ADEVĂRATUL CHIP AL STATULUI SPANIOL ÎNTRE ANII 1900 ȘI 1946

EVENIMENTE ȘI TRANSFORMĂRI MAJORE PE PLAN INTERN ALE STATULUI SPANIOL ÎNTRE ANII 1900 ȘI 1946

Între anii 1900 și 1946 Statul Spaniol a trecut prin transformări majore trecând de la o Monarhie Constituțională în criză la o Dictatură Militară, apoi la experimentul democratic al celei A Doua Republici Spaniole (1931-1936) perioadă urmată de un brutal și sângeros Război Civil (1936-1939) ulterior având loc instaurarea Regimului Autoritar al Generalului Francisco Franco care a ființat cu mult ulterior anului 1946. Totodată, în cele două Războaie Mondiale, Spania a fost neutră, fiind furnizor de materiale de război atât Aliaților cât și Axei Naziste. Motivul neutralității a fost nimic altceva decât profundul nivel de dezintegrare al propriului imperiu colonial și criza economico-socială subsecventă.

De la Monarhie la Dictatură, între anii 1900 și 1931
• Criza sistemului monarhic: Monarhia lui Alfonso al XIII-lea s-a confruntat cu instabilitate politică, corupție electorală și nemulțumiri sociale acute, mai ales datorate susținerii acestuia a dictaturii militare între 1923 și 1930.
• Dezastrul din 1921 de la Anual, Maroc: Înfrângerea militară catastrofală în Maroc în fața berberilor, nativi marocani care luptau pentru libertate, a distrus prestigiul Armatei Spaniole și a adâncit criza statului.
• Dictatura lui Primo de Rivera, între anii 1923 și 1930: Generalul Miguel Primo de Rivera a preluat puterea printr-o Lovitură de Stat cu acordul Regelui, suspendând Constituția și instaurând o Dictatură Militară care a eșuat în cele din urmă datorită nemulțumirilor populare masive.

A Doua Republică Spaniolă, între anii 1931 și 1936
• Proclamarea Republicii, în 1931: Regele a părăsit țara după Alegerile Municipale, iar Noua Republică a adus o Constituție laică și democratică.
• Reforme majore: Au fost implementate reforme agrare, Biserica a fost separată de Stat, a fost acordat drept de vot femeilor și a fost creat un statut de autonomie pentru Catalonia.
• Polarizare socială: Tensiunile extreme între Republicani, anume stânga reformistă/revoluționară și Naționaliști, anume dreapta conservatoare/militaristă au paralizat viața politică.

Războiul Civil Spaniol, între anii 1936 și 1939
• Lovitura de stat din iulie 1936: O facțiune a armatei condusă de Francisco Franco s-a revoltat împotriva Guvernului Republican legitim.
• Internaționalizarea conflictului: Republicanii au fost sprijiniți de URSS și de voluntari de orientare socialistă de pe toate meridianele, în timp ce Naționaliștii lui Franco au primit ajutor militar decisiv de la Germania nazistă și Italia fascistă.

George Orwell, autorul binecunoscutei cărți 1984, a luptat în Războiul Civil Spaniol din decembrie 1936 până în iunie 1937. S-a înrolat în miliția Partidului Muncitoresc de Unificare Marxistă (POUM) de pe frontul din Aragon, fiind lăsat la vatră după ce a fost rănit grav la gât de un glonț în mai 1937. În urma acestei experiențe, George Orwell a scris cartea Omagiu Cataloniei, aceasta fiind publicată în 1938.

• Victoria Naționaliștilor din 1939: După trei ani de distrugeri masive și ucideri de nedescris, tabăra Naționalistă a ocupat întreaga țară, abolind Regimul Republican. Pe lângă pierderile umane în războiul propriu-zis, aproximativ 200.000 de civili, inclusiv copii, au fost omorâți de Nationaliști prin execuții sumare și alte tipuri de brutalități de nedescris.

Dictatura Franchistă, din 1939 până după 1946
• Instaurarea dictaturii totalitare: A fost instaurat un stat autoritar de tip fascist, "Movimiento Nacional", bazat pe ideea de partid unic și cenzură severă.
• Abolirea autonomiilor: Au fost desființate libertățile regionale, fiind interzisă utilizarea oficială a limbilor catalană, bască sau galiciană.
• Izolarea postbelică, din 1945 până după 1946: După înfrângerea Axei Naziste în al Doilea Război Mondial, Spania lui Franco a intrat într-o fază de izolare internațională și excludere din ONU.



EVENIMENTE ȘI TRANSFORMĂRI MAJORE ALE IMPERIULUI COLONIAL SPANIOL ÎNTRE ANII 1900 ȘI 1946

În perioada 1900–1946, Imperiul Colonial Spaniol se afla deja în faza sa terminală, fiind redus la ocuparea a câtorva teritorii în Africa. Prăbușirea sa definitivă a fost accelerată de conflicte locale intense datorate luptei pentru emancipare și eliberare din colonii și de instabilitatea politică din metropolă.

