Secretul e să nu încerci

Luni dimineața am fost la kinetoterapie. Unul dintre exerciții era simplu în teorie: stau într-un picior pe o platformă instabilă (bosu ball), arunc o minge de tenis la perete și o prind.

Nu mi-a ieșit. M-am concentrat la echilibru; m-am uitat la minge; nu m-am uitat la minge. Tot nu mi-a ieșit.

Și apoi, la un moment dat, am renunțat să mai încerc atât de tare. M-am relaxat. Și a mers.

Nu e prima oară când observ asta.

Paschimottanasana e o postură de yoga în care stai pe podea cu picioarele întinse și te apleci înainte. Ani la rând, ca practicant, am auzit instrucțiunile: inspiră și îndreaptă spatele, expiră și lasă-te puțin mai jos. Poate câțiva milimetri. Poate doar ca intenție. Stai, respiră și la un moment dat vei vedea că poți mai mult.

Auzeam instrucțiunile, dar nu le înțelegeam cu adevărat.

Revelația a venit când am urmat cursul de profesor de yoga și am stat cu adevărat în postură, fără să o forțez. Am simțit cum, la un moment dat, corpul cedează de la sine. Nu eu l-am împins; el a ales să meargă mai departe.

De atunci e unul dintre exemplele pe care le folosesc cel mai des când predau.

Corpul e mai deștept decât credem. Când simte că forțăm, se apără. Mușchii se contractă reflex ca să ne protejeze. Cu cât forțăm mai mult, cu atât se opun mai mult.

Când stăm, respirăm și nu facem nimic agresiv, transmitem sistemului nervos un semnal de siguranță. Și atunci corpul se relaxează. Lasă articulațiile să meargă mai departe. Lasă echilibrul să se regleze singur, prin mii de microajustări pe care mintea conștientă oricum nu le poate controla.

Yoga tradițională are o sintagmă pentru asta: postura trebuie să fie stabilă și ușoară (fără efort) în același timp. Un echilibru dinamic între efort și cedare, nu unul sau celălalt.

În mindfulness, atitudinea de a nu te opune, de a nu te lupta este unul dintre fundamentele practicii. Thich Nhat Hanh, călugărul budist zen care a adus practica în Vest, spunea că sentimentele vin și pleacă ca norii de pe cer duși de vânt, iar respirația conștientă e ancora noastră. În meditație, același lucru e valabil și pentru gânduri: nu le combați, nu le ignori, ci le accepți; recunoști că sunt acolo, fără să le judeci și fără să îți dorești să dispară. Le observi cum apar și cum se duc, fără să le prinzi și fără să le împingi. Și, lăsate în pace, își urmează cursul firesc: se transformă, se dizolvă, fac loc liniștii. Cerul rămâne cer, indiferent de câți nori trec pe el. (Aceasta este una dintre meditațiile mele preferate pentru momentele încărcate.)

Săptămâna trecută coordonam filmarea unui video și aveam de mobilizat mai multe persoane, fiecare cu bucata sa din puzzle. Și nu mergea. La fiecare pas mă loveam de “e complicat” și “e greu de făcut” și încercam să îi fac pe toți să lucreze cum aș fi lucrat eu, în ritmul meu.

La un moment dat mi-am dat seama că de fapt ăsta e pur și simplu modul lor de lucru: văd mai întâi problemele, pe urmă se mobilizează (ceea ce mi-am dat seama că tind să fac și eu când mi se impune ceva - mai întâi mă opun și abia apoi caut soluții). Au și alte lucruri de făcut, nu doar proiectul meu. Își prioritizează sarcinile diferit de cum aș face eu, ceea ce pentru mine pare mobilizare pe ultima sută de metri. Și până la urmă, rezolvă întotdeauna.

Așa că am lăsat-o baltă cu convingerea mea că știu eu cum trebuie. Le-am dat responsabilitatea înapoi și m-am uitat cum o rezolvă ei. Au rezolvat, evident.

În coaching numim asta detașare de proces (sau de rezultat). Eu i-aș zice, mai simplu, că uneori cel mai util lucru pe care îl poți face pentru un rezultat e să te dai la o parte din calea lui.

Data viitoare când te blochezi într-o problemă, las-o deoparte o jumătate de oră. Fă ceva complet diferit: o plimbare, un duș, o cafea fără telefon. Soluțiile apar adesea exact atunci când ai încetat să le cauți activ.

Când simți că o conversație dificilă nu merge nicăieri, respiră și slăbește din control. Creezi spațiu și, uneori, spațiul face mai mult decât orice argument.

Pe 26 iulie explorăm asta împreună la ZEN-ISH Specials “Secretul e să nu încerci”. O clasă de yoga și mindfulness și o conversație despre cum arată renunțarea la luptă în practică, pe saltea și în viața de zi cu zi.

Rezervă-ți locul la ZEN-ISH SPECIALS