Punctul tau de vedere iti creeaza Realitatea.. (ni#106)

Anul asta la Bookfest am luat cateva carti asa la ghici, doar pentru ca erau la reducere la editura For You, la 5 lei :). Fac de multe ori asa, iau o carte de pe raft, care ma atrage, o deschid random, citesc 2-3 paragrafe, si daca imi place stilul si continutul, o iau, daca nu, nu! Printre ele, si cartea pe care tocmai am terminat-o, si din care va prezint azi cateva idei foarte bune si practice. Putem spune ca e o carte biografica, in care o tipa, suedeza - Lisa, isi povesteste experienta de viata si lectiile invatate de ea in cautarea fericirii. Sunt doua subiecte importante pe care am sa le abordez: felul in care facem alegeri (si spatiul din care alegem), si felul in care punctele noastre de vedere ne creeaza realitatea. Experientele traite de mine in ultimii ani rezoneaza mult cu ce am invatat din cartea asta, si tocmai de aia aleg sa scriu pe aceste subiecte…

“Exista o singura cauza a nefericirii: credintele false pe care le ai in capul tau, credinte atat de raspandite, atat de sustinute in mod obisnuit, incat niciodata nu se intampla sa le punem sub semnul intrebarii!” Anthony de Mello

Povestea Lisei este, pana la un punct, destul de banala, am trecut toti prin ea, mai mult sau mai putin. Ca si copil, avea diverse intrebari la care adultii nu ii raspundeau satisfacator, avea diverse constientizari pe care nu stia sa si le interpreteze, sa le inteleaga. De exemplu, la un moment dat, parintii ei au avut un conflict in casnicie, generat de faptul ca mama a ales sa isi urmeze cariera si a primit un job in alt oras, deci nu statea pe acasa prea mult, iar de aici traia un sentiment de mare vinovatie. Iar Lisa percepea aceasta vinovatie a mamei sale, dar credea ca este a ei personala… Apoi, in procesul de integrare sociala si aliniere la normele sociale, la scoala si la job, Lisa a invatat sa faca frumos si sa isi nege propriile nevoi interioare.

“Ca si copil, am inceput sa imi pun intrebari: cine sunt eu? Ce se intampla cand mor? Cum ar fi daca ar muri mami si tati? Iar mama mi-a spus: “nu te mai gandi la lucrurile astea, si o sa vezi ca viata va fi mult mai usoara…” Apoi mi-am dezvoltat o strategie ca sa captez atentia, iubirea si grija pe care oricine si le doreste. Am urmat pur si simplu sfatul adultilor, am incetat sa mai pun intrebari si am inceput sa le implinesc asteptarile cu privire la felul in care ar trebui sa fiu eu. Curand, am invatat sa ignor si sa neg cealalta parte din mine. Fugeam de grijile mele, de grijile parintilor. Sa am rezultate la scoala, sa fiu cuminte si sa fac ce trebuie erau lucrurile care imi indeplineau doua scopuri importante: eram validata si nu trebuia sa ma mai gandesc. Pe dinafara, totul era imaginea perfectiunii. Insa simteam un fel de apasare care crestea, ajungand mai tarziu sa devina o pare ascunsa, dar fireasca, din mine, pe care o ignoram.“

Share

Apoi, scoala, job, burnout; Relatie, familie, 2 copii, divort; La fel, chestii umane, comune, unii dintre noi am trecut prin ele.

“Am pornit ca un robot catre o cariera de succes, exact asa cum se asteptau toti de la mine. Nu m-am gandit niciodata insa daca era ceea ce imi doream eu cu adevarat. Uneori munceam 20 de ore pe zi si frica mea de esec era forta mea directoare. Insa, cand iti ignori total nevoiele reale, corpul tau gaseste o cale sa iti atraga atentia. Uneori ma durea corpul zi si noapte. Apoi burnout. Am inteles ca ritmul meu de munca si viata era nesustenabil.“

“Mi-am petrecut mare parte din viata incercand sa scap de tot ce mi se parea greu, intunecat sau dureros. Sau, daca nu mergea asa, incercam sa ma schimb pe mine. Faceam totul ca sa fiu sotia cea mai buna, mama cea mai buna, fiica cea mai buna care puteam fi. Dar traiam ca un robot! Am uitat ca fericirea este posibila cand le permitem tuturor lucrurilor sa existe, cand renuntam la judecata, cand recunoastem posibilitatile infinte si puterea de a ne crea realitatea pe care o dorim! Nimic nu este un esec daca noi nu alegem sa il vedem asa!“

Corpuri constiente. Cui apartin toate acestea?

