Sănătate Zi de Zi #6

Comunicarea medic-pacient a început să fie tot mai discutată și în centrul multor cursuri și evenimente medicale. Mă bucur să văd că medicii iau din ce în ce mai în serios această Cenușăreasă încadrată în facultățile de medicină la categoria „opționale”. Dacă pentru medici există deja câteva oportunități de informare, de pacienți nu se prea ocupă nimeni. Principalul reproș al medicilor față de pacienți este lipsa alfabetizării medicale. De cealaltă parte, într-o medicină tot mai centrată pe pacient, acesta nu are instrumentele pentru a se responsabiliza și vine în continuare cu așteptări nerealiste la medic.

Am decis deci să creez o serie de episoade dedicate comunicării pacient-medic, pentru a ajuta oamenii să navigheze prin desișul des al dezinformării și să obțină mai mult de la serviciile medicale, prin informare și comunicare.

Ai 15 minute la medic. Cum le folosești ca să pleci cu toate răspunsurile?

În acest articol vorbim despre cum să te pregătești înainte de o vizită la medic, ca să profiți la maximum de timpul petrecut în consultație. Îți povestesc despre 5 pași simpli și utili: cum să pregătești istoricul tău medical, de ce e important să te informezi despre medic, cum să îți clarifici scopul vizitei, ce lucruri e bine să spui chiar dacă nu ești întrebat și ce întrebări să îți pregătești dinainte. Îți dau și exemple concrete din experiența mea, ca să îți fie mai ușor să aplici recomandările în practică.

Dacă nu ai timp să asculți tot episodul acum, iată mai jos pe scurt câteva idei pe care le poți pune în aplicare:

1. Pregătește istoricul medical
Înainte de consultație, notează-ți informațiile medicale relevante: afecțiuni din trecut, operații, tratamente urmate, analize recente, rezultate de imagistică (ecografii, RMN-uri, radiografii etc.). Dacă ai mai fost la alte consultații pentru aceeași problemă, e important să aduci și acele documente. Uneori uităm detalii importante dacă nu le avem scrise, așa că notează într-o agendă inclusiv suplimentele sau medicamentele. E frustrant să fii față în față cu medicul și pur și simplu să nu-ți amintești cum se chema medicamentul pe care l-ai luat de la farmacie acum 2 zile.

2. Informează-te despre medicul la care mergi
Nu e vorba să îl „verifici”, ci să știi care este specializarea lui și ce tip de cazuri tratează. E important să știi că medicii specialiști sunt de obicei supra-specializați pe anumite afecțiuni. Asta te ajută să îți setezi așteptări corecte de la consultație. De exemplu, dacă te doare spatele, ar fi bine să ajungi la un neurolog specializat în afecțiuni ale coloanei, nu ale creierului. În episod descriu pe larg cum anume putem să ne informăm corect despre medicul la care mergem.

3. Clarifică-ți scopul vizitei
Întreabă-te dinainte: „De ce merg la acest medic?” Poate vrei confirmarea unui diagnostic, poate ai nevoie de un diagnostic clar sau poate vrei să îți valideze că o anumită intervenție nu este necesară. Dacă îți clarifici scopul, vei putea orienta discuția mult mai eficient în timpul consultației. Deși acest pas pare abstract, crede-mă, e foarte important pentru a avea cu medicul o conversație care să-ți fie cu adevărat utilă. Altfel, medicul va conduce el conversația după cum va considera necesar și s-ar putea ca la final să nu fii mulțumit de recomandările făcute, nu din cauza lipsei de profesionalism, ci pentru că nu se pliază pe nevoia ta.

4. Fă o listă cu ce e important să spui, chiar dacă nu ești întrebat
Medicul poate să nu îți pună toate întrebările care ți se par ție esențiale, din lipsă de timp, din grabă sau oboseală. În plus, nu poate ghici contextul tău de muncă sau de viață și evenimente recente care ar putea fi relevante în ecuație. Ar putea fi vorba de afecțiuni din trecut, fără legătură aparentă cu problema din prezent, dar care ar putea fi extrem de relevante. De exemplu, terapia oncologica poate avea efecte negative asupra inimii sau vaselor de sânge, deci dacă te prezinți pentru o problemă cardiovasculară, faptul că ai urmat o astfel de terapie acum 10 ani ar fi o informație prețioasă pentru medicul cardiolog.

