Optimizare fiscală

Acest articol este despre practicile legale de reducere a impozitelor. Pentru practici ilegale vezi evaziune fiscală.

Optimizarea fiscală este utilizarea legală a regimului fiscal dintr-un teritoriu în avantaj propriu, pentru a reduce suma de plată a impozitelor prin mijloace legale. Aceasta nu trebuie confundată cu evaziunea fiscală, care este ilegală.^[1]

Metode

Țara de rezidență

O companie poate alege să evite plata impozitelor prin stabilirea sediului sau a filialelor într-o jurisdicție offshore. Persoanele fizice pot să evite plata impozitelor prin mutarea rezidenței fiscale într-un paradis fiscal, precum Monaco, sau devenind călători perpetui.^[2]

Totuși, un număr redus de țări își impozitează cetățenii pe veniturile globale, indiferent unde locuiesc aceștia. Statele Unite sunt diferite de aproape toate celelalte țări prin faptul că cetățenii și rezidenții permanenți sunt supuși impozitului federal pe venit pentru veniturile globale, chiar dacă locuiesc temporar sau permanent în afara SUA. Prin urmare, cetățenii pot evita taxele americane doar prin emigrare. Unii părinți americani aleg să nu înregistreze nașterea copiilor lor în străinătate la autoritățile americane, deoarece nu doresc ca aceștia să fie obligați să-și declare veniturile către fisc și să plătească taxe americane toată viața, chiar dacă nu vor vizita niciodata țara.^[3]^[4]

Călător perpetuu

Calătorul perpetuu (în engleză, perpetual traveler, abreviat PT) sau turist permanent este o persoană care își bazează diferite aspecte ale vieții în diverse țări, fără a petrece prea mult timp într-un singur loc. Acesta pornește de la convingerea că astfel poate reduce taxele, evita obligațiile civice și crește libertatea personală. Prin lipsa statutului de rezident legal permanent, teoretic, se pot evita obligațiile legale asociate rezidenței, cum ar fi taxele pe venit și active, contribuțiile la asigurările sociale și serviciul militar. Analistul financiar Harry D. Schultz a formulat Teoria celor Trei Steaguri care propune ca o persoană să aibă un al doilea pașaport, o adresă într-un paradis fiscal și active păstrate în afara țării de origine. Ulterior, ideea a fost extinsă la Cinci Steaguri, incluzând un loc pentru a câștiga bani și un loc pentru recreere.

Pașaport și cetățenie - într-o țară care nu taxează veniturile obținute în afara granițelor și nu impune restricții asupra acțiunilor individului
Rezidență fiscală legală - într-un paradis fiscal
Bază de afaceri - unde se obțin veniturile, ideal într-o țară cu taxe corporative reduse
Paradis de active - unde se păstrează banii, ideal într-o jurisdicție cu impozite mici pe venituri pasive și câștigurile de capital
Locuri de recreere - unde se cheltuie banii, ideal într-un loc cu taxe de consum reduse.

„Cu mult timp în urmă, mi s-a spus că cea mai eficientă metodă pentru ca o persoană să își gestioneze afacerile este să lucreze într-un loc, să își păstreze banii în altul și să trăiască într-un al treilea. Eu locuiesc în Monaco. Nu lucrez aici, banii mei sunt în altă parte, dar sunt gestionați de aici.”
—Bob Beckman, 1995

Dubla impozitare

Majoritatea țărilor impun taxe asupra veniturilor obținute sau a câștigurilor realizate pe teritoriul lor, indiferent de țara de rezidență a persoanei sau companiei.^[5] Cele mai multe state au încheiat tratate bilaterale de evitare a dublei impuneri, pentru a preveni taxarea de două ori a nerezidenților (o dată în țara unde venitul este obținut și încă o dată în țara de rezidență).

Entități juridice

Impozitarea personală poate fi evitată legal prin crearea unei entități juridice separate, căreia să-i fie donate bunuri. Activele sunt transferate către noua companie sau trust, astfel încât câștigurile să fie realizate sau veniturile să fie obținute în cadrul acestei entități, și nu de către proprietarul inițial. Entitatea juridică poate fi o companie, un trust sau o fundație și poate fi înregistrată offshore.