Cu totii simtim in stomac calitatea unei alegeri, a unei decizii, atunci cand o facem. Daca e bine sau nu e bine pentru noi. De aia se spune ca e bine sa ne urmam intuitia. Intuitia este o forma de inteligenta a corpului.

“O viata mai constienta, o viata in care sunt incluse corpul si intelepciunea lui - este posibila. Nu este mai corect decat altceva, dar daca ceea ce alegi in prezent nu merge foarte bine, atunci te va interesa sa afli ca, punand intrebari, te deschizi nu doar catre o alta posibilitate, ci si catre un spatiu urias de posibilitati , cai si optiuni, pe care nici nu le vedeai inainte. Usor sau greu? Senzatia de usor sau greu de care devii constient este de fapt energia pe care o aduce o anumita alegere. Simti energia a ceea ce va fi creat daca alegi sa megi in acea directie. Cand imi pun intrebarea, devin constient de ceea ce este adevarat pentru mine. Ar putea sa nu aiba sens la inceput, dar admite ca greutatea poate sa insemne ca doar un detaliu trebuie sa se schimbe pentru ca tu sa mergi mai departe. Si nu uita ca intotdeauna poti sa alegi din nou.

Pe de alta parte, toti avem capacitatea de a fi constienti de toate cele ce se petrec in jurul nostru si de a le prelua, a le face ale noastre, si de a incerca sa le ducem in noi. E ceva ce facem dintotdeauna, fara sa stim.

Pentru ca nimeni nu-mi spusese niciodata despre aceasta abilitate de a fi o “antena de receptie”, si despre faptul ca preluam gandurile si sentimentele din jurul meu, credeam ca tot ceea ce simt e propria mea viata interna, confuza si obositoare. De exemplu, faceam acest lucru cu constiinta mea despre cat de nefericit era tatal meu singur cu mine in casa noastra mare, dupa criza secreta a parintilor mei. Ca sa nu mai fii o antena pentru emotiile negative ale altora, iti poti pune intrebarea “Cui ii apartine?” pentru orice gand, sentiment sau emotie care iti apare in corp. Daca te simti un pic mai usor, dupa ce pui intrebarea, e un semn ca ceea ce experimentezi nu este al tau, ci mai degraba o constientizare a altceva. Si atunci, trebuie doar sa il lasi deoparte, nu este necesar sa stii al cui este. Emotii mostenite. Incepem sa preluam sentimentele si emotiile celorlalti de la o varsta foarte frageda. Nu este nimic gresit in a simti sau percepe greutatea. Totusi, cand o facem sa fie a noastra, sau incercam sa o eliminam, devine cu atat mai intensa. Cum ar fi daca toata lumea ar sti ca suntem extrem de intens constienti de energii? Constienta noastra cu privire la energii este la fel de naturala si deloc mai bizara decat celelalte simturi ale noaste, vazul sau auzul. Imagineaza-ti cum ar fi daca devreme in viata noastra am invata ca cele mai multe lucruri de care suntem constienti nu sunt parte din noi si nu trebuie sa facem nimic cu ele, nu trebuie sa le acrodam importanta, si nu trebuie sa le reparam. Atunci cand reactionam la lucruri, ele se lipesc de noi, iar cand incercam sa ne eliberam, de fapt ne incurcam in ele chiar mai mult. Nu conteaza de la cine sau de unde provin gandurile si emotiile diferite pe care le culegem. Ele pot proveni de la un membru furios al familiei, de la un coleg de munca iritat, sau oricine din jurul nostru, sau din cealalata parte a orasului. Important nu este cui ii apartine, important este sa stii ca nu iti apartine tie. Este cam ca atunci cand iti tot vine o melodie in cap. Poate ca nici nu stii unde ai auzit-o, dar brusc te trezesti ca o canti toata ziua. Gandeste-te cat de multe lucruri agatam in acest fel: ganduri, opinii, judecati, puncte de vedere. Un alt exemplu de “emotie mostenita” este vinovatia, pe care eu am folosit-o ca sa ma simt ca mama. Am crescut cu o mama care a ales sa isi urmeze cariera, era plecata mult timp de acasa, si se simtea vinovata. Desi aveam doar 5 ani, imi amintesc senzatia de greutate cind vorbeam cu mami la telefon. Ma simteam vinovata. Acum inteleg ca de fapt simteam vinovatia ei, dar nimeni nu mi-a spus “Hei Lisa, tu nu trebuie sa o preiei, nu este a ta, este doar ceva ce se petrece cu mama ta…” Cand am devenit la randul meu mama, m-am simtit permanent vinovata, in ciuda faptului ca faceam tot ce puteam pentru copii mei.“

