Cum măsori efortul pancreasului?

Înainte să citești mai departe, te rog să parcurgi articolul care îți explică tot despre rezistența la insulină.

Pe scurt: cu cât pancreasul tău produce mai puțină insulină ca să facă față meselor,

Cu atât celulele beta (cele din pancreas care fabrică insulina) trăiesc mai mult și faci diabet mai târziu în viață.

Și invers: cu cât pancreasul produce mai multă insulină constant, chiar și atunci când nu ai mâncat,

Cu atât celulele beta se epuizează mai repede, iar diabetul apare mai devreme.

Multă insulină eliberată constant înseamnă rezistență la insulină, un semnal de alarmă.

Mai departe în acest articol vei citi despre comparația celor 2 teste de rezistență la aproape 10 ani diferență. (2017 VS 2026).

✅ TESTUL DIN 2017 - [92 kg]

În 2017 am făcut pentru prima oară un test de toleranță la glucoză cu insulină măsurată în paralel.

Practic: bei o soluție cu glucoză, apoi ți se recoltează sânge de mai multe ori, ca să vezi cum reacționează glicemia și insulina.

Adică de 3 ori mai mare decât ar trebui să fie o valoare normală (în prezent am 3 µUI/mL).

Apoi am băut 250 ml de apă amestecată bine cu 75 de grame de glucoză.

Mi s-a recoltat sânge la 30, la 60 și la 120 de minute după ce am băut soluția.

Linia punctată cu verde din graficul de mai jos arată câtă insulină a produs pancreasul meu în 2017, ca reacție la soluția cu glucoză.

Practic:

• la 30 de minute, pancreasul a produs 56 unități de insulină;

• la 60 de minute, pancreasul producea 40 de unități;

• la 2 ore - 11 unități.

Vârful de la 30 de minute arată un răspuns hiperinsulinemic clar,

Adică organismul a eliberat prea multă insulină deodată.

Calculat din aceste valori, indicele HOMA-IR (o formulă care estimează, din glicemie și insulină, cât de bine răspunde corpul la insulină) era 2 în 2017.

Cu cât acest indice e mai mare, cu atât rezistența la insulină e mai mare.

✅ TESTUL DIN 2026 - [88 kg]

De multă vreme îmi doream să refac acest test.

Dar am așteptat cât a fost nevoie ca insulina pe stomacul gol să scadă.

Treptat de la 10 µUI/mL în 2017 insulina scăzut în 10 ani până la o valoare superbă de 2 µUI/mL.

Care corespunde cu un indice HOMA de 0,36.

Față de 2017 sunt două diferențe importante:

• o compoziție corporală mult mai bună (puțin mai multă musculatură și mai puțină grăsime);

• iar insulina mea de dimineață, la 12 ore de la ultima masă variază între 2 și 2,9 µUI/mL.

Am refăcut testul exact în aceleași condiții, tot la 12 ore de la ultima masă.

Apoi am băut din nou 250 ml de apă amestecată bine cu 75 de grame de glucoză,

Iar sângele mi-a fost recoltat la 30, la 60 și la 120 de minute.

Linia punctată cu verde din graficul de mai jos arată câtă insulină a produs pancreasul meu în 2017,

Linia punctată cu mov câtă insulină a produs pancreasul în 2026, ca reacție la aceeași soluție cu glucoză.

O insulină pe stomacul gol de 2,9 µUI/mL reflectă o sensibilitate la insulină foarte înaltă.

• la 30 de minute, insulina a urcat la 43;

• la 60 de minute era 26,

• la 120 de minute a revenit la 11, exact ca în 2017.

Conform standardului dr. Kraft - un cercetător care a arătat că insulina prea mare trădează riscul de diabet cu ani înainte ca glicemia să iasă din limite,

Vârful de 43 la 30 de minute este puțin peste ideal, care ar fi sub 30-35.

Adică încă mai am de muncă până la un rezultat de aviator. Dar contextul contează enorm aici.

O valoare de 43 pornind de la o insulină pe stomacul gol de doar 2,9 arată că pancreasul răspunde prompt și eficient, nu că e forțat să compenseze o problemă.

