Sănătate Zi de Zi #5

Acest număr este dedicat sănătății femeii, dar nu în modul în care crezi. Prea stridente sunt vocile care strigă din toate direcțiile în perioada asta. Mult prea tare se aud vocile celor care nu au nimic de zis, dar ar putea avea dacă întâi și-ar lua timp să asculte. Și mult prea timid se aud cei care au soluții reale la probleme de viață și de moarte. Trăim vremuri în care lumea s-a săturat de „progresism”, doar că, debarasându-ne fără discernământ de concepte fundamentale precum discriminarea de gen, riscăm să ne întoarcem în vremuri pe care România nu avea voie să le uite.

În martie, așadar, vorbim despre nevoile reale ale femeilor și despre soluții reale la provocările lor, chiar dacă ele care rămân un teren minat de tabuuri, prejudecăți și decizii politice care ignoră realitatea.

În luna martie, celebrăm oficial femeia, însă dincolo de gesturi simbolice și declarații, există subiecte esențiale pentru sănătatea femeilor care sunt ignorate sau dezbătute insuficient în spațiul public.

Vom vorbi despre ele în acest episod de podcast cu Irina Mateescu, moașă licențiată, președinta Asociației Moașelor din România, fostă consilieră în Ministerul Sănătății și activistă dedicată dreptului fetelor și femeilor la educație și servicii de sănătate reproductivă.

Dreptul la sănătate este un drept fundamental, iar discriminarea în accesarea serviciilor medicale rămâne o realitate pentru multe femei din România.

În privința violenței de gen nu faci rău doar făcând ceva, faci rău și nefăcând ceva.

Îngrijirea adecvată a proaspetelor mame este unul dintre cele mai neglijate aspecte ale sănătății femeilor. Moașele sunt specialiști esențiali în educația și îngrijirea femeilor de-a lungul vieții iar multe sisteme medicale occidentale le includ ca atare, însă în România rolul lor este aproape inexistent. Femeile ajung să-și facă credit ca să nască în condiții umane. Mortalitatea neonatală și cea infantilă din România sunt printre cele mai ridicate din Europa, și totuși, din sistemul medical românesc lipsesc soluții simple precum integrarea moașelor în sistemul de îngrijire și decontarea unor servicii esențiale pentru sănătatea reproductivă.

În a doua parte a episodului, discutăm despre probleme critice care afectează sănătatea femeilor și care nu sunt abordate suficient în spațiul public:

România are un număr extrem de mare de nașteri în rândul adolescentelor din cauza lipsei educației sexuale și a accesului la contracepție. Doar în ultimii cinci ani, s-au înregistrat peste 88.000 de nașteri la mame minore. În România, unul din zece nou-născuți are o mamă minoră. Avem nevoie urgentă de politici publice care să prevină aceste situații și de sprijin real astfel încât fetele să poată lua decizii informate despre sănătatea lor reproductivă. Vorbim despre soluții viabile, care, dacă ar fi implementate, ar schimba zeci de mii de vieți.

Femeile, mai ales cele din medii vulnerabile, au parte adesea de comportamente abuzive din partea personalului medical, din lipsă de empatie sau din necunoașterea legii. Femeile sunt supuse unor tratamente medicale aplicate fără consimțământ informat sau le sunt refuzate proceduri medicale, ignorându-li-se nevoile. Acesta e rezultatul lipsei complete din sistem a educației și a politicilor privind egalitatea și violența de gen pentru profesioniștii din sănătate.

Deși legea obligă spitalele publice să ofere servicii de avort, 80% dintre unități fie nu oferă astfel de servicii, fie nu pot fi contactate pentru informații, făcând din dreptul la avort un obstacol aproape imposibil de depășit pentru multe femei. Vorbim onest despre cauzele (uneori surprinzătoare) pentru care se întâmplă asta, dar și despre soluții concrete.

Educația sexuală/pentru sănătate face parte din normalitatea unei educații complete, care îi învață pe copii și adolescenți să-și cunoască și să-și respecte corpul, să înțeleagă limitele personale și să identifice abuzul. Totuși, legea din 2022 care prevedea introducerea educației pentru sănătate începând din clasa a VIII-a nu este implementată încă.

Dacă nu lăsăm specialiștii să-și facă treaba și să pună informațiile corecte, copiii și tinerii vor lua informațiile din locul dezinformării.

România are cea mai ridicată incidență a cancerului de col uterin din Uniunea Europeană, cu 32,6 cazuri la 100.000 de femei. Anual, 3.500 de femei sunt diagnosticate cu această boală, iar aproape 2.000 pierd lupta cu cancerul. În alte țări, precum Australia și Marea Britanie, vaccinarea anti-HPV a redus semnificativ numărul cazurilor, iar aceste state își propun eradicarea cancerului cervical în următorii 10 ani. În România, vaccinarea este gratuită pentru fetele și băieții între 11-19 ani și compensată 50% pentru femeile între 19-45 de ani, însă gradul de informare și accesibilitatea programului rămân probleme majore.

