🤔 De ce mai avem nevoie de reviste culturale? (I)

Hejsan, cititorule,

Cum bricolam idei pentru newsletter, într-o zi mi-a încolțit această dilemă, a periodicelor din zona literară și artistică. Mai citim reviste culturale? Dacă da, de ce? Pe hârtie sau online? Dacă pe hârtie, unde le mai depozităm, mai ales dacă suferim și de tsundoku.

Apoi mi-am zis că merită să găzduiesc în spațiul Pink Pong voci esențiale ale revistele culturale din 2026. Și moderne, și old school, și din Moldova, și din Ardeal și din Muntenia. Ca un pitch la Arena/Imperiul Leilor. Numai că de data asta în scris și în aproximativ 100 de cuvinte.

Iar întrebarea e simplă: De ce mai avem nevoie de revistele culturale?

Și-au răspuns 16 profesioniști și profesioniste, cărora le mulțumesc foarte mult. Nu e nicidecum o sentință sau o direcție a scrisului despre în 2026. Sper să fie măcar o cartografiere și un început de dialog între reviste culturale, public de toate felurile și decidenți (instituții de stat și oameni care au în grijă bugete de CSR).

Voi publica primele 8 răspunsuri în acest număr, și restul de 8 la următoarea trimitere, probabil la începutul lui iulie.

***

Dar până atunci…

Un interviu pe care l-am acordat Ancăi Șurian Caproș pentru Radio România Actualități, în emisiunea La Dispoziția Dumneavoastră. Subiectul? Colecția Arcane, de poezie contemporană, pe care o coordonez la Editura pentru Artă și Literatură. Cum aleg autorii, ce poezie selectez și, desigur, poziția colecției în efervescenta piață literară din România.

Accesați emisiunea din linkul cu 8 iunie și mergeți la minutul 13.

Ascultă emisiunea

Dacă dorești să publici în Arcane, primul pas e să-mi trimiți manuscrisul pe adresa de mail și apoi să te înarmezi cu răbdare. 2027 e deja completat din punct de vedere al planului editorial. Vei primi un răspuns, fii sigur(ă) de asta!

Ajută și să te abonezi la newsletterul Pink Pong, pentru că leagă proiectele mele culturale ca pe niște sinapse. Mornin’ Poets, Arcane, Revista Familia, Cultura la Dubă și multe altele.

În poza de mai jos îl lansam pe Alin Dobai la standul editurii cu Respirație minerală. Duminică 7 iunie. O să-ți placă volumul, iar dacă vrei să publici în Arcane, vezi ce am mai scos înainte, ca să vezi cum te încadrezi.

Fără alte introduceri, îi chem în arenă pe George Cornilă, Anda Docea, Jovi Ene, Adina Dinițoiu, Mihók Tamás, Octavian Plăiașu, Ioana Pelehatăi și Andrei Mocuța.

***

George Cornilă, redactor-șef Matca: Cel mai facil mod de a-ți da seama de importanța unui lucru este să-ți imaginezi viața fără acesta. Ne trezim mâine și nu mai există reviste culturale, nici tipărite, nici webzines, nu mai există eseuri, recenzii, anchete, interviuri, nu mai există un spațiu în care creațiile să intre în dialog, în afara volumelor critice și a blogurilor pe speze proprii.

Sigur, putem argumenta că n-ar fi chiar cel mai rău lucru din lume. Dar cum ar fi ziua în care ne-am trezi fără cărți? Mai țineți minte zilele nesfârșite din lockdown? Cum ar fi fost să stai în izolare fără cărți? Dar fără nicio formă de artă, fără filme, fără muzică? Revistele sunt o parte importantă a ecosistemului cultural. Ca-n orice ecosistem, dispariția unei componente poate avea urmări catastrofale.

Anda Docea, redactor și editor Dilema: Jurnalismul a ajuns să nu mai fie o meserie. Mai ușor urmărești pe rețelele sociale persoane care circulă cu viteza luminii și bifează câteva evenimente pe zi, jonglând cu rolurile de critic literar sau de film, expert în artă ori patrimoniu, în vinuri, brânzeturi și spectacole de teatru decât să cumperi o revistă sau să parcurgi online materiale pentru care s-a muncit luni de zile.

E nevoie de acest „conținut” adevărat, nu gol, din revistele culturale pentru oamenii atenți la cine și cum face recomandările. Poate mai există câțiva, în afară de noi, cei care ne citim unii pe alții.

Jovi Ene, project-manager Filme-Cărți.ro: Sunt un conservator - citesc încă reviste culturale pe hârtie, coordonez un blog cultural colectiv care publică încă recenzii în format clasic, nu am/avem încă TikTok (și nu sunt semne că vom avea curând). Așa că rămân la părerea solidă că articolele și cronicile noastre nu ar trebui să stea pe rețelele sociale, ci pe platforme proprietatea noastră, cum ar fi pe bloguri sau site-uri proprii.

