
Medic-singular-singur
M-a preocupat (ca să nu zic că m-a obsedat) singurătatea medicilor de la început.
Psihiatrie & gânduri aiurea
Live Last read · last published · next check

M-a preocupat (ca să nu zic că m-a obsedat) singurătatea medicilor de la început.

Acum 6 ani, în plin lockdown, am scris o povestire ciudată care a fost inclusă intr-un ebook numit Izolare. Nu știu dacă a citit cineva povestirea, în afară de editori, bănuiala mea e că nu. Am regăsit-o azi din întâmplare și o pun aici, cine știe, poate e cineva interesat de bizareria ei.

Astăzi mi-am luat skateboardul în parc.

In multe părți foarte civilizate din lume, accesul la medicul specialist este dificil.

Toate cărțile bune de medicină, aveam să descopăr în facultate, au o calitate anume, pe care mi-o imaginez comună cu jurnalele marilor exploratori.

M-am surprins pe mine însumi supărându-mă destul de tare pe afirmațiile primului ministru Bolojan la întâlnirea cu primarii comunelor, cum că ar vrea ca studenții și medicii rezidenți să fie obligați să rămână în țară niște ani și eventual repartizați prin zonele defavorizate, că doar Statul a plătit pentru ei.

Un reportaj din The New Yorker, al lui Ben Taub (primitor de Pulitzer), apărut ieri, spune în detaliu o groaznică, groaznică poveste despre eșecurile mediului de cercetare medico-farmacologic.

în cele mai nevralgice puncte ale ei

Într-un spital, fiecare individ joacă un rol.

Când toceam psihiatria în facultatea de medicină, am învățat că omul are un câmp al conștiinței, care e instantanee, și cu care „testează realitatea” cu toate percepțiile ce derivă din ea și dar și propriile gânduri și emoții, și o personalitate, care e o integrală a tuturor momentelor de conștiință, de-a lungul anilor, ca funcție care ne definește temperamentul și caracterul și ne prezintă…