Un nou abuz marca Deleanu, cu complicitatea membrilor CEX FRGR

Taxe de transfer, blocaje administrative și control financiar asupra copiilor. Unde se oprește regulamentul și unde începe abuzul și favorizarea/securizarea clubului privat al vicepreședintei FRGR.

În regulamentele publicate astăzi pentru anul 2026, Federația Română de Gimnastică Ritmică afirmă principii care, pe hârtie, sunt corecte:

-nediscriminare, acces egal la șanse, protecția sportivelor, dezvoltarea performanței.

Problema este că, în practică, regulile financiare și administrative produc exact contrariul.

Faptele, fără interpretări:

           3.000 lei – taxa de transfer pentru o sportivă minoră care NU este în lot

           6.000 lei – taxa de transfer pentru o sportivă minoră componentă a lotului național

Formal, aceste taxe sunt datorate de clubul care primește sportivele. În teorie, acest mecanism ar putea fi prezentat drept o măsură administrativă neutră.

În practică, însă, situația este mult mai gravă. Atunci când transferul vizează nu cazuri izolate, ci un număr mare de copii, de ordinul zecilor, costurile devin complet exorbitante pentru orice club.

Un calcul elementar arată dimensiunea reală a problemei:

• pentru 30 de sportive neaflate în lot: 90.000 lei;

• pentru sportive componente ale lotului național: suma poate ajunge la sume mult mai mari

Un club nou, chiar performant și bine intenționat, nu va putea și nu va accepta să suporte astfel de sume, care nu au nicio justificare administrativă sau sportivă.

În acest context, realitatea este una singură:

• clubul primitor nu poate plăti;

• părinții nu își permit;

• copilul rămâne blocat.

Presiunea se transferă inevitabil asupra familiilor, care sunt puse în fața unei alegeri imposibile: fie acceptă blocajul sportiv al copilului, fie sunt forțate să suporte indirect costuri care pot echivala cu jumătate sau chiar peste un salariu mediu net lunar.

Contextul care agravează situația

Aceste taxe nu au apărut din întâmplare. Anul trecut taxa era de 500 lei.  Ele vin după o perioadă în care:

- transferurile unor zeci de sportive au fost blocate procedural;

- afilierea clubului nou, la care trebuie să se realizeze transferul este tergiversată de peste 6 luni;

- actualul club la care sunt legitimate,  este blocat de a participa la orice competiție din motive inventate care au și condus la suspendare finanțării de către FRGR 

- sportivele au rămas prinse într-un carusel premeditat de către președinta FRGR și extrem de discriminatoriu și abuziv.

Situația devine și mai gravă

Există informații că s-a modificat și regulamentul transferurilor prin reducerea perioadelor de transfer de la două (martie și octombrie) la una singură, în octombrie.

Această schimbare transformă complet natura problemei.

Nu mai vorbim despre organizare. Vorbim despre constrângere și discriminare. 

Pentru o sportivă minoră, combinația dintre:

  •       o singură perioadă de transfer pe an,

  •       taxe de 3.000 sau 6.000 lei,

  •       precedente de blocaj administrativ,

duce inevitabil la o situație-limită:

-fie copilul rămâne blocat peste un an de zile la un club blocat de Deleanu,

-fie familia este forțată să plătească sume exorbitante pentru a evita blocajul.

Nu există alternativă reală.

Ce înseamnă, concret, 3.000 și 6.000 de lei în România?

Raportat la realitatea economică din România, aceste sume NU sunt simbolice și NU sunt „administrative”.

3.000 lei înseamnă:

  -aproximativ jumătate din salariul mediu net lunar;

  -pentru multe familii, un venit pe 2–3 săptămâni;

  -echivalentul cheltuielilor lunare pentru un copil (antrenamente, transport, alimentație).

6.000 lei înseamnă:

  •       peste un salariu mediu net lunar;

  •       pentru numeroase familii, un venit integral pe o lună;

  •       o sumă care NU poate fi plătită fără sacrificii majore.

Pentru o familie cu venituri medii sau sub medie, aceste sume:

nu sunt „opționale”;

nu sunt „ușor de gestionat”;

sunt prohibitive.

În practică, asta înseamnă că:

  -        dreptul la transfer este condiționat prin plata unor taxe ireale și nejustificate

  -        accesul la un mediu sportiv normal devine un privilegiu financiar;

 -         copiii din familii cu resurse limitate sunt blocați automat

Vorbim inclusiv de un șantaj financiar și procedural.

Când exercitarea unui drept depinde de capacitatea familiei de a plăti peste un salariu lunar, nu mai vorbim despre reguli neutre, ci despre excludere economică.

Cum este în Europa și în alte federații din România?