Tocmai din motivele de mai sus este esențial să mai existe reviste culturale, pe hârtie sau pe internet, pentru că, din punctul meu de vedere, nu trebuie să ne preluăm informațiile culturale din aplicații sau social media, care sunt doar niște instrumente de promovare și care nu pot substitui revistele culturale, indiferent de numărul mare (sau mic!) de like-uri sau share-uri.

Adina Dinițoiu, editor coordonator Literomania: Avem în continuare nevoie de reviste culturale dintr-un motiv simplu: avem nevoie de perspective și articole profesioniste despre literatură și cultură.

Dincolo de marea de opinii de tot soiul din mediile online, ne întoarcem mereu la cei care știu despre ce vorbesc, la profesioniști (e valabil pentru toate domeniile). Cultura nu poate funcționa , ca orice activitate umană, în haos și fără repere, iar acestea vin de la cei și cele care și-au făcut o meserie din scris și literatură.

Mihók Tamás, membru al Colegiului de redacție al Revistei de cultură Familia: Diversitatea revistelor culturale este unul dintre indicatorii principali când vine vorba de sănătatea unei societăți. Deschiderea spre dezbatere, cultivarea spiritului critic, semnalarea în avanpremieră a unor apariții editoriale sau evenimente, respectiv descoperirea și promovarea tinerelor talente sunt doar câteva dintre dezideratele la care nu ar trebui să renunțe nicio revistă.

Pentru toate aceste achiziții care intră, în cele din urmă, în contul societății mi-e aproape imposibil să-mi închipui un aparat mai eficient și mai natural decât presa culturală.

Octavian Plăiașu, redactor Observator cultural: Dintr-un motiv foarte simplu, aș spune. Pentru a contura un spațiu dinamic pentru dezbateri, venite din diferite atitudini și poziționări ideologice, unde sectorul cultural să ocupe o zonă de interes central. În ciuda dificultăților politice și economice, spațiul cultural din România este în continuă creștere și arată din ce în ce mai bine. Din păcate, fără o raportare critică pertinentă, venind de la voci diverse, fenomenele culturale ajung să nu mai provoace în jurul lor discuții reale, ci doar să fie risipite printre strategii călduțe de PR.

Importante și ele, fără dar și poate, însă printr-o raportare critică care să nu se conformeze doar unor strategii de marketing, un produs cultural își poate găsi o promovare cred că la fel de valabilă. Iar o revistă bună poate susține toate aceste demersuri necesare.

Ioana Pelehatăi, editor coordonator Scena9: Nu avem nevoie de reviste culturale – nu mai mult decât de cultură în sine. Avem nevoie de stabilitate, de o viață cu cât mai puține apăsări din registrul supraviețuirii și de dialog social. Posibil ca măcar la una dintre aceste trei nevoi să poată răspunde și cultura – și, prin extensie, și o revistă culturală care își propune onest să explice, să traducă, să aducă oamenilor povești despre ei & societatea în care trăiesc.

Firește, oricât de cinstită ar fi revista cu pricina, ea trebuie să se adapteze vremurilor, nu să li se opună; să trăiască și-n alte forme decât cea textuală; să caute oamenii și să-i întâlnească acolo unde sunt.

Andrei Mocuța, coordonator al Revistei Culturale Marta: Revistele de cultură rămân necesare pentru că oferă spațiu reflecției, nu doar reacției rapide. Ele filtrează informația, susțin dialogul și promovează autori și idei care nu au mereu vizibilitate în mediul comercial sau pe rețelele sociale. Ele creează comunități de cititori interesați de literatură, arte, filosofie sau societate și contribuie la formarea gustului și a valorilor culturale.

Fără astfel de platforme, spațiul public ar deveni mai sărac intelectual și mai vulnerabil la uniformizare și manipulare. Pentru tinerii autori, o revistă e adesea primul loc de afirmare și de dialog cu publicul, iar noi (Ovidiu Balint, Ioan Matiuț și cu mine) ne propunem (și) asta în proaspăt lansata revistă mARTA din Arad, să îi promovăm pe cei mai talentați din noua generație.

Acesta a fost episodul #0007 din Pink Pong. În următorul număr vom avea și celelalte răspunsuri la ancheta cu revistele culturale + numele antrenorilor de la sezonul de toamnă al Mornin’ Poets (sezonul 28!). Plus informații despre înscriere.

Dacă îți place Pink Pong și nu ești încă abonat, poți remedia acum! Și dă și mai departe unui prieten sau unei prietene care e cu poezia sau cu rockul/metalul progresiv.

Hej då!