Cum facem alegeri? Din ce spatiu Alegem?

Sunt cateva surse de constrangere, puternic limitative, ce ne restrang masiv spatiul din facem alegeri, numarul de optiuni aflate in mod real la dispozitia noastra:

• normele sociale, spatiul social, asteptarile proiectate asupra noastra de familie, oameni, institutii,biserica, ...etc; cam toata lumea in jurul nostru ne spune ce se cuvine si ce nu se cuvine sa facem…

• propriul sistem de autocenzura, propria programare; dupa cum povesteste si Lisa, incepand inca din copilarie, in procesul de integrare sociala, in efortul pe care il faci ca sa fii acceptat, si eventual un pic iubit si valorizat, incepi sa faci frumos pentru ceilalti, ignorandu-ti propriile nevoi, iar asta in timp devine un program si un reflex din care iti vine tot mai greu sa iesi; apoi Programarea, este complexa, ti-o dau parintii in primul rand, apoi scoala si restul…

  Share

• O alta sursa ce ne influenteaza puternic alegerile este corpul nostru, care are propria lui ingteligenta si capacitate de perceptie; Pe de o parte, Corpul are capacitatea de a distinge intre adevar si falsitate, intre ce e bine si ce nu e bine pentru noi; Pe asta se bazeaza testarea kinesiologica, folosita intens de Hawkins in cartile lui; Daca la momentul unei alegeri, fie ca este una deschisa, sau dintre mai multe variante, daca pui intrebari de genul “ Care sunt posibilitatile mele?" sau “Daca aleg asta, cum o sa arate viata mea?", atunci iesi din minte si percepi energia alegerii; Daca simti o energie usoara, inseamna ca e o alegere buna pt tine, daca e o energie grea, e bine sa te mai gandesti :) Explica Lisa pe larg in carte… Pe de alta parte, corpul nostru are si capacitatea de a percepe gandurile si sentimentele oamenilor din jurul nostru, pe care apoi, in mod inconstient le facem ale noastre, credem ca noi traim acele emotii, iar asta evident ne baga in confuzie si ne influenteaza alegerile.

  ---

Punctul tau de vedere iti creeaza realitatea

Un exemplu simplu de alegere care iti creeaza realitatea :)

“Daca aleg punctul de vedere ca intarzierea trenului nu imi strica ziua, aceasta alegere imi va afecta dispozitia si modul in care interactionez cu oamenii din jurul meu. Iar acest lucru imi va crea o realitate diferita fata de alternativa de a sta suparat cateva ore. “

“ Ma intreb zilnic daca alegerile mele urmeaza adevaratele mele dorinte, asteptari din partea altora, sau ce am invatat inainte ca este corect sa fac. “Daca nu ar exista corect sau gresit, ce ai alege?” Jantelagen. Este un termen scandinav ce se refera la o mentalitate ce muta accentul de pe efortul individual pe colectiv, descurajandu-I pe cei care ies in evidenta ca indivizi de succes. Chiar daca, ca si copil, esti foarte diferit si foarte special, parintii, din iubire si pentru a te proteja, te incurajeaza sa fii la fel ca toti ceilalti. Ei incearca sa iti dea o cale mai usoara, ce iti asigura o viata stabila, predictibila si normala. Iar asta ne poate face sa descurajam acele parti din noi care sunt diferite si unice. Cine a decis ca mediocrul, identicul si normalul constituie cel mai bun mod de a fi?

