Nu stârniți dragostea pentru Dumnezeu până nu vine ea.

Mi s-a povestit de curând o imagine care m-a întristat profund. Într-un cadru de nuntă pocăiască, o cunoștință a observat un adolescent care cânta sec, fără pic de sentiment, dar cu bătăi zgomotoase din palme, o cântare de închinare adresată lui Isus. Imediat după acel moment de 'laudă', s-a făcut un switch total nepotrivit unor aleși neprihăniți și au răsunat în localul de nuntă acordurile unei piese laice mult cunoscute 'Să nu îmi iei niciodată dragostea...' Cunoștința îmi spunea cum a văzut ochii adolescentului umezindu-se instant. Natural, din adâncurile ființei lui, a început să cânte cu foc acele versuri... O discrepanță dureroasă. De ce s-a întâmplat asta? Explicația e simplă și o cunoaștem bine. Aceea muzică a reușit să ajungă la inima lui. Emoția dată de o iubire firească pentru o persoană pe care a întâlnit-o, pe care a experimentat-o, a fost înțeleasă și trăită intens. Însă, pentru că ne limităm în biserici la o Dragoste pentru Dumnezeu pe care nu o pricepem pe deplin nicicum (nici cel care o predică, nici cei care o ascultă), avem astfel de povești extrem, extrem de triste!

Știm că Satan a pervertit mesajul Evangheliei în fel și chip. Harcea-parcea a făcut mesajul lui Hristos. Și nu a făcut-o după 2000 de ani, ci imediat după ce Hristos l-a biruit la Cruce. Hristos și Apostolii au anunțat acest contraatac al întunericului, însă, din păcate, mesajele lui Isus către bisericile din Apocalipsa (după numai vreo 60 de ani de la înălțarea Lui) ne dovedesc că Satan a reușit să șoptească mult prea repede Miresei lucruri total contrare Cuvintelor pe care Mirele abia le rostise. Știm că Șarpele încearcă și azi cu toate șiretlicurile lui să mintă pe om din nou și din nou. Ne tot înșeală prin diverse strategii, moduri, tactici. Fără număr și anevoios de indexat. Și am spus Amin! aproape la fiecare ediție de evanghelie mincinoasă. Însă, cea mai perversă strategie pe care cred că o foloseste cel rău cu succes prin biserici (pe care Duhul Sfânt mi-a descoperit că a folosit-o și în viața mea, acum ceva ani) este o formă de dragoste pentru Dumnezeu stârnită înainte de a veni ea natural, autentic, profund. O dragoste pentru Hristos fabricată de mesaje, predici, oameni ai lui Dumnezeu, dar care nu a fost pe deplin revelată și înțeleasă de către cel care a îmbrățișat-o grăbit...Grăbit să prindă un bilet în Rai ori grăbit să mulțumească un părinte grijuliu și disperat (pe bună dreptate) să își știe copilul mântuit. Doar că disperarea firească fără intervenția Duhului Sfânt, Singurul care poate programa o întâlnire reală cu Mântuitorul, va produce doar un nou membru mort, înregistrat într-un registru total lipsit de importanță. Această dragoste forțată pentru Dumnezeu nu are cum să producă, vreodată, naștere din nou.

Nu am mai tânji după absolut nimic din lumea aceasta dacă am avea cu adevărat ochii deschiși să vedem mântuirea extraordinară pe care o avem în Isus, aceea mântuire pe care Petru ne spune că au dorit atâția să o cunoască (1 Petru 1:10 Cu privire la această mântuire, profeții care au profețit despre harul care urma să vă fie dat vouă, au căutat și au cercetat cu atenție) Dar noi dorim 10.000 de alte lucruri. Fix cu o secundă înainte de revenirea Mirelui! De ce? Pentru că nu cunoaștem mântuirea aceasta. Nu-L cunoaștem pe Isus! Cunoaștem un alt dumnezeu. De ce? Pentru că L-am dat afară pe Duhul Sfânt din mijlocul nostru (considerând că este mult prea incomod în manifestări și în cerințele Lui exagerate). Însă fără Duhul Sfânt, nu mai avem revelație. Problema cea mai gravă vine abia acum, când, în lipsa revelației, ne grăbim totuși să-L iubim...Și să îi obligăm și pe ceilalți să Îl iubească. Ne învârtim astfel într-un cerc vicios, într-un spectacol ridicol de circ ieftin. Suntem înșelați de cel rău cu o evanghelie caraghioasă și ne strofocăm să iubim un Dumnezeu cunoscut pe jumătate.

