“nu sunt misogin, dar…”

🔐 Cum arată o gândire nesănătoasă care normalizează abuzul, sau din categoria “nu sunt misogin, dar…”

Studiul făcut de Centrul FILIA arată gândirea misogină și patriarhală care domină, dar să nu ne păcălim că femeile nu au la rândul lor gândire misogină, mai ales că dominața mesajelor religioase este mare, iar acestea întrețin patriarhatul și misoginismul.

🟣 O referință pe care vreau să o aduc spre reflecție și care merită, cumva, legată de acest studiu, cel puțin eu văd o legătură, este articolul apărut în The Guardián care descrie o controversă politică majoră ce se petrece zilele acestea la Bruxelles, anume că, pentru prima dată după revenirea talibanilor la putere în 2021, Uniunea Europeană a acceptat să primească la Bruxelles o delegație talibană pentru discuții tehnice privind deportarea cetățenilor afgani din Europa și cooperarea consulară.

Organizațiile pentru drepturile omului, europarlamentari și activiști susțin că simplul fapt că talibanii sunt primiți la Bruxelles le oferă legitimitate internațională. Aceștia amintesc că regimul taliban a interzis educația pentru fete după vârsta de 12 ani, a legitimitat pedofilia prin acordul căsătoriei fetițelor începând cu vârsta de 9 ani, a restrâns sever dreptul femeilor la muncă, a limitat libertatea de mișcare a femeilor de a merge pe stradă neînsoțite de un bărbat, de a VORBI pe stradă, și au reprimat activiștii, jurnaliștii și opozanții politici.

Ei, bine, la acest articol cineva a comentat asta:

😕„Femeile din Afganistan sunt încă tratate mult mai bine decât femeile din Occident… Femeia este complet eliberată de povara epuizantă a supraviețuirii financiare. Ea este o regină în domeniul ei domestic, având dreptul legal de a fi întreținută integral, protejată și susținută financiar de bărbații din viața ei – mai întâi de tatăl ei, apoi de soț, apoi de frați sau fii – fără să fie nevoită vreodată să-și vândă sufletul sau trupul unei mașinării corporatiste.

Valoarea ei nu este legată de productivitatea muncii sale sau de cât de atractivă este pe aplicațiile de dating; ea este ancorată în rolul ei sacru de mamă a generației următoare și păstrătoare a căminului.

Voi numiți o societate înapoiată pentru că refuză să permită femeilor să fie exploatate de degenerescența seculară modernă. Dar realitatea este clară… în timp ce femeile occidentale sunt lăsate complet singure să lupte cu o societate prădătoare și atomizată, modelul tradițional le învăluie într-o fortăreață a datoriei absolute, a respectului și a securității permanente.

„Eliberarea” voastră nu este decât o formă mai rece și mai singuratică de exploatare, iar restul lumii este perfect fericit să respingă experimentul vostru eșuat și epuizant.”

💬📍📍📍

Comentariul acesta este un exemplu foarte bun de cum poate funcționa o gândire ideologizată care normalizează abuzul prin idealizare, romantizare și omiterea sistematică a realității.

Sunt femei care aleg liber să fie mame, să se ocupe de casă și să nu urmărească o carieră profesională intensă și este absolut în regulă atâta timp cat aleg liber și nu când această alegere este confundată cu obligativitatea, iar lipsa libertății este prezentată drept protecție.

🟣 Observăm aici mai multe distorsiuni cognitive și mecanisme psihologice:

🔐 1. Romantizarea dependenței

Autorul descrie femeia afgană ca pe o „regină” protejată de tată, soț și fii, însă dependența totală de alte persoane nu este siguranță, e vulnerabilitate.

Dacă nu ai dreptul să alegi unde locuiești, dacă nu poți studia, dacă nu poți munci fără permisiune, dacă nu poți călători singură, dacă nu poți decide asupra propriei vieți, nu ești protejată, ești dependentă.