5. Fă o listă cu ce întrebări vrei să pui
Consultația poate trece foarte repede și e ușor să uiți ce vroiai să întrebi. De aceea, îți sugerez să îți notezi câteva întrebări esențiale dinainte care să te ajute să înțelegi mai bine tratamentul recomandat și pașii următori. Să uiți o întrebare te poate costa o a doua vizită la cabinet și poate nu vrei acest lucru. Poate nu vrei, de asemenea, să deranjezi medicul cu nenumărate întrebări pe WhatsApp. Așa că lasă teama, și scoate carnețelul cu notițe.

Iată câteva întrebări pe care le poți pune: „Cum voi ști că tratamentul funcționează?”, „Ce fac dacă apar reacții adverse?”, „De ce trebuie să fac această investigație și ce alte opțiuni există?”, „Când trebuie să revin la consultație?”

În final, încurajez pe toată lumea să privească vizita la medic ca pe un parteneriat, nu ca pe o relație unidirecțională în care așteptăm de la medic să intuiască tot ce am vrea noi să știm. O pregătire bună poate să facă diferența dintre o consultație superficială și una care chiar te ajută să îți înțelegi mai bine problema de sănătate și pașii următori.

🎧 Vrei să afli mai multe? Ascultă episodul complet pe platforma ta preferată de podcasting. Dacă ți s-a părut util, un like, share sau subscribe sau like ajută de asemenea și e gratis :) .

Tragem în sus media europeană la rujeolă (pojar). În doar un an numărul de cazuri s-a dublat în Regiunea Europeană, în mare parte din cauza contribuției României și Kazahstanului, ajungând la cel mai mare număr din 1997 - peste 127 000.

În 2024, România a raportat cel mai mare număr de cazuri din regiune - peste 30 000, adică un sfert din total.

Cauza e în principal scăderea dramatică a ratei de vaccinare. Pentru a asigura o imunizare eficientă, aceasta ar trebui să fie de 95%, însă în prezent doar 62% din copiii din România sunt imunizați cu ambele doze de vaccin, iar în unele județe, precum Arad, nici măcar o treime din copii nu sunt vaccinați.

Situația e critică iar autoritățile încearcă să o remedieze prin campanii de comunicare. Iar părinții ar putea primi SMS-uri pentru a-și vaccina copiii. Rămâne de văzut cât de eficiente for fi.

Povestea asta m-a dus cu gândul la celebrele versuri ale lui Topârceanu, cântate de Mircea Baniciu (pentru nostalgici, dați play aici). Valabil în 1909 și în 2025.

Dar nu datorită statului, acolo nu prea sunt posturi de navigatori deschise, deși ocupația este introdusă în nomenclatorul de meserii încă din 2017. Sorana Stănescu documentează subiectul foarte bine în Foaia de observație explicând ce sunt și cum ajută aceștia.

Fundația Metropolis a lansat în martie proiectul NaviCare, o platformă unde pacienții diagnosticați cu afecțiuni grave pot solicita să beneficieze de serviciile unui navigator, în mod gratuit. Dați mai departe informația, poate cineva chiar are nevoie de acest ajutor chiar în clipa asta.

În 2024, Universitatea din București în parteneriat cu Universitatea de Medicină și Farmacie Carol Davila au lansat un program post-universitar de formare a navigatorilor de pacienți. În aprilie, acesta a ajuns la a doua serie de absolvenți, iar acum sunt deschise înscrierile pentru cea de a treia. Aviz amatorilor!

Pentru cei care vor să aprofundeze subiectul, recomand și acest articol al lui Andi Cârlan, pacient oncologic și absolvent al primei serii de cursanți. E clar, există oameni inimoși care vor să schimbe sistemul medical în bine.

Jurnaliștii de la România, te iubesc! au realizat un reportaj despre digitalizarea din pix a sistemului medical. Cred că se vede cu ochiul liber cât de nedigitalizați suntem. Ce nu se văd sunt milioanele de euro cheltuiți pe sisteme informatice nefuncționale. Eterna reorganizare și zbatere de a crea niște amărâte de platforme integrate care să și funcționeze, munții de hârtii care încă inundă spitalele, eșecurile sistemelor care „sunt funcționale dar nu sunt operaționale” (?!) ar face și pe niște copii să ridice din sprâncene. Vă recomand să urmăriți reportajul.