Am primit săptămâna trecută o comoară de lecție de la un copil al străzii pe care vreau să o păstrez și să o prețuiesc mereu. Încerc să o redau în scris, însă sunt conștientă că mi-e imposibil să transmit tot ceea ce am primit de la acel băiat care mi-a predicat cum niciun predicator de renune nu a făcut-o până acum… S-a apropiat de mine într-un mall și după ce m-a șocat cu rugămintea să îl îmbrățișez, m-a întrebat dacă am timp să mă joc cu el cu puținele mașinuțe pe care le avea într-o sacoșă de plastic. Surprinsă, am acceptat. În timpul jocului, mi-a spus că trăiește de câteva luni pe străzi cu mama lui deoarece tatăl i-a părăsit și i-a dat afară din casă. În graba mea arogantă, m-am gândit imediat că EU îi voi spune Evanghelia acestui copil necăjit, că Duhul Sfânt m-a ales pe MINE să fiu omul prin care acel copil îl va cunoaște un pic pe Isus. Așa că l-am întrebat dacă a auzit despre Dumnezeu. Și-a ridicat brusc ochii de la mașinuțe și mi-a spus, cu voce scăzută, ca să nu-l audă ceilalți din jur, că nu doar a auzit despre Dumnezeu, ci L-a si văzut! M-a blocat afirmația lui și l-am întrebat cum s-a întâmplat asta? Mi-a răspuns simplu: "I-am spus lui Dumnezeu că sunt de partea Lui și vreau să văd cum arată Cel de partea cui sunt. Și L-am văzut. Cu ochii deschiși, nu în vis. Și a comunicat cu mine cu litere scrise cu sânge" Am amuțit. L-am întrebat dacă merge la biserică, crezând că de acolo a auzit niște povești pe care mi le redă ca să mă impresioneze. Doar că mi-a răspuns că nu știe nicio biserică și nu a fost niciodată la vreuna. A auzit despre Dumnezeu de la mama lui. Și a ales să fie de partea Lui. Atât.. Acel băiat nu doar că știa Evanghelia (pe care eu îmi propusesem să i-o prezint expozitiv), ci o întâlnise! Eu încă nu L-am văzut cu ochii fizici pe Mântuitorul, însă acestui copil Hristos i s-a arătat într-o vedenie. El mi-a slujit mie, nu eu lui... Prin el Dumnezeu mi-a dat răspuns la frământarea pe care o aveam de doua săptămâni, de la nuntă: de ce în biserici nu mai cunoaștem cu adevărat Dragostea Lui? Răspunsul Lui? Pentru că nu o căutăm cu inimă de copil, real, autentic. Adevărul acesta îl știam, doar că l-am uitat...Exclusiv cu inimă de copil se vede și se intră în Împărăție. L-am îmbrățișat din nou la final pe acel copil (sau poate înger!?) și mi-am promis că îi voi folosi rugăciunea până va funcționa și în dreptul meu. Și eu vreau să Îl văd pe Cel de partea căruia sunt!

Trebuie să încetăm să mai stârnim dragostea pentru Dumnezeu înainte să vină ea în urma unei întâlniri autentice. Să stăruim de El să ne întâlnească. Să îi întâlnească pe cei din jur care sunt nemântuiți. Da, să Îl cunoaștem din Scripturi, dar să Îi cerem să Îl vedem, să Îl descoperim, să ni se reveleze și abia apoi să Îl iubim. Să încetăm să mai obligăm inima să iubească o comoara pe care încă nu a găsit-o. Da, suntem incapabili să facem ceva corect, fără El. Oh, cât îmi doresc să ne oprim din ciudățenia unui creștinism care mimează doar dragoste pentru Dumnezeu!

Iar voi, părinți spirituali (ori fizici), nu mai stârniți iubirea pentru Hristos în inimile celor care v-au fost încredințați. Dați învătătură sănătoasă și completă, însă apoi stăruiți de Duhul Sfânt să deschidă inimi, să reveleze, să lumineze, să întâlnească. Lăsați manipulările emoționale ori prelegerile apologetice moarte. Dacă continuați așa, veți naște doar iubiri ipocrite față de Dumnezeu, care vor dura fix cât un program de biserică. Sau cât un episod din ‘The Chosen’, care, apropo, cred că este una din cele mai mari fabrici de stârnire a unei iubiri false pentru Isus. Părerea mea…

Bătălia a fost și va fi mesajul Evangheliei. Vă rog, de dragul Celui care a plătit prețul extrem de scump, nu mai spuneți alt mesaj. Nu-l mai ciuntiți. Dumnezeu trebuie întâlnit experimental, nu doar citit despre El ori vizionat într-un show.

Pavel n-a apelat la oameni pentru a Îl cunoște pe Hristos. Galateni(1:11,12) Fraților, vă mărturisesc că Evanghelia propovăduită de mine, nu este de obîrșie omenească; pentrucă, n’am primit-o, nici n’am învățat-o de la vreun om, ci prin descoperirea lui Isus Hristos.

Sigur, avem nevoie de un Anania pentru a auzi Evanghelia, pentru a primi o rugaciune, o îndrumare, însă, este obligatoriu să urmăm rețeta Apostolului Pavel. Trebuie să ne izolăm (periodic) cu Mântuitorul pentru a Îl cunoaște și pentru a Îi descoperi din nou si din nou Dragostea. Pentru a Îl vedea pe Cel de partea Căruia spunem că suntem!