Nu este nimic gresit in asumarea de roluri, opinii si valori ale altor oameni, dar cand o faci, fa-o constient ca acestea nu sunt niste adevaruri date de la Dumnezeu. Doar alegi ceea ce simti ca e bun pentru tine, si ai voie si sa te razgandesti! Nu mai fug, nici nu mai bag sub pres ceea ce ma raneste sau ma face sa ma simt inconfortabil. Includ aceste lucruri in viata mea, si astfel, imi consuma mai putina energie si ocupa mai putin spatiu in viata mea. Cand am incetat sa le mai rezist acestor nori negri, cand am incetat sa mai fug de durere, ingrijorare si ganduri grele, si nu le-am mai judecat ca fiind rele sau gresite, au incetat sa mai tipe ca sa imi atraga atentia. Umbrele intunecate si lumina stralucitoare exista unele alaturi de altele, ambele fac parte din viata! Ploaia cu soare e foarte frumoasa!

Subscribe now

Punctul meu de vedere – modul in care ma privesc pe mine, pe ceilalti, si ce se intampla in jurul meu – imi creeaza sentimentele si posibilitatile, precum si magia din viata mea. Nu aceasta realitate si nici ce “se intampla cu mine” nu ma modeleaza pe mine si viata mea; Punctul meu de vedere o face! "

Practic, Lisa are o abordare foarte usoara si deschisa referitor la TOT ce decidem si facem, si ne face constienti ca toate acestea vin din minte, din obiceiuri si tot ce am povestit pe larg mai sus, dar de fapt toate astea nu sunt decat PUNCTE DE VEDERE, pe care noi le putem schimba; noi le facem sau nu semnificative; Daca alegem sa ne uitam la deciziile noastre ca la simple puncte de vedere, atunci spatiul de alegere devine cu adevarat infinit, si constientizam ca putem alege cu adevarat fix ceea ce dorim, si asta este spatiul adevaratei libertati!

Concluzie si call to action

Noi suntem foarte talentati in a ne complica viata. Citim prin carti chestii cum ca e bine sa ai valori si principii in viata, pe baza lor ne construim niste credinte, vrem sa facem bine cu orice pret, si pentru ca devenim foarte destepti, credem ca numai binele nostru e binele cel bun, alt bine nu mai exista… :) Dar asta ne fapt ne ingusteaza enorm spatiul din care facem alegeri (decizii), si astfel ajungem deseori sa alegem prost. Adica facem alegeri care ne baga in tensiune si conflict, cu toti cei din jurul nostru, cu noi insine, si ne ingreunam viata, ne pierdem motivatia, devenim nefericiti…

Ce vedem daca ne uitam in jur? Alegeri bazate pe puncte de vedere fixe, rigide… e frumos sa ai casa la tara, dar stai 3 ore pe zi in trafic; Trebuie musai sa faca copilul nu stiu ce scoala fantastica, ca sa aiba succes in viata :) Trebuie sa mananci numai mancare bio si organica, ca sa fii sanatos; Trebuie musai copiii sa invete care si sa aiba note mari la scoala, sa nu te faca de rusine… Ajungem sa facem alegeri numai pentru validarea sociala, si apoi ne miram ca avem sanatatea varza, desi corpul de obicei incepe sa dea semne cand traiesti in neadevar, numai ca il indopam cu pastile si il ignoram..

Alternativa este sa ne straduim sa fim mai mult in acceptare, sa primim cu usurinta tot ce vine in realitatea noastra, sa constientizam ca totul este doar in mintea noastra, si ca e foarte usor de fapt sa ne schimbam punctele de vedere si sa alegem diferit, pentru a a vea o viata mai usoara si mai buna!

Pace si iubire va doresc!