Cronologia evenimentelor majore
• 1900, Tratatul de la Paris: Spania cedează Franței mare parte din Rio Muni (Guineea Ecuatorială), stabilind granițele finale ale posesiunilor africane.
• 1911, Construirea de fortificații în Insulele Chafarinas: Intensificarea prezenței militare în nordul Marocului.
• 1912, Tratatul de la Fez: Se înființează oficial Protectoratul Spaniol în Maroc, împărțit în două zone administrative, nord și sud.
•1920, Fondarea Legiunii Spaniole: Crearea unei forțe militare de elită pentru a lupta în contra insurgenților marocani în Războiul Rifului.
• 1921, Dezastrul de la Annual: Triburile berbere conduse de legendarul Abd el-Krim masacrează peste 10.000 de soldați spanioli, provocând o criză politică majoră în Spania.
• 1925, Debarcarea de la Alhucemas: O operațiune amfibie comună franco-spaniolă de succes, prima de acest fel din istoria modernă.
• 1927, Supunerea Rifului: Înfrângerea definitivă a Republicii Rif și recâștigarea controlului total asupra nordului Marocului.
• 1934, Ocuparea definitivă a provinciei Ifni: Spania preia controlul efectiv asupra enclavei Ifni, deținută anterior doar "pe hârtie".
• 1936, Începerea Războiului Civil Spaniol: Armata din Maroc, condusă de Francisco Franco, devine nucleul rebeliunii naționaliste care răstoarnă Republica Spaniolă, acest război durând până în 1939.
• 1940, Ocuparea Tangerului: Profitând de prăbușirea Franței în Al Doilea Război Mondial, trupele spaniole ocupă zona internațională Tanger.
• 1945, Retragerea din Tanger: Spania este forțată de Marile Puteri să părăsească Tangerul și să reinstaureze statutul internațional al orașului.
• 1946, Reorganizarea administrativă: Teritoriile din Sahara sunt grupate sub numele de Sahara Spaniolă, pregătind structura colonială postbelică.


Modificări teritoriale și statut administrativ
•  Marocul Spaniol: Împărțit în zona de Nord (Rif) și zona de Sud (Cabo Juby).
•  Guineea Spaniolă: Unificarea insulei Fernando Poo cu regiunea continentală Rio Muni sub un singur Guvernator General.
•  Sahara Spaniolă: Unirea administrativă a regiunilor Saguia el-Hamra și Rio de Oro.


Tendințe politice și economice în coloniile spaniole între anii 1900 și 1946
• Militarism crescut: Coloniile devin un teren de antrenament în brutalitate pentru ofițerii duri, „africanistas”, care vor juca un rol cheie în dictatura lui Franco.
• Exploatare economică: Intensificarea producției de cacao și cafea în Fernando Poo prin muncă forțată, asemănătoare sclaviei.
• Izolarea postbelică: În 1946, regimul Generalului Francisco Franco este izolat internațional, iar coloniile spaniole rămân blocate în subdezvoltare, departe de valul de decolonizare care începea în Africa.


GENOCID, JAF ȘI CRIME ÎMPOTRIVA UMANITĂȚII COMISE DE IMPERIUL COLONIAL SPANIOL ÎNTRE ANII 1900 ȘI 1946

În perioada dintre anii 1900 și 1946, acțiunile Statului Colonial Spaniol s-au concentrat în principal în Africa, în Marocul Spaniol și în Guineea Spaniolă, după pierderea uriașelor colonii din Americi și Asia în 1898. În acest interval, autoritățile coloniale, inclusiv regimul dictatorial al lui Francisco Franco, au comis numeroase abuzuri grave împotriva populațiilor locale. Cele mai importante crime și abuzuri documentate includ:

•  Utilizarea armelor chimice în Războiul Rif: Între anii 1921 și 1927, în timpul conflictului cu gherilele berbere conduse de Abd el-Krim în nordul Marocului, armata spaniolă a recurs la tactici extrem de violente, unul dintre acestea fiind bombardamentele cu gaze toxice asupra rebelilor și civililor. Spania a folosit masiv gaze asfixiante și vezicante, în special iperită și gaz muștar,  împotriva satelor de civili, asupra piețelor și culturilor agricole pentru a îngenunchea rezistența. Efectele acestor acțiuni militare care au încălcat convențiile internaționale, nesemnate sau ignorate de Spania la acea vreme,  au provocat rate uriașe de mortalitate și cazuri de cancer care afectează regiunea Rif până în prezent.

•  Represiunea militară brutală și execuțiile sumare: Trupele coloniale spaniole, în special Legiunea Spaniolă și unitățile de elită numite Africanistas, conduse de generali precum Francisco Franco sau Millán Astray, au aplicat permanent tactici de terorizare împotriva mai ales a civililor.

•  Teroarea psihologică: Decapitarea prizonierilor, expunerea capetelor tăiate ca trofee și masacrarea unor sate întregi bănuite că ar sprijini rebelii marocani.

•  Politica pământului pârjolit: Distrugerea deliberată a surselor de hrană, otrăvirea fântânilor și confiscarea vitelor pentru a înfometa populația indigenă.