România este țara din Uniunea Europeană cu cele mai multe categorii scutite de plata asigurărilor de sănătate: 19. Sistemul nostru de sănătate este unul social, adică pleacă de la premisa că cei care pot să contribuie o fac pentru întreaga societate, inclusiv pentru cei vulnerabili. Susțin acest principiu, mi se pare uman și decent. Însă trebuie văzut cum poate fi organizat și susținut în mod viabil, în condițiile în care doar unul din trei români achită contribuții la Sănătate și sunt din ce în ce mai mulți cei care încearcă să profite de permisivitatea extinsă a sistemului de asigurare.

Aceea făcută profesionist, ca afară, acolo unde există un parcurs clar pentru profesioniștii din acest domeniu, academic și instituțional. Acolo unde există bune practici pe care le-am putea prelua și noi dacă sistemul de învățământ nu ar fi căpușat de politicieni-medici-profesori care vor doar să-și țină scaunele calde până la 100 de ani.

Oana Geambașu, pe care am avut-o de altfel și la podcast, a început să contribuie la o serie de articole pentru Adevărul. Primul este despre transformarea sistemului de sănătate din România. Grea temă și-a ales! Oana Geambașu a absolvit un program de masterat în politici de sănătate și management sanitar la Universitatea Harvard și a fost pentru o vreme consilier personal al Ministrului Sănătății, consilier al Vice Președintelui Comisiei de Sănătate a Camerei Deputaților și Consilier pe Afaceri Europene în Ministerul Sănătății.

Share

România a apărut într-un studiu interesant al Direcției Generale pentru Ocuparea Forței de Muncă, Afaceri Sociale și Egalitate de Șanse a UE despre educația sexuală în Uniunea Europeană. Studiul e din 2020 dar știm cu toții care e situația la noi în 2025, adică la fel.

După cum se poate vedea, în România, educația sexuală este opțională și se face de la o vârstă necunoscută, cu alte cuvinte, nu prea au date despre ce se întâmplă pe aici. La pagina 7, despre subiectele acoperite în curricula din fiecare țară, România nu apare deloc - deci nu se știe ce se studiază sau nu e acoperit niciun subiect. Se presupune, însă, că educația sexuală de la noi se concentrează mai mult pe biologie, la fel ca în Cipru, Italia și Slovenia.

E hilar, însă nu suntem singurii în această situație. Nici în Lituania sau Slovenia nu se prea face educație pe acest subiect. Cu toate acestea, în majoritatea statelor membre, curricula abordează o paletă largă de teme, inclusiv dragoste, căsătorie, parteneriate sau familie, așa cum este încurajat de UNESCO și OMS.

Știu că este un subiect controversat, nu doar la noi. Sunt țări catolice care au o abordare mai conservatoare, precum Italia, Spania unde educația sexuală e opțională și se face abia în adolescență. Însă există și țări conservatoare ortodoxe precum Grecia unde ea este obligatorie de la 6 ani. Avem multe modele și exemple, avem bune practici pe care le putem urma și nu ne obligă nimeni să ducem lucrurile la extrem. Trebuie doar să avem și inima deschisă să înțelegem ce e bine pentru copiii noștri.

Poate într-o zi nu va mai exista un semn de întrebare peste România pe o hartă a educației.

A început timid cu un avocado de la supermarket pe care am experimentat. Apoi pe o nucă din parc, pe semințele de la magazin și în final arbuștii de la Hornbach. Cert e că grădina a tot crescut până în punctul în care a necesitat un total make-over, cu schimbat gresie, zugrăvit și tot. Anul acesta balconul a explodat pur și simplu în verde.

Dar nu e doar atât. Am descoperit că pot face până la 1000 de pași pe zi doar udând plantele și măturând. Că o pauză de respirat uleiurile volatile de rozmarin, mentă, cimbrișor e atât de relaxantă încât chiar te deconectezi total, mai ceva ca la pauza de țigară (nu fumez).

All in one, un nou hobby bun pentru mintea și spatele corporatistului lucrător de acasă.

Note to self: Când crezi că trebuie neapărat să dai send la acel email plin de nervi, oprește-te și miroase ghiveciul cu rozmarin ☺️

Mulțumesc că ești aici. Mă găsești și pe www.cristinalauby.ro, Facebook, Instagram, și pe toate aplicațiile de podcasting. Un share sau un subscribe ajută la răspândirea real news.

Până data viitoare, ai grijă de sănătatea ta, zi de zi.