În majoritatea federațiilor europene de gimnastică:

  -transferurile sportivilor minori sunt gratuite sau au taxe strict simbolice;

-  nu există diferențiere de tarif în funcție de valoarea sportivă a copilului;

  -apartenența la lot NU dublează „prețul” unui minor;

  -mobilitatea este considerată parte a dezvoltării, nu un risc de controlat.

În multe cazuri:

  -federația facilitează transferul atunci când este în interesul sportivului;

  -taxele sunt pur administrative (zeci de euro) sau inexistente.

Și în România, în alte federații sportive:

  -transferurile pentru minori sunt fie gratuite, fie cu costuri minime;

  -nu se percep mii de lei pentru simplul drept de a schimba clubul;

  -nu există mecanisme care să penalizeze performanța prin costuri mai mari.

Prin comparație, taxele de 3.000 și 6.000 lei sunt:

  •       ieșite din uzanța europeană;

  •       disproporționate față de scopul declarat;

  •       incompatibile cu principiile de protecție a copilului.

Pe lângă abuzul suplimentar la care supune sportivele deja discriminate și abuzate de un an de zile, această decizie mai are un substrat: securizarea clubului privat Dandri al vicepreședintei FRGR, Adriana Mitroi, ea însăși membru CEX care a votat această prevedere total abuziva.

De ce? Pentru ca după o campanie asiduă a Irinei Deleanu de a determina, chiar forța mai multe gimnaste să se transfere la clubul privat Dandri, după ce Irina Deleanu promovează în orice împrejurare, inclusiv pe pagina sa personală de Facebook clubul privat Dandri, acum descurajează prin asemena taxe orice tentativă de transfer de la “minunatul” club privat Dandri la un alt club care poate oferă condiții mult mai bune de pregătire. Și nu ar fi privat.

Deja există astfel de intenții, dar înăbușite din fașă de către cuplul abuziv Deleanu-Mitroi.

De ce spun abuziv? Păi pe Mitroi tocmai ați văzut-o în filmul postat de mine cu face titirez trăgând de păr o sportivă minoră. Plus alte acuzații de abuz fizic, făcute chiar publice.

Aceasta practică este o formă calificată de abuz instituțional

În drept, abuzul nu presupune violență. Există și abuz prin constrângere, atunci când o autoritate creează un cadru în care o persoană vulnerabilă nu mai are opțiuni reale.

În acest caz, vorbim despre minori, iar elementele sunt cumulative:

-             poziție de putere – federația controlează transferurile, perioadele și afilierea;

-             constrângere prin timp – o singură fereastră anuală poate bloca copilul un an;

-       constrângere financiară – sume care depășesc sau egalează venitul lunar;

-             lipsa alternativelor reale – „plătești” sau „stai pe bară”

Această combinație:

-      afectează interesul superior al copilului;

-             limitează libertatea de dezvoltare sportivă;

-             folosește timpul și banii ca instrumente de presiune.

Când o autoritate sportivă condiționează libertatea unui copil de bani și de termene restrictive, nu mai vorbim despre administrare. 

Vorbim despre abuz instituțional cu efect de descurajare și abandon sportiv.

Nu poți vorbi credibil despre:

  •       nediscriminare,

  •       acces egal la șanse,

  •       protecția copilului,

…în timp ce creezi un sistem în care:

  •       timpul devine instrument de presiune,

  •       banii devin condiție de libertate și practicare a sportului 

  •       performanța este taxată,

  •       iar mobilitatea copiilor este restrânsă.

Un regulament care blochează sau condiționează financiar mobilitatea sportivelor minore nu este neutru și implicit dreptul la practicarea sportului este dăunător și profund nedrept.

Din punct de vedere legal vorbim de ILICIT CIVIL + ABUZ INSTITUȚIONAL

Aici lucrurile devin serioase.

Încălcări juridice foarte plauzibile 

·       Încălcarea interesului superior al copilului

(Legea 272/2004)

-        copilul este blocat sau condiționat financiar;

-           nu există alternativă reală;

-           se creează presiune psihologică și sportivă.

Este suficient pentru intervenția autorităților de protecție a copilului.

·       Discriminare indirectă

(OG 137/2000 + drept european)

Regula pare neutră, dar:

-      elimină copiii din familii cu venituri mici;

-       penalizează performanța;

-        creează acces diferențiat pe criteriu economic.

Abuz de poziție dominantă / practică restrictivă

(drept concurențial – Consiliul Concurenței)

Federația:

  - controlează exclusiv transferurile;

 - limitează accesul pe piața sportivă;

 - condiționează mobilitatea de taxe disproporționate.

Asta poate fi calificat ca restrângere nejustificată a mobilității într-un sistem monopolist.

·       Răspundere civilă delictuală

În instanță se pot solicita daune semnificative, repararea prejudiciului și repunerea sportivilor în drepturile legale.

Cat despre favorizare clubului privat Dandri al vicepreședintei, faptele sunt mult mai grave, chiar cu iz penal.