Rugăciunea de Rusalii

Sărbătorim diferit Rusaliile. Fiecare așteaptă altceva de la această Sărbătoare vitală pentru creștinătatea de ieri, azi și de mâine. Nici aici nu reușim să ne acordăm nicicum, din nefericire. Pentru că dacă am fi reușit să cerem același lucru, L-am fi primit cu siguranță și am fi răsturnat și azi lumea cu susul în jos, cum au făcut-o primii ucenici. Și nu am mai da vina obsesiv pe Satan că lucrurile sunt azi total contrare Împărăției lui Dumnezeu. Să ne asumăm vina, zic, ca un prim pas în a încerca să îndreptăm cărările strâmbe care s-au creeat peste tot în jurul nostru. Noi suntem de vină că Împărăția întunericului se extinde lângă noi fără nicio împotrivire din partea noastră. Nu Satan are putere. Hristos o are, doar că noi nu mai știm să o accesăm. Suntem slabi. Nu prea mai știm să ne întărim în Domnul și în Puterea Tăriei Lui pentru a birui totul. “De aceea luați toată armura lui Dumnezeu, ca să vă puteți împotrivi în ziua cea rea și să rămâneți în picioare, după ce veți fi biruit totul!” (Efeseni 6:13) Este timpul ca astfel de declarații de victorie enunțate de Pavel și apostolii primului veac să nu mai rămână doar niște citate frumoase pe care să le fluturăm înfrânți. Cum ar fi să le credem și să le trăim? Se poate! Cel trimis de către Tatăl la Cincizecime poate face ca Adevărul Lui să devină realitatea noastră. 

Ce așteptăm de la sărbătoarea Rusaliilor? O umplere cu Duhul Sfânt, corect? Doar că frații cesaționiști o văd într-un fel iar frații penticostali în alt fel. Și în punctul acesta ne despărțim zgomotos și ne răfuim bezmetici. Însă, cum ar fi să găsim totuși un numitor comun și să cerem cu toții același lucru? Nu, nu am găsit soluția prin care frații lui Hristos să umble în unitate. Din păcate...Însă, cred că ambele tabere ar putea încerca să ceară același lucru, măcar acum când Îl sărbătorim pe El, Duhul Sfânt, acest Prieten neprețuit al Trinității care ni s-a dat să rămână cu noi azi, aici, acum.

Dar care este cererea pe care absolut toți o putem face, indiferent de nivelul de înțelegere la care am ajuns, indiferent de culoarea doctrinară? Mă gândesc că ar fi o idee bună să ne inspirăm din rugăciunea lui Solomon și să cerem Înțelepciune. Dar să nu o cerem din vârful buzelor. Ci să o dorim. Cu toată inima, dispuși să plătim orice preț până când știm (cu dovezi de netăgăduit) că am primit-o. Solomon a adus multe jertfe, L-a căutat pe Dumnezeu cu toată inima și El, Credincios ca întotdeauna, a răspuns. Dorința nu trebuie niciodată despărțită de jertfă. Dorința arzătoare trebuie dublată neapărat de disponibilitatea să plătești o r i c e pentru a primi ceea ce afirmi că dorești. Acestea două merg mână în mână. Dacă le separi, te alegi doar cu ipocrizie, cu un teatru ieftin care nu are niciun corespondent în realitatea ta de zi cu zi. 

Cred cu tărie că Înțelepciunea poate fi cerută la unison, indiferent în spatele cărui ecuson doctrinar ne situăm. Dacă îl recunoști pe Hristos ca Unic Mântuitor și Stăpân al tău, înseamnă că poți face această rugăciune. Dacă nu vrei să rostești rugăciunea fraților carismatici și crezi cu tărie că nu există un botez cu foc și Duh Sfânt, roagă-te pentru Înțelepciune. Nu doar acum sau o singură dată în viață. Ci zilnic, constant, neîncetat. Sunt însă mulți Pilați azi prin biserici care repeta lucruri pe care alții le spun despre Isus fără să fi ajuns să aibă proprii ochi deschiși ca să îl recunoască cu adevărat ca Domn a lor personal. (Ioan 18:34). Nu au primit încă Înțelepciune și de aceea Isus nu le este Domn, Stăpân, Împărat. Hristos nu este o religie moartă care ne oferă o oarecare liniște sufletească dar nici o forță, un Duh care poate să ne satisfacă mofturile. 

