Bunicul a prins și evul mediu, și era internetului

Libertatea mea se oprește acolo unde începe libertatea celuilalt. La fel se comportă și minimalismul.

Fix când începeam să iau avânt cu minimalismarea, nevastă-mea s-a gândit să-și decongestioneze biroul și a adus acasă două sacoșe de chestii. La o zi după ce-am emis teoria cu ciclul mobiliar, cea din linkul de mai jos, a venit încă o confirmare că nu eu vorbesc prostii nici măcar atunci când vorbesc prostii.

Unele din lucrurile aduse acasă le-am pus direct la reciclat, dar multe le-am păstrat. Cărți, rezerve pentru capsator, o cutie de tablă care arată prea bine ca s-o arunc, o ramă de tablou, un căcăcel din burete și un pumn de agrafe. Că nu știi niciodată când trebuie să prinzi o foaie de altă foaie la modul casual, relaxat și temporar, gen situationship, fără angajamentul serios pe care-l implică capsarea.

Ocazie cu care am fost nevoit să fac ordine în sertarul cu mărunțișuri al biroului, de unde am aruncat un stick de 4 giga cumpărat din Virginia în 2006. Aș fi putut să iau unul de 8 giga, dar m-am gândit că n-am ce face cu atâta spațiu. Am mai aruncat din sertar un CD de la o imprimantă pe care n-o mai am și o mini șerpărie de cabluri.

Printre vechituri, am găsit un ceas vechi de-al bunicului, de care uitasem complet.

Din păcate, nu mai țin minte când sau cum am intrat în posesia lui. Posibil să fi fost în momentul în care am trecut prin casa goală, după moartea bunicilor, să vedem ce merită păstrat și ce nu. Posibil să-l fi luat mai devreme. Acum atârnă de un corkboard și are dreptate de două ori pe zi. Merge, dar n-am chef să-i tot învârt rotița.

În fine. Ceasul m-a făcut să mă gândesc la bunicul și la cât de puține știu despre el.

Vorba preferată a bunicului Ștefan era “nu știu ce-a și cu mine“. Adică nu știa ce va fi cu el, pentru că simțea mereu că e grav bolnav. Mereu avea o palpitație, un junghi, o înțepătură, o greutate, o tensiune, o senzație. A simțit că are ceva până la 91 de ani, când a avut în sfârșit dreptate. A avut ceva. După care n-a mai avut nimic.

Dacă ar putea să ne transmită ceva de Dincolo, sunt sigur că primele lui cuvinte ar fi “v-am spus eu“. După care ar reveni la setările din fabrică și ar repeta același “of, of, of, nu știu ce-a și cu mine“. Oarecum corect din partea lui, că e greu de intuit ce se află la capătul eternității.

Ipohondria era felul în care bunicul cerșea atenție. Bunicul a avut zece frați. Sunt sigur că există o legătură între cele două. Măcar o corelație, dacă nu o cauzalitate. Îmi povestea uneori că aveau o singură lingură de lemn cu care mâncau toți, pe rând. Genul acesta de concurență pentru resurse lasă urme adânci, mai ales când resursa e grija părintească. Și părinții sunt genul de oameni care te trimit să fii slugă la rude.

De asta zic că bunicul a prins evul mediu. Pentru că a sclavagit la rude, în loc să sclavagească pe post de stagiar la o multinațională, cum se face acum.

Când s-a mutat din satul clujean în municipiul Vulcan, conform repartizării, avea nevastă, doi copii mici și un cearșaf pe care l-a umplut cu paie cerșite ca să aibă pe ce dormi într-o garsonieră în care mai locuia o familie.

Bunicul a lucrat apoi niște zeci de ani într-o uzină de termoficare. Habar n-am ce termofica el pe-acolo. Bunicul a ieșit la pensie și a mai lucrat o niște de ani ca paznic de noapte la liceul din Vulcan. Habar n-am ce fel cunoaștere păzea el să nu fie furată dintr-un liceu industrial.

Înainte să plec în State cu Work & Travel, bunicul mi-a spus să-mi găsesc acolo o nyegruță. Nu știu câți dintre voi sunteți conștienți de fanteziile sexuale ale bunicilor voștri, dar uite că eu sunt și habar n-am ce să fac cu informația asta.

Bunicul a văzut tren doar când a plecat în armată. Uitându-se la șine, nu-și putea imagina cum urma să fie legat de ele ca să fie transportat până la unitate. Până la urmă s-a lămurit și cu trenul, și cu televizorul cu ecran plat, și cu telefonul mobil, și cu apelul video prin whatsapp. De asta zic că a prins și era internetului.

Istoria se derulează mult mai rapid acum, decât pe vremea bunicului. Dacă el a trecut de la evul mediu la epoca vitezei în doar câteva decenii, sunt curios ce ere o să parcurg eu.