Insulina este eliminată rapid din sânge, fără să rămână în exces, ceea ce specialiștii numesc hiperinsulinemie reziduală.

Indicele HOMA calculat pentru acest test a fost 0,58, o sensibilitate la insulină excelentă.

✅ EFICIENȚA PANCREASULUI

Pentru a măsura expunerea totală a corpului la insulină am folosit aria de sub curba.

Am folosit Claude ca să calculez cantitatea totală de insulină eliberată pe parcursul întregului test.

Practic, e o singură cifră care adună toată insulina produsă în cele două ore de test, nu doar vârful maxim.

În 2017, această cantitate totală era de 3.960 µUI/mL×min.

În 2026 este de 2.834 µUI/mL×min.

O reducere de 1.126 de unități, adică minus 28%.

Cu alte cuvinte, aproximativ o treime mai puțină insulină secretată pentru exact același stimul, aceleași 75 de grame de glucoză.

Știi de ce este foarte important ca pancreasul tău să producă cât mai puțină insulină?

✅ DE CE CONTEAZĂ −28%

Acest procent este, de fapt, un minim.

Cele −28% au fost măsurate cu 75 de grame de glucoză pură, băută dintr-odată, un scenariu mult mai dur decât orice masă normală.

În viața reală, mesele mixte, cu proteine, grăsimi și fibre, încetinesc absorbția glucozei și aplatizează curba insulinei.

Așa că avantajul față de versiunea mea din 2017, la mese obișnuite, este cu siguranță și mai mare.

✅ COMPOZIȚIA CORPORALĂ

Față de 2017, am acum cu aproximativ 7-8 kg mai puțină grăsime și cu 3-4 kg mai mult mușchi.

Pe cântar, diferența pare mică, doar 4 kg, un număr care nu spune aproape nimic despre ce s-a schimbat cu adevărat în corpul meu.

Este determinată, în parte, chiar de compoziția corpului tău: cât mușchi și cât grăsime ai.

Mușchiul este principalul țesut care absoarbe ca un burete glucoză după o masă.

Cu cât buretele e mai mare, cu atât absoarbe mai multă glucoză.

Cei 3-4 kg de mușchi în plus funcționează ca un rezervor suplimentar,

Care absoarbe glucoza din sânge mai repede și cu mai puțin efort din partea pancreasului.

Așadar am schimbat simultan ambele variabile, în direcția corectă:

• am crescut capacitatea corpului de a capta glucoza, prin mușchi;

• și am redus principala sursă a rezistenței la insulină, adică grăsimea în exces.

Aceste două schimbări de compoziție corporală explică probabil o parte importantă din reducerea de 28% a insulinei totale eliberate și din scăderea insulinei pe stomacul gol de la 10 la 2,9, o scădere de 70%.

✅ CE S-A SCHIMBAT ÎN 9 ANI

Insulina pe stomacul gol a scăzut de la 10 la 2,9, o reducere de aproximativ 70%.

Asta reflectă starea de fond a metabolismului meu, sensibilitatea cronică a țesuturilor, nu doar reacția la un singur test.

Dar numărul care mi se pare cel mai important este tot −28%.

Asta înseamnă că, la fiecare masă, în fiecare zi, pancreasul meu secretă cu minimum o treime mai puțină insulină decât secreta în 2017.

În 9 ani, asta se traduce în mii de mese la care pancreasul a muncit mai puțin.

Celulele beta s-au uzat mai lent, iar țesuturile mele au fost expuse la valuri mult mai mici de insulină.

✅ DESERT

Dacă vrei să faci acest experiment este foarte important să ai în vedere câteva aspecte.

1. Contează foarte mult unde faci acest test de rezistență la insulină cu glicemie provocată și cu insulină în paralel. (Am făcut testul în 2 centre de analize cu rezultate foarte diferite).

2. Contează cum să te pregătești o săptămână înainte de test ca să ai rezultate relevante.

3. Contează cum te organizezi în ziua de analize ca să ai rezultate perfecte și replicabile în viitor.

Mai departe îți explic exact unde să te duci să faci analizele, ca trimitere îți trebuie de la medic și cum să te pregătești ca să ai rezultate corecte.