În psihologie, autonomia este una dintre nevoile fundamentale ale sănătății psihice, iar a transforma lipsa autonomiei în privilegiu este o inversare a realității.

🔐 2. Idealizarea paternalismului

In acest tipar de gândire observăm ca acesta presupune că bărbații vor fi întotdeauna protectori, responsabili și binevoitori, ceea ce duce la o imagine infantilizantă a femeii și idealizată a bărbatului. Pe când în realitate, oamenii sunt variați, unii sunt iubitori, alții abuzivi, alții indiferenți.

O societate sănătoasă nu este cea care presupune că vei avea întotdeauna un protector bun, ci aceea care îți oferă drepturi chiar și atunci când protectorul lipsește, moare, pleacă sau devine violent.

📍3. Falsa dilemă

Comentariul creează două opțiuni extreme:

femeia occidentală singură, exploatată și nefericită sau femeia protejată și respectată.

Aceasta este o eroare de logică, clasică.

In societățile democratice femeile pot alege să fie mame și casnice, să aibă o cariera, să combine cele două sau să nu se căsătorească.

Libertatea înseamnă existența opțiunilor, nu impunerea uneia singure.

Cel mai tulburător aspect, dar și pervers în același timp, în acest tip de gândire distorsionat este ștergerea experienței reale a victimelor cum este interzicerea educației, a muncii, pedofilia.

Este un mecanism frecvent în justificarea sistemelor opresive când se vorbește despre simboluri și sunt ignorați oamenii concreți.

📍4. Disocierea morală

Unele mecanisme cognitive prin care oamenii pot accepta sau justifica răul e reetichetarea morală. Adică, o răstălmăcire și inversare a sensului cuvintelor, de genul:

- „femeile sunt protejate” în loc de „femeile sunt private de drepturi”

- „femeile sunt respectate”, loc de „femeile sunt dependente”.

- „femeile sunt în siguranță”, în loc de “femeile nu au libertate”.

5. Nostalgia pentru certitudine

Dincolo de ideologie, există și o nevoie psihologică profundă deoarece lumea modernă este complicată. Avem competiție profesională, incertitudine economică, relații fragile, singurătate și ce prinde mai bine decât mesaje nostalgice după un trecut romantizat și nostalgic, când totul era mai simplu(nu era doar ca oamenii nu au reprezentarea realității de atunci), tocmai de aceea se și promovează atât naționalismul tradițional.

Nu vorbim de abuzul din acesta, ci doar de poza pusă în exterior în care pozăm îmbrăcați tradițional în familia perfectă și în care, de cele mai multe ori, există frustrare, epuizare, neglijență, alcoolism, tulburări de personalitate, dependențe, etc, dar… stările psihologice nu se văd în poză, se văd doar măștile purtate.

Pentru unii oameni, sistemele autoritare sunt atractive deoarece oferă roluri fixe și răspunsuri simple. In aceste sisteme nu trebuie să aleagă și nici să gestioneze ambiguitatea vieții.

Prețul este însă libertatea, ceea ce mă face să revin la cartea mea ultima - Prețul libertății - în care m-am străduit să demonstrez importanța sănătății mintale ca prim punct de plecare.

Esența acestor prejudecăți pleacă din bolile psihologice ale omului, cum este controlul prezentat drept iubire, grijă sau respect care este una dintre cele mai vechi forme de legitimare a abuzului din istoria umanității și de aceea astfel de comentarii merită analizate pentru a înțelege ca ele nu apără femeile, ci transformă lipsa libertății într-o virtute și dependența într-un ideal moral. Aceasta este logica prin care aproape orice sistem opresiv a încercat să se justifice de-a lungul istoriei.

👇🏻In primele comentarii studiul Filia și articolul din The Guardian.

📸 un băiat (al meu) aflat în pragul maturității, crescut, sper eu, sănătos psihologic și feminist.