Suntem mulți prin biserici (nu doar în cele cesaționiste) care nu purtăm o dovadă clară că am primit cu adevărat Înțelepciune, Revelatie, Descoperire, Duh Sfânt. Problema nu este că nu am primit încă. Celui ce cere, i se va da! Problema este că ne mințim că avem deja Duhul Sfânt când, în realitate, nu avem nicio dovadă că El locuiește în noi în toată plinătatea. E o formă de mândrie periculoasă să spui că Îl ai deja când tu știi cel mai bine că nu prea Îi găsești lucrurile prin tine. Dacă nu suntem sinceri, dacă nu ne smerim, vom trăi o viață întreagă într-o mândrie teologică extrem de toxică și păguboasă. Satan ne va impinge mereu să ne considerăm mai înalți și mai spirituali decât suntem cu adevărat. Cum să te așezi tu, veteran pe băncile bisericii, adus la biserică încă din pântecele mamei tale, lângă cei abia născuți din nou, abia botezați pentru a solicita umplerea cu Înțelepciunea Duhului Sfânt? Însă, dacă nu o vom face, vom muri în mândria noastră ciudată și extrem de periculoasă!

Dintr-o încredere nebună în propria întelepciune, refuzând să acceptăm că suntem total incapabil să facem ceva (orice!) pe cont propriu, ne îngrămădim să clădim Împărăția lui Dumnezeu după propria minte sau după niște instructiuni obținute de pe la alții. Asta pentru că nu am primit încă Duhul Adevărului și nu am ajuns să conștientizăm cu fiecare celulă din noi că suntem insuficienți și total dependenți de El. Și iese tare rău când facem asta...Fie nu obținem nimic din ceea ce făceau primii ucenici și frustrați, ne repezim apoi să ținem discursuri lungi și obositoare despre o învățătura drăcească, cesaționistă. Fie, obsedați de putere, obținem o formă a ei, dar străină de Hristos, o putere a întunericului. Interesant e că Solomon avea totul pregătit de către David, tatăl său, pentru a construi Templul. Avea planul, avea materialele, avea locul. Își putea sufleca lejer mânecile pentru a se pune pe treabă fără să îl mai caute personal pe Dumnezeu. Avea teologie, avea doctrină, trebuia doar să umble în ceea ce a auzit de la înaintași, corect? Dar el nu s-a grăbit ci L-a căutat pe Domnul, a cerut înțelepciune și a primit-o cu vârf și îndesat.

Este obligatoriu să (re)învățăm să stăm să așteptăm să primim Înțelepciune de sus. Să reînvățăm să Îl așteptăm pe Duhul Sfânt înainte de a face orice pentru Împărăție și pentru Trupul Lui. Prea mulți se duc în sala de naștere fără să fie însărcinați. Și ne facem de râs. Întunericul râde. Lumea râde. Asta doar pentru că nu mai avem stare și timp să stăm să Îl așteptăm. Și ne grăbim să ieșim în lume fără să-L fi întâlnit pe Rabuni. Fără să Îl cunoaștem. Fără să primim un feedback, un răspuns, o pecete. Un ceva de la El, nu de la oameni. Nu să iventăm că am primit. Ci să fie real, palpabil, autenic. Împărăția Lui se construiește exclusiv după Planurile Lui. Cu Materialele Lui. Mădularele trebuie să asculte de Cap. Trebuie să Îl auzim. În caz contrar, vom construi fiecare temple idolatre după imaginația noastră blestemată. Dacă nu ascultăm de Singura Ungere care ne poate învăța, nu vom zidi Trupul lui Hristos cum pretindem, ci îl vom măcelări. Iar prima cerință care te poate poziționa ca să primești ceva de la El este să te smerești. Nu te duce cu pretenții înaintea Lui. Isus și-a început predica de pe munte cu această vitală condiție a smereniei. Pavel avea cu ce să se laude mai mult decât noi toți la un loc. Dar a înteles că trebuie să se dezbrace de tot pentru a Îl întâlni pe Singurul care contează: “Ba încă și acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere față de prețul nespus de mare al cunoașterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate și le socotesc ca un gunoi, ca să-L câștig pe Hristos.” (Filipeni 3:8)