Ambiguitatea legală

Rezultatul fiscal depinde de definițiile termenilor juridici, care sunt de obicei vagi. De exemplu, ambiguitatea dintre „cheltuieli de afaceri” și „cheltuieli personale” este o problemă constantă pentru contribuabili și autoritățile fiscale. În general, orice termen din legislația fiscală are o zonă vagă de interpretare, care poate deveni o sursă de optimizare fiscală.^[6]

Adăpost fiscal

Un adăpost fiscal este orice program organizat în care participă mulți indivizi, bogați sau nu, pentru a-și reduce impozitele datorate. Deși aceste acțiuni pot fi, în formă, legale, ele pot fi considerate de rea-credință. Adăposturile fiscale au fost create pentru a încuraja comportamente pozitive, dar au dus și la comportamente contrare intenției inițiale, fiind adesea asociate cu frauda.

Companiile offshore pot aduce beneficii fiscale datorită diferențelor de cote de impozitare și legislație între țări.
Prin plata unor dobânzi exagerat de mari către o parte afiliată, se poate reduce venitul obținut dintr-o investiție, dar se poate obține un câștig de capital mare în momentul retragerii investiției. Beneficiul fiscal vine din faptul că, în general, câștigurile de capital sunt impozitate la o cotă mai mică decât veniturile din investiții, cum ar fi dobânzile sau dividendele.
Anumite companii, cum ar fi cele din domeniul minier sau forajului petrolier, pot avea nevoie de ani de zile pentru a genera profit. Acest lucru descurajează investitorii obișnuiți, care caută randamente rapide sau sigure. Pentru a stimula investiția, guvernele pot permite ca cheltuielile de exploatare să fie distribuite acționarilor sub formă de deduceri fiscale. Această schemă poate fi limitată prin impunerea ca pierderile să compenseze doar veniturile pasive, nu și cele active.
Guvernele permit persoanelor să investească în propriile planuri de pensii pentru a reduce povara sistemelor publice de pensii. Venitul contribuit nu este impozabil la momentul investirii, ci la retragere. Avantajul este că banii care ar fi fost impozitați pot fi reinvestiți și capitalizați.

Prețuri greșite de transfer

Prețurile de transfer frauduloase, uneori numite prețuri greșite de transfer, cunoscute și sub denumirea de manipulare a prețurilor de transfer, se referă la comerțul dintre părțile afiliate la prețuri menite să manipuleze piețele sau să înșele autoritățile fiscale.^[7]

De exemplu, dacă Import Co. cumpără marfă cu 1 dolar și o vinde cu 3 dolari, plătește impozit pe un profit de 2 dolari. Dar, dacă își face o firmă offshore în Insulele Virgine Britanice, aceasta poate cumpăra marfa cu 1 dolar, o vinde către Import Co. cu 3 dolari, iar Import Co. o revinde tot cu 3 dolari. Așa, Import Co. nu mai are profit (a cumpărat și a vândut cu același preț) și nu plătește impozit. Profitul rămâne la firma offshore, care nu plătește taxe pentru că impozitul în Insulele Virgine Britanice este 0%.

Uniunea Africană estimează că aproximativ 30% din PIB-ul Africii Subsahariene a fost mutat în paradisuri fiscale.^[8]^[9]

Optimizari fiscale istorice

Un exemplu istoric de evitare a impozitelor, încă vizibil astăzi, a fost plata „impozitului pe ferestre”. Acesta a fost introdus în Anglia și Țara Galilor în 1696 cu scopul de a impune un impozit proporțional cu prosperitatea indivizilor, fără a recurge la controversatul impozit pe venit. Cu cât era mai mare casa, cu atât era mai probabil să aibă mai multe ferestre, deci ocupanții plăteau un impozit mai mare. Cu toate acestea, taxa a fost nepopulară, fiind considerată de unii drept o „taxă pe lumină” și a dus la zidirea deliberată a ferestrelor pentru a o evita. Impozitul a fost abolit în 1851.^[10]^[11]

Alte exemple istorice de evitare a impozitelor includ distrugerea intenționată a acoperișurilor în Scoția, pentru a evita taxele mari pe proprietate. Proprietarii Castelului Fetteresso (acum restaurat) și-au distrus în mod deliberat acoperișul după Al Doilea Război Mondial, în semn de protest față de noile taxe.^[12]

