ADEVĂRATUL CHIP AL REGATULUI ȚĂRILOR DE JOS ÎNTRE ANII 1900 ȘI 1946

Perioada 1900–1946 reprezintă faza finală și apogeul administrativ al Imperiului Colonial Olandez, exercitat în mod dominant în Indiile de Est Olandeze, regiune cunoscută astăzi sub numele de Indonezia, alături de alte teritorii din Caraibe, anume Surinam și Antilele Olandeze. În această epocă imperialismul olandez în colonii a fost marcat de intensificarea raptului de resurse, autoritățile coloniale reprimând în moduri extrem de dure și violente orice pretenții ale populațiilor locale. Totuși semințele dorinței de libertate și emancipare a acestora din urmă au început să dea rod în urma impactului Primului Război Mondial, dar mai ales, referindu-ne la Indonezia, după încheierea ocupației japoneze temporare din cel Al Doilea Război Mondial, eveniment care a declanșat un adevărat proces coordonat de decolonizare.

ZONE PRINCIPALE DE INFLUENȚĂ COLONIALĂ ALE REGATULUI ȚĂRILOR DE JOS ÎNTRE ANII 1900 ȘI 1946

Organizare și teritorii:

Indiile Olandeze de Est: Perimetrul asiatic cel mai vast și bogat, unificat complet sub suveranitate olandeză la începutul secolului al XX-lea prin campanii militare de tipul "Războiului din Aceh".

Surinam și Antilele Olandeze: Teritorii din America de Sud și Marea Caraibilor, organizate ca colonii cu statut agricol și comercial transatlantic.

Contextul de ordin "etic":

La fel ca alte entități coloniale ale epocii, spre exemplu Regatul Belgiei, Regatul Țărilor de Jos a excelat în prezentarea propriului colonialism, în realitate jaf, exploatare și brutalități de nedescris împotriva băștinașilor din colonii, ca având o latură etică de natură educațională și religioasă.

Așadar, după anul 1900, Guvernul Olandez a introdus o nouă direcție politică în Indonezia, vizând investiții în educație, sănătate și irigații pentru populația băștinașă, deși beneficiile reale au rămas limitate și subordonate în mod absolut intereselor centrului, aceste "investiții" având în realitate scopul exclusiv de a crea diviziuni sociale între colonizați.

ECONOMIA COLONIALĂ

Resurse strategice: Imperiul colonial al Regatului Țărilor de Jos a devenit un furnizor mondial major de cauciuc, petrol, chinină, ceai, cafea, tutun și ulei de palmier.

Investiții masive: Capitalul privat și de stat olandez s-a dezvoltat accelerat în plantații și industria de extracție minieră, transformând drenarea de resurse a coloniilor asiatice într-unul dintre pilonii principali ai avuției naționale a Țărilor de Jos.


IMPACTUL CELOR DOUĂ RĂZBOAIE MONDIALE

Primul Război Mondial, 1914–1918: Țările de Jos au fost neutre, coloniile continuând să fie furnizoare masive de materii prime.

Al Doilea Război Mondial, 1940–1945: Ocuparea Țărilor de Jos de către Germania Nazistă în mai 1940 a izolat centrul de imperiul colonial. În martie 1942, Japonia a invadat și cucerit rapid Indiile de Est Olandeze, distrugând autoritatea colonială olandeză și internând populația civilă europeană de acolo în lagăre. Totodată, imperialismul japonez a continuat jaful de materii prime din aceste colonii prin aceleași metode brutale care anterior fuseseră exercitate de imperialismul olandez. Celelalte colonii ale Regatului Țărilor de Jos și-au continuat existența, anume asuprirea asupra populațiilor locale și jefuirea programtică a resurselor acestora cumva autonom față de invazia Germaniei Naziste în Europa, ne referim aici la coloniile din Americi.

GENOCID, JAF ȘI CRIME ÎMPOTRIVA UMANITĂȚII COMISE DE REGATUL COLONIAL AL TĂRILOR DE JOS ÎNTRE ANII 1900 ȘI 1946


INDONEZIA

Masacrul din Sulawesi de Sud: Sub conducerea căpitanului Raymond Westerling, trupele olandeze au executat sumar mii de indonezieni bănuiți de simpatii naționaliste.

Masacrul de la Rawagede: Armata olandeză a ucis mii de săteni neînarmați în Java.

Războiul din Aceh, încheiat în 1904, a fost purtat în nordul insulei Sumatra (Indonezia). În acest conflict de lungă durată, Forțele Militarea ale Imperiului Colonial Olandez au uciz la zeci de mii de oameni, au distrus sute de sate și au comis brutalități de nedescris, ceea ce a dus în epocă la o dezbatere istorică privind caracterul implicit genocidar al colonialismului.

Acest conflict sângeros dus pe mai bine de 30 de ani a fost declanșat de ambiția Olandei de a-și consolida stăpânirea asupra întregului arhipelag al Indoneziei. Forțele militare ale Olandei au întâmpinat o opoziție dârză din partea Sultanatului Aceh, ceea ce a dus la strategii de distrugere a infrastructurii agricole, a orezăriilor, a sistemelor de irigații și a rezervelor de hrană, provocând foamete sistemică și boli în rândul populației civile. În epocă, critici din Țările de Jos au acuzat Guvernul de intenția vădită de a extermina complet națiunea din Aceh folosind în mod clar termenul "volkerenmoord" care în olandeză înseamnă "genocid/ucidere de popoare".