•  Muncă forțată și sclavie mascată în Guineea Spaniolă: În colonia din Golful Guineei, actuala Guineea Ecuatorială, exploatarea economică a populației indigene Bubi și Fang s-a bazat pe abuzuri sistematice cum ar sclavia legiferată care obliga localnicii, sub rezerva unor pedepse absolut inumane, să muncească pe plantațiile private de cacao și cafea ale coloniștilor spanioli.

•  Trafic de persoane: Din cauza lipsei de forță de muncă locale rezultate în urma abuzurilor, Spania a apelat la rețele de contrabandă și acorduri opresive pentru a aduce muncitori din Nigeria sub promisiuni false, aceștia fiind ulterior sechestrați pe insula Fernando Po, Bioko.

•  Pedepse corporale: Torturarea și biciuirea "muncitorilor" erau legalizate.

•  Statutul de „Patronat Indigen”: Populația africană era considerată inferioară din punct de vedere juridic, fiind privată de dreptul la proprietate privată, libertate de mișcare sau acces la educație. “Patronatul indigen” era de fapt denumirea sistemului de stăpâni spanioli de sclavi.

•  Abuzuri sexuale sistemice: Femeile native erau frecvent abuzate și exploatate sexual de coloniști fără ca aceștia să sufere consecințe legale din cauza sistemului juridic discriminatoriu.


SUMAR ȘI CONCLUZIE:

PUTEM OBSERVA CU CLARITATE CUM CASA REGALĂ SPANIOLĂ A APELAT LA DICTATURA MILITARĂ ÎMPOTRIVA PROPRIILOR SĂI SUPUȘI ATÂTA VREME CÂT ACEST FAPT A FOST CONVERGENT CU INTERESELE SALE.

TOTODATĂ, NE MIRĂM CĂ DICTATURA FRANCHISTĂ A RĂMAS LA LOCUL EI PÂNĂ ÎN 1975, FIIND "CONDAMNATĂ" DE STATELE OCCIDENTALE "DEMOCRATICE". ÎN REALITATE, EUROPA OCCIDENTALĂ A DEVENIT DUPĂ 1946 COLONIA STATELOR UNITE ALE AMERICII IAR REGIMUL FRANCHIST SPANIOL A FOST UTIL COLONIALISMULUI AMERICAN ÎNTRUCÂT A EXTERMINAT ORICE FEL DE SIMPATIZANT AL IDEILOR SOCIALISTE DIN SÂNUL POPORULUI SPANIOL, ACELAȘI LUCRU FĂCÂNDU-L C.I.A. DUPĂ FONDAREA SA ÎN 1947 ÎN TOT RESTUL EUROPEI OCCIDENTALE. SCOPUL PRINCIPAL AL COLONIALISMULUI AMERICAN ÎN EUROPA DUPĂ 1946 A FOST IMPUNEREA INTERESELOR CAPITALISMULUI AMERICAN, ÎN NICIUN CAZ CULTIVAREA INTERESELOR SOCIALE ALE CETĂȚENILOR EUROPENI, ANUME LIBERTATEA, PROSPERITATEA SAU DEMOCRAȚIA. PE CALE DE CONSECINȚĂ DICTATURA FASCISTĂ A GENERALULUI FRANCO A FOST EXTREM DE UTILĂ, CRITICILE LA ADRESA ACESTEIA FIIND DOAR DE FAȚADĂ.

LA FEL CA ȘI FRANȚA, SPANIA A ÎNFIINȚAT O "LEGIUNE SPANIOLĂ" CARE S-A OCUPAT "ÎN PRIVAT" ÎN COLONII DE CRIME ȘI ABUZURI MASIVE, UNELE DINTRE ELE EFECTIV INSUPORTABILE PÂNĂ ȘI PENTRU PENTRU ARMATA REGULATĂ CARE ÎN PRINCIPIU AR FI PUTUT FI TRASĂ LA RĂSPUNDERE DE CONVENȚIILE INTERNAȚIONALE ÎN VIGOARE.

PENTRU A NE ÎNTOARCE LA COLONIALISMUL SPANIOL, CHIAR DACĂ DUPĂ ANUL 1900 SPANIA ÎȘI PIERDUSE DEJA MARE PARTE DIN REGIUNILE DE UNDE EXTRĂGEA BOGĂȚIA, ACESTA S-A MANIFESTAT CU O BRUTALITATE DE NEDESCRIS ÎN ULTIMELE SALE COLONII. ABUZURILE ACESTUI SISTEM COORDONAT AXAT PE SCLAVIE ȘI JAF POATE CU UȘURINȚĂ CALIFICA MULTE EPISOADE NEFASTE TRĂITE DE POPULAȚIILE SUBJUGATE CA FIIND CRIME ÎMPOTRIVA UMANITĂȚII ȘI GENOCID. JAFUL COLONIAL AL SPANIEI ÎNTRE ANII 1900 ȘI 1946 S-A BAZAT PE SCLAVIE, EPURARE ETNICĂ ȘI APARTHEID SISTEMIC.

Aceasta este imaginea reală a Spaniei de la 1900 până la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, în 1946.