Fragmentarium (8). Ce legătură există între Olimpiade, "Don Quixote" și "Dune".

Unii spun că personajul Don Quijote a fost inspirat de Don Juan de Austria, bastardul lui Carol Quintul cu Barbara Bloomberg. Acest Don Juan a fost amiralul flotei Ligii Sfinte, învingătoare în bătălia de la Lepanto (1571) contra berbero-otomanilor.

Lepanto e pronunția venețiană a numelui grecesc Navpaktos, care înseamnă Șantier Naval, lit. Legătorie de nave de la ναυς (navă) și πηγ (a lega, a fixa). Se află în Grecia, la intrarea în Golful Corint, vis-a-vis de Patras, cel mai mare oraș din Peloponez.

Miguel Cervantes Saavedra a servit sub comanda lui în această bătălie (pe nava Marquesa). În luptă, i s-a dat comanda unui skif cu care să hărțuiască flota otomană, sarcină de care s-a achitat cu o cinste pe care a purtat-o tot restul vieții lui. A terminat bătălia grav rănit la piept și la mâna stângă, pe care ulterior nu și-a mai putut-o folosi. Din cauza beteșugului, Cervantes a fost poreclit Ciungul din Lepanto (El manco de Lepanto).

Tânărul Cervantes a stat apoi șase luni în spital în Sicilia, după care a revenit în serviciul militar. În condiții pe care nu prea le pricep - având în vedere infirmitatea -, a continuat să servească în flota militară spaniolă încă patru ani, fiind luat prizonier în 1575 de pirații berberi (despre care am scris mai mult în articolul despre “Istoria Pirateriei”). S-ar părea că acolo s-a ales cu supranumele Saavedra, care ar veni din arăbescul shaibedraa (ciungul). Alții zic că a împrumutat numele de la o rudă îndepărtată.

Miguel a fost răscumpărat cinci ani mai târziu și s-a întors la Madrid. În 1605 publica Don Quixote, iar în 1614 apărea Călătorie în Parnassus (Viaje del Parnaso), o satiră la adresa poeților spanioli din vremea lui. Culmea e că muntele Parnassus e la doi pași de Lepanto. De la același Parnassus vine și numele cartierului parizian Montparnasse.

Etimologic, Peloponez/Πελοπόννησος/Peloponissos înseamnă Insula lui Pelops.

Peloponezul este o peninsulă, dar legătura cu corpul Greciei e atât de îngustă, încât anticii îl considerau insulă în toată legea (iar azi e tehnic insulă, fiindcă istmul e străbătut de Canalul Corint). Deci Pelops+nissos (insulă) = Peloponissos.

Acest Pelops care dă “titlul albumului” e un personaj cvasi-mitologic, fost rege al Pisei grecești (cetatea-mamă a Pisei italiene), aflată la doi kilometri de Olympia antică, leagănul jocurilor olimpice. Care jocuri olimpice au fost inaugurate în cinstea lui Pelops.

Domnul Pelops a avut un fiu, pe nume Atreus, fondatorul dinastiei Atreizilor. Printre cei mai iluștri membri ai acestei dinastii se numără Menelaus (rege al Spartei) și Agammemnon (suveran al Mycenei), protagoniști ai Războiului Troian și fii ai lui Atreus.

În capodopera S.F. “Dune”, Frank Herbert face o trimitere intenționată la Agammemnon, învestindu-l pe Paul Atreides, personajul principal, cu o descendență directă din dinastia fondată de Atreus, fiul lui Pelops. Paul Atreides este un Agammemnon proiectat într-un viitor imaginar. Iar Casa Atreides îi reprezintă pe urmașii lui Atreu, fiul lui Pelops, patronul Peloponezului.