Ce facem bine în lumea asta? - despre propaganda expusă în muzeu

🟣 Am vizitat expoziția The Congo Panorama 1913 – Colonial Illusion Exposed, la AfricaMuseum din Tervuren, care vorbește despre rasism, despre violența colonizării Republicii Congo de către afaceriștii belgieni împreună cu politicienii. Expoziția pornește cu mesajul - Să vorbim despre rasism - “nu sunt rasist, am un prieten negru.”  Rasismul e și în felul în care construim categorii de oameni, în cine primește dreptul de a vorbi despre sine și cine devine doar obiectul privirii celuilalt, nu doar despre culoarea pielii.

Apoi întreaga expoziție se concentrează pe cum funcționează manipularea și rescrierea istoriei, pe felul în care o realitate violentă este transformată într-o poveste acceptabilă prin selecția imaginilor și prin omisiune. În centrul expoziției se află povestea unei picturi gigantice: Panorama Congo care are 115 metri lungime, 14 metri înălțime, comandată în 1910 de Ministerul Coloniilor belgian pictorilor Alfred Bastien și Paul Mathieu, pentru Expoziția Universală de la Gent din 1913.

Scopul a fost să convingă populația belgiană că ocupația Congo era legitimă, pașnică, civilizatoare. Artiștii fuseseră trimiși în Congo unde deși au fotografiat realitatea — oameni în lanțuri, muncă forțată, purtători cărând fildeș, cauciuc, aur, în pictura finală, lanțurile și sclavia dispăruseră.

🦉 Africa Museum Tervuren pune astăzi fotografiile și imaginea propagandistică față în față tocmai pentru ca mecanismul să poată fi văzut, și arată cum aceștia au selectat realitatea. Practic nu inventează complet o lume inexistentă, ci doar o trunchiază spre a servi scopului propagandei: arăți ceea ce îți convine și elimini ceea ce ar putea compromite povestea inventată. Așa arată gândirea machiavelică, specifică Tetradei Întunecate.

🖼️ În Panorama Congo, apar congolezi care pescuiesc, cresc animale, vânează, vând produse, cântă și dansează. Casele de pământ, podurile tradiționale sunt puse în contrast cu porturile, podurile de oțel, vapoarele și infrastructura adusă de belgieni. Mesajul vizual era extraordinar de simplu: înainte – primitivism; după venirea europenilor – progres.

Colonizarea devine astfel„civilizare”, nu exploatare. Realitatea a fost cu totul alta și pare greu de imaginat astăzi, și tocmai de aceea trebuie spus, nu vorbim despre Antichitate, ci despre Europa anului 1913.

O Europă care construia automobile, căi ferate, mari universități și instituții culturale și care, simultan, putea transforma alți oameni în obiecte de expoziție, sclavi, demonstrând că progresul tehnologic nu a produs automat și progres moral.

🐢 puțin mai mult context:

Povestea începe înainte ca statul belgian să preia oficial Congo. În 1876, regele Leopold al II-lea organizează Conferința Geografică de la Bruxelles, iar în 1885 devine suveranul Statului Independent Congo. Congo nu era inițial o colonie a Belgiei în sensul obișnuit, ci se afla sub controlul personal al regelui.

Scopul economic era fundamental.

Cucerirea teritoriului și exploatarea resurselor au fost însoțite de violență pe scară largă. Abuzurile au provocat revolte în Congo și scandal internațional. În cele din urmă, în 1908, Leopold al II-lea este constrâns să cedeze colonia statului belgian. Din acel moment, inclusiv propaganda colonială este administrată instituțional prin Ministerul Coloniilor. Iar numai doi ani mai târziu, același minister comandă Panorama.

Pentru realizarea lucrării, Bastien și Mathieu au primit 123.000 de franci belgieni, sumă despre care expoziția spune că echivala cu aproximativ 12 ani de muncă ai unui muncitor textilist din Gent. Au avut nouă luni pentru realizarea picturii, iar proprietarul lucrării devenea Ministerul Coloniilor. Vizitatorii intrau într-un spațiu circular, înconjurat de imagine, cu decor tridimensional și efecte optice care trebuiau să producă iluzia că se află chiar în Congo. Aproximativ 500.000 de oameni au văzut Panorama la Expoziția Universală din 1913.

Cu alte cuvinte, cu mult înainte de televiziune, social media și realitatea virtuală, statul construise un mediu imersiv în care cetățeanului îi era oferită o anumită versiune a realității.

❗️Muzeul pune azi față în față fotografiile originale și pictura, exact ca să se vadă ce a fost șters. Infrastructura din pictură nu apare din senin: drumurile erau construite cu forță de muncă mobilizată din comunități, care rămâneau fără oameni pentru hrană, familie și viața satului.

O mărturie din expoziție vorbește despre distrugerea arborilor care aveau rol spiritual și comunitar, erau loc de judecată, de decizie, de memorie colectivă. Distrugerea lor însemna și distrugerea spiritului acestora. O altă mărturie e despre abuzurile înfiorătoare suferite de femei, despre o femeie congoleză violată de bărbații albi “rasa superioară”, fără nicio posibilitate reală de justiție.

Alături e un panou despre „grădinile zoologice umane”: la aceeași expoziție de la Gent din 1913, 128 de senegalezi și 60 de filipinezi au fost expuși în „sate” reconstruite. Trei filipinezi s-au îmbolnăvit grav, iar unul — Timicheg — a murit acolo. Am scris despre expozițiile zoologice umane în ultima mea carte - Prețul libertății. Cum sănătatea mintală devine călcâiul lui Ahile în democrație-.🦋

Originalul picturii nu mai e expus ca atare, e rulat, într-un depozit al War Heritage Institute, desfășurat ultima dată în 2022 pentru digitizare.

Ce învață generațiile următoare? Dacă unui copil îi arăți numai măști, sculpturi, costume, animale exotice, dansuri și imaginea unei Africi „pitorești”, dar nu îi explici raporturile de putere prin care obiectele au ajuns în Europa, exploatarea economică, munca forțată, violența și ideologia rasială care au făcut posibil sistemul colonial, nu va avea cum să reconstruiască singur istoria.

Muzeele sunt producătoare de memorie nu doar un depozite de obiecte sau colecții, iar ceea ce alegem să expunem devine memorie și ceea ce alegem să nu expunem devine uitare. Iar expoziția actuală de la Tervuren numește Panorama „colonial illusion exposed” și întreabă dacă nu avem în față un fel de fake news avant la lettre.

O concluzie atât de actuală despre propagandă e că nu inventează neapărat fapte, doar le editează. Și peste o sută de ani, dacă nimeni nu pune alături imaginea lipsă, generațiile următoare vor crede că aceea a fost realitatea. O realitate fardată și trunchiată, la care azi suntem la fel de expuși, chiar mai expuși, prin lipsa implicării guvernelor lumii în combatarea  circulației informațiilor false, care ating în oameni vulnerabilitățile acestora și cultivă frica de cei diferiți.

❗️Să nu uităm că în spatele acestora sunt politicieni și afaceriști machiavelici care își urmăresc interesele proprii și setea patologică de putere. Structuri psihice deviate care au fost și sunt capabile de atrocități umane. Să scriem constant și să arătăm realitatea pentru a ne proteja atât pe noi înșine cât și pe copiii noștri. Fiecare generație are datoria morală să mențină adevărul istoric și să construiască politici de sănătate psihologică, astfel încât aceste structuri deviate psihologic să nu mai dețină puterea concentrată la ei.