Declarația de independență a Indoneziei: Imediat după capitularea Japoniei în august 1945, naționaliștii indonezieni conduși de Sukarno au proclamat independența Republicii Indonezia.

Situația în Indonezia în 1946 : Imediat după capitularea Japoniei, Regatul Țărilor de Jos au încercat să-și reimpună controlul militar și administrativ asupra Indoneziei pentru a continua exploatarea colonială, ceea ce a generat conflictul armat denumit Revoluția Națională Indoneziană. Anul 1946 a găsit Olanda în Indonezia în pline confruntări militare, care s-au finalizat în cele din urmă cu înfrângerea, retragerea și recunoașterea independenței Indoneziei.

SURINAM

În perioada 1900–1946, abuzurile colonialismului olandez în Surinam s-au manifestat nu prin sclavie clasică, ci prin exploatarea extrem de dură a muncitorilor aduși în condiții absolut frauduloase din Java/Indonezia și India, suprimarea opoziției, sărăcie extremă și cenzură severă a oricărei voci anticoloniale. La momentul anului 1946, colonialismul olandez exercitat în această colonie a fost de neclintit.


ANTILELE OLANDEZE

Între 1900 și 1946, abuzurile din Antilele Olandeze au constat în lipsa drepturilor politice pentru populația locală, dominația economică dură exercitată de marile corporații precum Royal Dutch Shell, discriminare rasială și socială și reprimarea sângeroasă a protestelor muncitorești în contextul celui de-al Doilea Război Mondial.


Context politico-social în Antilele Olandeze, creionat sumar:

Puterea absolută a Guvernatorului: Guvernatorul olandez de la Willemstad deținea monopolul puterii executive și legislative, având drept de veto total asupra deciziilor locale.

Drept de vot extrem de restrâns: Schimbările constituționale din 1936 au creat un consiliu local (Staten van Curaçao), însă doar aproximativ 5% din populație avea drept de vot, bazat pe cenzul de avere, în fapt pe colaboraționism.

Tutelă colonială rigidă: Administrația din Haga trata populația majoritară de culoare ca pe o pătură socială inferioară fără voce politică reală.

Exploatarea Muncitorimii și Shell: În 1918, compania olandeză Royal Dutch Shell a deschis o mare rafinărie de petrol în Curaçao, ducând economia locală într-o dependență totală de capitalul străin.

Condiții inumane de muncă: Muncitorii locali și cei imigranți au fost supuse unor abuzuri salariale și unui regim disciplinar dur, comparat adesea cu metodele folosite de olandezi în Indiile Orientale Olandeze, anume Indonezia.

Rasism instituționalizat: Liderii coloniali și patronatul au desconsiderat drepturile muncitorilor, etichetându-i frecvent drept „rase inferioare” atunci când aceștia cereau condiții mai bune de viață. Orice deviere era reprimată brutal prin execuții sumare sau masacre punctuale.

Antilele Olandeze, la nivelul anului 1946, au rămas colonii jefuite și exploatate în continuare "la sânge" de Regatul Țărilor de Jos.


SUMAR ȘI CONCLUZIE:

ÎNTRE ANII 1900 ȘI 1946 REGATUL ȚĂRILOR DE JOS A PRACTICAT COLONIALISMUL PE SCARĂ LARGĂ JEFUINDU-ȘI COLONIILE LA AMENINȚAREA FOCULUI DE ARMĂ. SUNT RAPORTATE NENUMĂRATE BRUTALITĂȚI, CRIME, MASACRE ȘI OPERAȚIUNI SIMILARE GENOCIDULUI ÎMPOTRIVA POPULAȚIILOR LOCALE PE TOT TERITORIUL LUAT ÎN STĂPÂNIRE DE LA ACEȘTIA DIN URMĂ. TREBUIE ANALIZAT MODUL ABSOLUT ȘOCANT DE GÂNDIRE AL COLONIALISMULUI, ADICĂ A HOȚIEI CA REGULĂ ȘI A RASISMULUI INSTITUȚIONALIZAT: LA IZGONIREA JEFUITORULUI JAPONEZ DIN INDONEZIA ÎN 1945, JEFUITORUL OLANDEZ S-A ÎNTORS PENTRU A-ȘI CONTINUA JAFUL PROPRIU, REÎNCEPÂND A MASACRA POPULAȚIA INDONEZIANĂ CARE DOREA, CE SĂ VEZI, PUR ȘI SIMPLU SĂ SCAPE DE COLONIALISM. ESTE ÎNCĂ O DOVADĂ ÎN PLUS ÎN CEEA CE PRIVEȘTE ADEVĂRATA MIZĂ A CELUI DE-AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL: CONSERVAREA JAFULUI COLONIAL AL VECHIULUI SISTEM COLONIAL OCCIDENTAL ÎMPOTRIVA COLONIALIȘTILOR EMERGENȚI, ANUME GERMANIA ȘI JAPONIA.

Aceasta este imaginea reală a Regatului Belgiei de la 1900 până la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, în 1946.