Aceste probleme afectează milioane de femei și contribuie la pierderea unor vieți care ar putea fi salvate. Nu vorbim doar despre cifre, ci despre mame, surori, fiice, prietene și colege care ar putea avea o viață mai bună dacă sănătatea lor ar fi o prioritate reală.

🎧 Vrei să afli mai multe? Ascultă episodul complet pe platforma ta preferată de podcasting. Dacă ți s-a părut util, un share, subscribe sau like ajută de asemenea.

Un milion de românce sunt afectate de sărăcia menstruală, adică nu își permit să își cumpere absorbante sau nu știu cum să își gestioneze menstruația. Lipsa informațiilor și a resurselor pentru gestionarea cu demnitate a menstruației duce la absenteism școlar, abandon școlar și izolare socială în cele mai vulnerabile medii. Desigur, în continuare, noi nu credem că avem nevoie de educație sexuală, căci de ce ar trebui să învețe fetele despre igiena menstruală, corp și consimțământ (?!). Ieșirea subiectului din zona de stigmă ar ajuta la deblocarea unor legi care zac prin Parlament. „Poate că dacă la deja faimoasă listă de întrebări despre prețuri adresate miniștrilor la început de mandat am adăuga și o întrebare legată de prețul absorbantelor, sărăcia menstruală ar deveni un subiect vizibil”. Un articol excelent de la Panorama.

Ocazie cu care Institutul Național de Sănătate Publică a inițiat o campanie de informare. Cifrele îți dau fiori, totuși, vocile rezonabile nu reușesc să se audă mai tare decât cele care doar fac zgomot. Infecția cu HPV cauzează 6 tipuri diferite de cancer, la femei și bărbați. Anual, 13% din cazurile de cancer nou diagnosticate în România sunt asociate cu această infecție. Vaccinarea și screeningul sunt metode eficiente de prevenție, însă avem nevoie de campanii vizibile și de impact pentru promovarea lor.

Discursul legat de „problema natalității” pune rezolvarea în întregime pe umerii femeilor din România. Campanii și măsuri fără fundament științific duc în derizoriu o problemă de altfel reală și cu rezolvări pe care experți care au mai scos capul prin lume le cunosc și le-ar putea pune la dispoziția autorităților dacă ar fi întrebați. O documentare de calitate de la ISCOADA aduce în prim-plan modul ipocrit în care statul „susține natalitatea”, dar nu și femeile și descoperă cum campaniile publice de promovare a natalității sunt susținute de companii producătoare de medicamente pentru fertilizare.

Numărul din martie al revistei Elle include un interviu excelent cu Irina Mateescu, moașă licențiată și Președinta Asociației Moașelor din România, cea pe care am avut-o invitată și la podcast. Luarea în derizoriu a durerii femeii, lipsa consimțământului pentru proceduri medicale, comunicarea lipsită de respect, separarea mamei de bebeluș la naștere sunt câteva forme de discriminare de care femeile se lovesc constant și pe care nici măcar personalul medical nu le conștientizează.

Raportul Prevenirea (recurenței) sarcinii la minore realizat de Asociația Moașelor Independente din România și Asociația Moașelor din România aduce la lumină realitatea dură. România este în topul țărilor din Uniunea Europeană cu cel mai mare procent de mame minore, însă subiecte precum educația pentru sănătate sexuală sau accesul la contracepție rămân în continuare fără o strategie de implementare și fără fonduri.

Nu mai devreme de ianuarie 2025, o elevă de 14 ani (clasa a 7-a) din Lugoj a născut în baie, după ce a reușit să ascundă sarcina de părinți. Tatăl are 22 de ani și are acum dosar penal, după cum vă puteți închipui. Deși polițiștii au notat că „fata a întreținut raporturi sexuale consimţite”, nu se poate vorbi de consimțământ la această vârstă. Cum ar fi fost dacă această fată ar fi avut parte de educație sexuală și ar fi avut la dispoziție mijloace contraceptive?

Bruxelles a oferit și anul acesta un exemplu despre cum autoritățile pot transforma spațiul public într-unul al dialogului între sexe. În martie, municipalitatea a organizat o serie întreagă de evenimente cu participare publică gratuită și a dedicat un număr al revistei Le Brusseleir conștientizării și eradicării discriminării de gen din domeniul sănătății. De ce e nevoie de asemenea tur de forță într-o lume în care, teoretic, nu mai avem astfel de probleme? Iată câteva informații pe care nici eu nu le știam:

• Manifestările afecțiunilor cardio-vasculare, ca de ex. ale unui AVC pot fi diferite la femei față de bărbați însă acest lucru nu este suficient documentat și conștientizat.

