Media de aur. Trei strategii nepopulare pentru o viață mai armonioasă

🎹 O coloană sonoră pentru newsletterul de azi: Brad Mehldau, Nobody Else but Me

Parte dintre dilemele noastre existențiale au uneori răspunsuri mai simple decât credem, doar că aceste răspunsuri de află în locuri în care nu am căutat încă.

• Dacă lucrurile nu ies așa cum am dori nu e din cauză că nu suntem destul de buni, ci exact pentru că suntem prea buni la ceva.

• Poate că o vagă stare de nefericire nu are nicio legătură cu noi și e inutil să ne tot autoanalizăm. E posibil să ne fi „contaminat”, fără să fim conștienți de asta, cu gândurile și atitudinile celor din jurul nostru.

• Când vedem oameni care par să aibă ce ne dorim și ne tot întrebăm „ce au ei și nu am eu?”, poate că răspunsul nu are nicio legătură cu ceva ce posedă, ci cu locul în care se află.

Am ales trei dintre cele mai iubite articole din biblioteca Vast&Curious, texte care în mod normal sunt accesibile doar cu un abonament, și vi le ofer cu bucurie până la finalul lunii august, când vor intra din nou în arhiva plătită a Vast&Curious.

Fiecare dintre ele conține o strategie și un răspuns, iar împreună alcătuiesc un posibil fel de a fi diferit într-o lume care tinde să încurajeze extremele: e un fel de a fi bazat pe armonie și diversitate.

Trebuie să ne maximizăm talentele, abilitățile, „puterile” cu care suntem înzestrați. Așa ni se spune, cel puțin. Dar poate veți constata, așa cum am aflat eu însămi în procesul de a-mi folosi la maxim capacitatea de a asculta, că există o parte întunecată a poveștii: când folosim la extrem o calitate, ea încetează să mai fie calitate și se transformă într-o slăbiciune. Poți să asculți așa de bine încât să te pierzi pe tine.

Acum mai bine de 2000 de ani, Aristotel definea viața bună ca fiind viața trăită sub semnul virtuții (un cuvânt foarte rar folosit azi, din păcate), ca exercițiu de dezvoltare armonioasă a calităților noastre și ca practică intenționată și constantă. Fiecare virtute, spune Aristotel, se află între două extreme, în acea zonă pe care o numește „media de aur”: curajul, de exemplu este punctul de echilibru între lașitate și nesăbuință.

Calitățile și defectele noastre nu fac neapărat parte din lumi diferite, ci trăiesc pe o linie continuă. Astfel, orice curent care are în el conceptul de „maximizare” („looksmaxxing”, „sleepmaxxing”) și care predică optimizare până în pânzele albe are în el sămânța nefericirii și dezechilibrului.

Viața secretă a punctelor noastre forte

****

Uneori, credem că suntem cum suntem și că nu avem ce să facem. „Sunt pesimist de fel”, „Sunt conservator”. Alteori, credem că doar noi vedem lumea limpede, ca atunci când știm exact ce se poate și ce nu. Dar dacă ne înșelăm? Dacă toate aceste credințe și feluri de a fi nu sunt decât rezultatul mediului în care ne aflăm? Dacă devenim la fel ca oamenii alături de care ne petrecem viața?

Suntem integrați și înrădăcinați în rețele sociale cu structuri care determină cât de repede, cât de adânc și cât de departe se propagă comportamentele și credințele. Dacă prietenul prietenului tău se îngrașă, tu te îngrași. Dacă prietenul prietenului prietenului tău se lasă de fumat, tu te lași de fumat. Dacă prietenul prietenului tău devine fericit, tu devii fericit.

Emoțiile noastre sunt și ele contagioase: tindem să simțim frică dacă vedem frică pe chipul cuiva. La rândul lor, ideile călătoresc nu doar pentru că sunt povestite, ci ele modifică activitatea cerebrală a celui care este expus la ele. Cu alte cuvinte, prezența noastră alături de anumiți oameni, în anumite grupuri, schimbă felul în care creierul nostru procesează realitatea.

Încrederea poate fi și ea modelată și transmisă, la fel și succesul, curajul, sau sentimentul că putem sau nu putem.

Contează foarte mult cui permitem să ne devină apropiați, modele și exemple, pentru că acei oameni vor modela ce este și ce nu este posibil pentru noi.

Suntem cu toții contagioși în feluri diferite și surprinzătoare.

****

Share

Trăim azi un fenomen straniu de separare. Din motive ideologice, din cauza radicalizării pe care a creat-o social media, din cauza disconfortului, ne tot retragem în interiorul „bulelor”. Însă spațiile „fertile”, cele care dau naștere la oportunitate, sunt spațiile dintre lumi. Iar unii oameni au capacitatea de a locui confortabil în aceste spații de trecere, în ciuda tendinței naturale de a căuta confortul și confirmarea.

Aproape toată istoria științelor sociale a tratat oamenii și grupurile drept entități independente: felul în care se comportă poate fi explicat prin trăsăturile lor interne, prin valori, prin convingeri. Eram atomi sau molecule plutind fără legătură în „supa” societății. Până când un român, Jacob Moreno, a început să studieze legăturile și spațiile dintre. Societatea nu e o supă în care plutesc lucruri, ci o rețea densă de relații mai mult sau mai puțin strânse.

Brokerii care construiesc punți de relație între lumi disparate au idei mai bune, câștigă mai mult, au acces mai mare la resurse și sunt mai influenți.

Unul dintre lucrurile surprinzătoare pe care le dezvăluie analiza acestor rețele este că, adesea, managerii sunt cei mai izolați dintre oamenii dintr-o organizație, iar influența lor este minoră în comparație cu cea a liderilor informali. Influența acestor lideri informali vine din poziție și conectare și trăiește în spațiile dintre lumi.

Brokerii dintre lumi.

****

Leave a comment

Ca bonus la această incursiune în arhiva noastră, am creat o imagine care ilustrează media de aur pentru câteva puncte forte. Sper să fie de folos și să o aveți ca referință pentru diferite conversații și momente din viață.

Stay curious,

Andreea