Nu vreau să pară c-am ajuns ca domnul Portokalos din My Big Fat Greek Wedding, care găsea o etimologie grecească pentru tot ce-auzea. Dar nu pot nici să trec peste abundența de rădăcini grecești din limba română, venite fie direct, fie cu manta, via latină, franceză și alte idiomuri.
De când m-am apucat să studiez greaca, tot am impresia că reînvăț o limbă pe care-am uitat-o. Pentru că știam o mulțime de piese din puzzle - prefixe și sufixe, concepte matematice, teologice sau filosofice - dar nu aveam capacul cutiei, nu știam cum și unde să le pun. Sigur, a învăța greaca durează mai mult de-o eternitate, fiindcă există nu o singură greacă, ci mai multe. Sunt cuvinte de bază în neogreacă pe care nu le pricepi dacă nu înțelegi și-un pic de greacă “mai veche”, fie ea de acum 500 de ani, fie de-acum 3000. De pildă, ai verbul βλεπω/vlepo - a vedea, pe care-l conjugi ca atare la prezent, dar la perfect simplu devine ηδα/ida de la rădăcina verbului a vedea din greaca veche. Adică parcurgi niște milenii ca să transformi un prezent în trecut.
Pe de altă parte, mă gândesc că mulți români iubesc Grecia, vizitează Grecia și și-ar dori s-o înțeleagă mai profund, inclusiv la nivel lingvistic. Limba vorbită - mai ales în viteza în care-o vorbesc grecii - pare prohibitiv de stranie. Nu știi de unde s-o apuci. Dar piesele de puzzle le ai deja.
De pildă evcharisto/ευχαριστω ar trebui să ne fie familiar din euharistie, adică împărtășanie. Vine din prefixul ευ/ev- care înseamnă bine/bun și χαρις/haris care înseamnă dar sau favoare (har-ul din română). Când zici mulțumesc în greacă, faci teologie.
Sau frecvent întâlnitul endaxi/ενταξει, care se traduce liber prin OK. En e în, iar pe taxi îl știm din taxonomie. În greacă, ταξη înseamnă clasă. Deci endaxi înseamnă în banca lui, la locul lui. Totul e în ordine.
Mai vorbim despre nebunia asta. Deocamdată, mergem la pirat și la clepsidră, unde ne așteaptă niște surprize.
Vine din greaca veche, unde πεῖρα/peira însemna încercare, tentativă, dar și experiență. Greaca nouă a păstrat rădăcina: la experiență se zice εμπειρία/empiria. De unde avem empiric, adică învățat din experiență proprie.
Așadar, la origine πειρατης/piratis însemna cineva temerar, cutezător, aventuros. Abia când a intrat în latină ca pirata, a căpătat accepțiunea de tâlhar pe mare și s-a propagat astfel în engleză și în celelalte limbi europene.
Pe de altă parte, corsar vine din verbul latinesc pentru a fugi - curro, care a dat cursus (curs, curgere, curriculum sunt din aceeași familie). În franceză, a dat cours, iar corsarii erau acei pirați care dețineau un lettre de course semnată de regele Franței. Acest document le dădea statut de “pirați guvernamentali” și dreptul de a ataca în voie corăbiile engleze. Echivalentul francez al privateer-ului britanic.
După cum te așteptai, și acesta e un cuvânt grecesc la origine. În general, dacă auzi un cuvânt care are ps sau cs/x în el (adică ψ sau ξ), poți fi aproape sigur că are origini elinești (psihic, lipsă, xilofon, axiologic).
Clepsidra vine direct din cuvântul grecesc compus κλεψυρδα/klepsydra. Să le luăm pe rând.
Prima parte vine de la verbul κλεπτω/klepto, a fura, care dă substantivul κλεψ/kleps = hoț (care în neogreacă e κλεφτης/kleftis). Din aceeași rădăcină clept/cleps avem cleptoman.
Partea a doua a clepsidrei vine de la ὕδωρ, care înseamnă apă și care vine din PIE wod, de unde prefixul hidro- (-centrală, -logie, -gen) dar și verbul a uda cu tot ce se naște din el (ud, udătură etc). Din aceeași rădăcină wod vin și englezeștile water/wet. Interesant e că water sună foarte similar cu sciticul vatar și cu hititul uatar = apă (conform regretatului Mihai Vinereanu). Cine știe rusă, vede imediat similitudinea dintre wod și voda (apă), respectiv vodka (apiță).
Din aceeași rădăcină υδ- speculez eu că vine și grecescul μυδος/mydos, care înseamnă “umed”. Probabil că pe filiera asta s-a ajuns și la mud-ul și mold-ul din engleză. Am mai putea pomeni aici Mudava, vechiul nume al localității Moldova Veche de pe malul Dunării. Probabil că Moldova vine din Mudava/Muldava.
Dar să ne întoarcem la clepsidrele noastre. Avem deci kleps+ydor = hoț + apă, adică hoț de apă.
Se numea așa pentru că inițial clepsidrele erau folosite în tribunale pentru a măsura durata alocată fiecărei pledoarii. Grecii considerau că dispozitivul le fură apa, adică timpul. Era cam cronofagă (din gr. kronos/timp și fagein/a mânca).

Comments
Nothing yet. Say the first thing.
Sign in to join the conversation.