• Doar 30% din participanții la studiile clinice pentru testarea noilor medicamente și vaccinuri sunt femei, astfel încât multe din efectele lor asupra femeilor sunt insuficient documentate.

• Violența obstetrică afectează și mamele din Bruxelles, însă la ei se și vorbește despre asta.

• Femeile din sectorul medical și al îngrijirii se confruntă cu provocări specifice, prea puțin luate în considerare.

Tot pe 8 martie și tot la Bruxelles, mai multe mii de oameni au ieșit pe străzi să atragă atenția asupra pericolului reprezentat de discursurile retrograde ale politicienilor de extremă-dreaptă care riscă să șteargă secole de progres către o societate mai incluzivă pentru femei. Marșul național pentru drepturile femeilor a arătat cam așa:

Cine nu a auzit în România de Carmen Uscatu și Oana Gheorghiu, femeile care, în ciuda tuturor piedicilor, au făcut un spital pentru copiii bolnavi de cancer? Nu-mi pot da seama dacă au prevăzut sau și-au dorit notorietatea pe care o au, deși astfel pot ajuta probabil și mai mulți oameni. Notorietatea are însă și o altă latură pozitivă. Inspiră.

Am citit, deci, autobiografia emoționantă a lui Carmen Uscatu, președinta și co-fondatoarea Dăruiește Viață, unul dintre cele mai cunoscute ONG-uri din România și asociația din spatele inițiativei #NoiFacemUnSpital. Mi-a plăcut enorm felul în care a împletit cele două planuri, cu discreție însă fără să lase nimic esențial nespus. De la momentul determinant al accidentului care i-a schimbat viața, trecând prin confruntarea cu durerea fizică și cu sistemul medical de la noi, Carmen a luptat enorm pentru dreptul la o viață normală și demnă, o luptă pe care din păcate mulți români nu o pot duce sau o pierd prematur. Carmen a pus a doua ei șansă la viață în slujba celorlalți. Sunt multe momente emoționante și recunosc că am și lăcrimat pe alocuri. Dar sunt și multe momente de scrâșnit din dinți când citești cealaltă poveste, a muncii de ONG-ist, a interacțiunilor frustrante cu instituțiile unui stat amorțit și încăpățânat în inerția lui.

Da, cred necondiționat. Cred în visul meu, dar mai ales cred în oameni.

Dincolo de toate astea, am simțit ce orice autobiografie bună ar trebui să te facă să simți, după părerea mea: inspirație. Să poți să spui cu bucurie că ai mai adăugat o persoană la lista de exemple și modele de viață care te ajută să mergi mai departe - și nu asta reproșăm noi lumii, că îi lipsesc reperele?

Cartea a apărut în 2024 la Editura Humanitas.

Luna aceasta am desfășurat pe Facebook un poll în care le-am întrebat pe femei dacă s-au simțit vreodată discriminate la medic:

Practic, aproape o treime s-au simțit tratate diferit față de cum ar fi tratat un bărbat fie în contextul unei consultații obstetrico-ginecologice, fie în alt context medical. Mai mult de jumătate din respondente nu s-au simțit niciodată discriminate, ceea ce, deși încurajator, nu anulează experiențele celorlalte 40% care au trăit sau au asistat la situații de discriminare sau tratament deficitar.

Un sondaj pe Facebook nu este, desigur, valid statistic, însă cred că poate oferi o imagine asupra realității. El confirmă ceea ce studiile și mărturiile din spațiul public au evidențiat de-a lungul timpului: femeile se confruntă frecvent cu experiențele de discriminare sau lipsă de empatie în interacțiunea cu sistemul medical.

E o problemă care, deși nu este universală, este suficient de frecventă încât să necesite schimbări sistemice și o mai mare conștientizare.

Nicicând nu e mai frumoasă ca în această perioadă pădurea Roșu, din apropierea casei. În martie înfloresc brebeneii. Ne-a izbit acum doi ani când ieșisem să ne plimbăm, cu teamă, căci mirosul de la groapa de gunoi din Chiajna te cam ținea în casă în acea perioadă. În ziua aceea, însă, ne-a izbit altceva. Ce e acest parfum minunat? Aplicația Seek ne-a zis imediat: brebenei! Nu-i ratăm de atunci în niciun an. Curată terapie anti-stress! Primăvara aceasta vă doresc să găsiți colțul vostru de natură care să vă bucure simțurile.

Mulțumesc că ești aici. Mă găsești și pe www.cristinalauby.ro, Facebook, Instagram, și pe toate aplicațiile de podcasting. Un share sau un subscribe ajută la răspândirea real news.

Până data viitoare, ai grijă de sănătatea ta, zi de zi.