Etimologii (12). Câteva nume de sfinți (și mireni) și semnificația lor.

Atanasie – vine de la θανατος/thanatos = moarte, cu prefixul privativ a-. Deci ne-muritor. La noi dă Atanase, dar și forma contrasă Tănase (care, ciudat, elimină a-ul privativ și răstoarnă sensul).

Anastasie/Anastase – vine de la ανασταση/anastasi, adică „înviere” (ana+stasi = sus+ședere = ridicare din morți). E un nume închinat Învierii lui Hristos.

Glicherie – vine de la γλυκος=dulce. Din aceeași rădăcină grecească avem glucoză și glicemie.

Ghelasie – vine de la verbul γελαω/ghelao = a râde. Din aceeași zonă semantică avem Ilarion, pe rădăcina ιλαρος/ilaros, care înseamnă bun și vesel. În greacă, imnul Lumină Lină se numește Φως Ιλαρον, adică lumină care aduce bucurie.

Chiriac – vine de la Κυριος/Kyrios = Domnul (Dumnezeu), adjectivat. Deci Chiriac înseamnă al lui Dumnezeu. Echivalentul latinest este Dominicus/Dominic, de unde și Domnica românească.

Nicolae – de la νικη/niki = victorie și λαος/laos = popor. Victoria poporului. De la același λαος avem și adjectivul laic. Nicodim înseamnă același lucru, doar că aici se folosește δημος pentru popor. Același δημος de la care avem democrație.

(Aici se impune totuși o paranteză, fiindcă dimos și laos nu sunt sinonime. Dimos era poporul cu drept de vot, casta cetățenilor cu drepturi depline. Laos înseamnă popor în general, mulțime, națiune.)

Nichifor - de la același νικη/niki (victorie) lipit la rădăcina φορ-/for- = a purta, a duce. Nichifor înseamnă purtător de biruință. Tot cu -for avem Hristofor/Cristofor, care înseamnă purtătorul de Hristos.

Paraschiv/Paraschiva/Parascheva – în unele basme românești apare o anume Sfântă Vineri. Dar în greacă, ziua de vineri se numește Παρασκευη/Paraschevi. Deci Sfânta Vineri e de fapt Sfânta Parascheva. Numele se dădea fetelor născute vinerea, zi de pregătire pentru shabbat. Paraschevi se compune din prefixul para = înainte, vis-a-vis, lângă și schevi (σκευη) =strai, îmbrăcăminte, găteală. Prin urmare, para+schevi înseamnă pre-gătire. Pregătire.

Ștefan – vine din grecescul στεφανος/stefanos care înseamnă cunună (de lauri), cu sensul extins de renume, faimă (pentru că cel încununat era sau devenea faimos pentru o faptă anume). Cum Sfântul Ștefan este primul creștin care a purtat cununa muceniciei, lucrurile se leagă.

Teodora/Teodor/Dorothea – aici lucrurile sunt simple. Ca regulă, toate numele care au particula theo/teo au de-a face cu Dumnezeu (Θεος). Teodora înseamnă Θεος+δωρον = Dumnezeu+dar. Dar de la Dumnezeu. Dorothea e forma inversată, dar înseamnă același lucru.

Teofil – aplicăm regula și obținem Θεος+φηλος = Dumnezeu+iubit/prieten= Iubitorul de Dumnezeu sau Prietenul lui Dumnezeu. Avem și echivalentul feminin Filoftea (de la Filotheea).

Pe aceeași construcție avem substantivul comun teolog (Dumnezeu+logos/vorbă) – cel ce vorbește despre (sau cu) Dumnezeu și numele Teofrast (Dumnezeu+frază/frazare) = cel ce grăiește dumnezeiește sau Teofilact (cu φυλακή = pază), cel păzit de Dumnezeu.

Stratilat = vine de la στρατος = oaste, de la care avem cuvinte ca strateg și strategie. Terminația lat vine din grecescul ελαυνειν – a conduce, a călări, a mâna. Deci stratilat însemna comandant de oști. Era echivalentul generalului din zilele noastre.

Grigorie/Grigore – vine de la verbul grecesc γρηγορειν = a fi treaz, deștept, vigilent. Și în greaca de azi întâlnim adverbul γρηγορα/grigora care înseamnă repede, iute, mai cu viață.

Panaghiotis/Panos/Panait – vine de la Παναγια/Panaghia, unul dintre supranumele Maicii Domnului. Adică pan+aghia = atot+sfântă =preasfântă. Cei care poartă acest nume i-au fost închinați Maicii Domnului.