Împărăteasa din Seba a făcut un efort susținut să se ducă să audă înțelepciunea deosebită a lui Solomon despre care auzise. Și dacă această împărăteasă va avea un cuvânt de spus chiar în ziua judecății, cred că am face bine să luăm aminte la ceea ce a făcut ea. Isus a arătat spre fapta ei tocmai pentru a ne învăța cum se face. Rabuni ne-a dat o lecție, ne-a arătat care este drumul spre Înțelepciune. Dacă nu ai fost dispus să plătești un preț (asemănător efortului depus de această împărăteasă) pentru a primi Înțelepciunea care îți poate deschide ochii ca să vezi Adevărul Lui, Planurile Lui, nu te grăbi încă să afirmi că ai obținut-o. Nu te amăgi că te-ai întâlnit deja cu Ea dacă nu ai căutat-o în prealabil. Peste Înțelepciune nu dai întâmplător, ci doar în urma unei căutări conștiente, a unei alegeri susținute. Dacă nu ai parcurs un astfel de traseu pentru a te întâlni cu El, cu Duhul Sfânt, lasă-mă să îți spun că te-ai întâlnit doar cu o idee, cu o filozofie, cu o stare drăguță. Dar nu cu El. Da, El a inițiat întâlnirea cu tine. Datorită Lui urechile tale au auzit vorbindu-se despre El, însă tu alegi dacă rămâi în locul unde ești sau te hotărăști să mergi să Îl cauți. Serios. Indiferent cât te-ar costa, să nu te oprești până nu Îl găsești. 

Cum ar fi ca de Rusalii, Hristos să își găsească Biserica din România așteptându-L cu o inimă ca a Mariei, la mormânt, în ziua Învierii Lui? S-ar bucura nespus Hristos să Îl numim, din nou, doar pe El, Rabuni, Învățătorul, Singurul care poate da Înțelepciune! Să Îl căutăm fără niciun filtru teologic, dezbrăcați de orice preconcepție. Să vrem, cu un dor autentic, să Îl întâlnim pe El, Dumnezeul cel Viu care se descoperă. Indiferent dacă modul în care va alege să se descopere nu se va încadra în definițiile crezului nostru sau al comunității din care facem parte. Prea mult ne-am îndeletnicit cu definirea Lui și prea puțin cu căutarea Lui. Maria a învins un uriaș puternic în fața mormântului lui Hristos în ziua Învierii. A învins firea umană care urla din toți plămânii că totul este în zadar, nimic nu se mai poate întâmpla (de ce să mai insist să Îl aștept, să Îl caut dacă nu primesc niciun semn? Nu e mai apetisantă varianta teologică care îmi spune că e ok dacă nu primesc niciun feedback real de la El?). Ea a ales însă să zăbovească, să insiste în ciuda realității tăcute și moarte. Întotdeauna, doar când vom insista, vom obține recompensa întâlnirii cu Rabuni, cu Unicul Duh Sfânt de la care vom primi Înțelepciunea! Iar când Îl vom întâlni, vom stii! Nu o să fie doar o părere.