Etimologii (9). Om, umil, humă. Dovada că suntem niște ceramici.

Să începem cu umil, despre care toate dicționarele în vigoare sunt de acord că vine din latinescul humilis. Acest humilis din latină însemna una cu pământul, adică una cu humus*, substantivul latinesc pentru “pământ”. Umil = culcat la pământ. E clar.

Humus, la rândul său, e înrudit cu grecescul χωμα/homa (movilă de pământ), care vine din rădăcina χθων=pământ (de la care avem și în română pretențiosul adjectiv htonian=pământesc sau sub-pământean, în funcție de context).

Românescul humă (argilă, dar și pământ, țărână) vine deci:

• fie din latinescul humus (deși schimbarea de gen nu se explică, humus fiind masculin),

• fie din grecescul homa,

• fie dintr-o rădăcină comună mai veche. Mihai Vinereanu zice în DET că grecescul χθων vine probabil din pelasgică, limba vorbită pe teritoriul Greciei înainte de venirea grecilor. Limba greacă a împrumutat mii de cuvinte din pelasgică, inclusiv unele foarte comune, ca θαλασσα (mare) sau ελαια (măslin). Și keramos de la care avem ceramică e probabil tot un cuvânt pesalgic.

• În niciun caz, humă nu vine din bulgară, cum zice sinteza etimologică de pe dexonline.

Dar humus-ul latinesc n-a dat doar humilis, ci și homo și humanus=om, omenesc, adică literalmente făptură din lut. În latina arhaică era hemo, ceea ce ne-ar putea duce cu gândul la sânge (αιμα/hema în grecește). Dar dicționarele nu ne dau nici etimologia formei hemo din latină, nici pe cea a lui hema din greacă, deci nu putem uni puncte.

De la humanus avem om în română, unde aspirata h s-a pierdut, ca și-n italiană. Au păstrat-o însă engleza (human), spaniola (humano/hombre) sau franceza (homme/humain). Franțuzescul homme se pronunță ca românescul om și se scrie aproape ca grecescul homa.

Prin urmare, om și humă sunt cognate (rude de sânge), având aceeași rădăcină - lut, pământ - lucru care confirmă (poate istoric, poate doar simbolic) afirmația din Cartea Genezei:

“Atunci, luând Domnul Dumnezeu țărână din pământ, a făcut pe om și a suflat în fața lui suflare de viață și s-a făcut omul ființă vie. (Geneza 2:7)

*hummus-ul care se întinde pe pâine are etimologie semitică și se scrie cu doi “m” tocmai pentru a evita confuzia cu humusul-pământ.