🚗 Ne încheiem călătoria cu a patra săptămână, însoțiți de întrebări care ne arată soluții proaspete și lucruri valoroase despre noi înșine.
În prima săptămână ne-am întrebat „La ce sunt dispus(ă) să renunț ca să obțin ce îmi doresc?”. În a doua săptămână ne-am întrebat „Care e contribuția mea la situația în care spun că nu doresc să fiu?”. În a treia săptămână ne-am întrebat „Cum nu am dreptate?”.
Găsiți descrierea întregului parcurs aici și instrucțiunile pentru etapele de până acum aici, aici și aici, în cazul în care vreți să descoperiți ce am făcut până acum și să parcurgeți drumul de la început.
Suntem înzestrați de evoluție cu un mecanism puternic care detectează în primul rând lucrurile rele: ce nu funcționează, amenințările, pericolele, greșelile.
Roy Baumeister, unul dintre cei mai influenți psihologi, scria în 2001 că în aproape toate domeniile vieții „răul e mai puternic decât binele”, în sensul că evenimentele negative au o forță de câteva ori mai mare de a ne ghida gândurile și comportamentul decât cele pozitive.
„Când analizăm de ce lucrurile negative sunt mai puternice decât cele pozitive, o posibilitate interesantă este aceea că lucrurile rele indică o nevoie de schimbare. Deci, una dintre cele mai bune metode de a asigura supraviețuirea este să fii foarte atent la obstacolele, constrângerile și amenințările din mediu.” Roy Baumeister
În relațiile apropiate, în organizații, în viața profesională și în relația cu noi înșine, tindem să petrecem mai mult timp și să consumăm mai multă energie cu ceea ce nu funcționează. Iar acest lucru este perfect exploatat de algoritmii din media și social media pentru a se asigura că atenția ne este constant captivă în toate relele și dezastrele din jur și din lume.
Dar în mai bine de un deceniu de când lucrez cu antreprenori și explorez felul în care gândesc și cum acționează, am învățat un lucru neprețuit, deși sună absolut banal: pentru a supraviețui, e necesară o doză de gândire negativă (Andy Grove, fondatorul Intel, credea că „doar paranoicii supraviețuiesc”); dar evoluția și progresul se așează mereu pe ceea ce e bun.
Simona Baciu are peste trei decenii de experiență în antreprenoriat și educație și a exprimat cel mai bine această idee într-o conversație de acum câțiva ani. Am întrebat-o despre unul dintre cele mai grele momente din istoria ei profesională, criza din 2009, când era pe punctul de a pierde tot ce construise cu Transylvania College. A vorbit despre faptul că nu mai aveau bani pentru salariile profesorilor și că urmau să închidă școala. Dar și despre felul în care acel moment i-a reașezat mentalitatea.

Comments
Nothing yet. Say the first thing.
Sign in to join the conversation.