Note

↑ Dyreng, Scott D.; Hanlon, Michelle; Maydew, Edward L. (1 ianuarie 2008), „Long-Run Corporate Tax Avoidance”, The Accounting Review (în engleză), 83 (1), pp. 61–82, doi:10.2308/accr.2008.83.1.61, ISSN 0001-4826, accesat în 18 mai 2025
↑ Moran Harari, Markus Meinzer and Richard Murphy (October 2012) "Financial Secrecy, Banks and the Big 4 Firms of Accountants" Arhivat în 7 aprilie 2016, la Wayback Machine. Tax Justice Network
↑ „The new refugees. (Americans who give up citizenship to save on taxes)”. Forbes. 21 noiembrie 1994. Arhivat din original la 27 februarie 2006. Accesat în 23 decembrie 2006.
↑ Panozzo, Chantal (18 februarie 2015). „When American Expats Don't Want Their Kids to Have U.S. Citizenship”. Wall Street Journal.
↑ Există câteva excepții bine cunoscute de la acest lucru: Cipru are un tratat de reducere a dublei impuneri foarte exploatat cu Rusia; un alt tratat frecvent utilizat este tratatul de scutire de dublă impozitare dintre Mauritius și India. Există, de asemenea, o serie de alte tratate mai puțin cunoscute și mai puțin frecvent utilizate, cum ar fi cel dintre Insulele Virgine Britanice și Elveția.
↑ „Pasternak M., and Rico C., Tax Interpretation, Planning, and Avoidance: Some Linguistic Analysis, 23 Akron Tax Journal, 33 (2008)” (PDF).
↑ „Transfer Pricing”. Tax Justice Network. Taxjustice Network. Arhivat din original la 13 octombrie 2012. Accesat în 9 august 2012.
↑ Sharife, Khadija (18 iunie 2011). „'Transparency' hides Zambia's lost billions”. Al-Jazeera. Accesat în 26 iulie 2011.
↑ Mathiason, Nick (21 ianuarie 2007). „Western bankers and lawyers 'rob Africa of $150bn every year'”. The Guardian. London. Accesat în 5 iulie 2011.
↑ Encyclopædia Britannica (1911), vol. 28, p. 713.
↑ Geoff Harley (2002). Roles and perspectives in the law: Essays in honour of Sir Ivor Richardson. Victoria University Press. p. 338. ISBN 9780864734488.
↑ „Slains Castle”. Buildings at Risk Register for Scotland. Royal Commission on the Ancient and Historical Monuments of Scotland. Accesat în 17 octombrie 2012. ^{[nefuncțională – arhivă]}

[1] Dyreng, Scott D.; Hanlon, Michelle; Maydew, Edward L. (1 ianuarie 2008), „Long-Run Corporate Tax Avoidance”, The Accounting Review (în engleză), 83 (1), pp. 61–82, doi:10.2308/accr.2008.83.1.61, ISSN 0001-4826, accesat în 18 mai 2025

[2] Moran Harari, Markus Meinzer and Richard Murphy (October 2012) "Financial Secrecy, Banks and the Big 4 Firms of Accountants" Arhivat în 7 aprilie 2016, la Wayback Machine. Tax Justice Network

[3] „The new refugees. (Americans who give up citizenship to save on taxes)”. Forbes. 21 noiembrie 1994. Arhivat din original la 27 februarie 2006. Accesat în 23 decembrie 2006.

[4] Panozzo, Chantal (18 februarie 2015). „When American Expats Don't Want Their Kids to Have U.S. Citizenship”. Wall Street Journal.

[5] Există câteva excepții bine cunoscute de la acest lucru: Cipru are un tratat de reducere a dublei impuneri foarte exploatat cu Rusia; un alt tratat frecvent utilizat este tratatul de scutire de dublă impozitare dintre Mauritius și India. Există, de asemenea, o serie de alte tratate mai puțin cunoscute și mai puțin frecvent utilizate, cum ar fi cel dintre Insulele Virgine Britanice și Elveția.

[6] „Pasternak M., and Rico C., Tax Interpretation, Planning, and Avoidance: Some Linguistic Analysis, 23 Akron Tax Journal, 33 (2008)” (PDF).

[7] „Transfer Pricing”. Tax Justice Network. Taxjustice Network. Arhivat din original la 13 octombrie 2012. Accesat în 9 august 2012.

[transparency-8] Sharife, Khadija (18 iunie 2011). „'Transparency' hides Zambia's lost billions”. Al-Jazeera. Accesat în 26 iulie 2011.

[guardian-9] Mathiason, Nick (21 ianuarie 2007). „Western bankers and lawyers 'rob Africa of $150bn every year'”. The Guardian. London. Accesat în 5 iulie 2011.

[10] Encyclopædia Britannica (1911), vol. 28, p. 713.

[11] Geoff Harley (2002). Roles and perspectives in the law: Essays in honour of Sir Ivor Richardson. Victoria University Press. p. 338. ISBN 9780864734488.

[12] „Slains Castle”. Buildings at Risk Register for Scotland. Royal Commission on the Ancient and Historical Monuments of Scotland. Accesat în 17 octombrie 2012. ^{[nefuncțională – arhivă]}

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]

[9]

[10]

[11]

[12]