Se face lumină în scandalul de la gimnastica artistică?

Cine a scurs filmările cu Sabrina Voinea? Semnele indică spre fosta conducere.

Așa cum am mai scris în postările și articolele mele, în controversa izbucnită în ultimele zile în gimnastica românească ar trebui să ne uităm și la ceea ce nu se vede.

Respectiv să vedem cine ar fi comanditarii și care ar fi interesele ascunse. 

Cea mai logica întrebare este: cum și de ce au apărut aceste filmări acum, după ani de tăcere?

Și, mai ales: cine a decis momentul?

Declarațiile lui Ioan Suciu, actualul președinte al Federației Române de Gimnastică, arată cu degetul spre fosta președintă a FRG Carmencita Constantin și spre Ingrid Istrate, fost secretar general al Federației contracandidata în alegerile recente, două funcții critice la nivelul unei federații sportive. 

Nu mai vorbim despre speculații.

Vorbim despre afirmații făcute oficial, public, de Ioan Suciu și de aspecte vehiculate în ședința Comitetului Executiv al Federației.

Potrivit declarațiilor lui Ioan Suciu pentru Antena Sport, filmările care au șocat opinia publică în 2025 erau în posesia FRG de mai bine de doi ani, au fost ținute „la sertar”, nu au fost prezentate Comitetului Executiv.

Au fost făcute publice abia acum, după schimbarea conducerii.

      Aceste informații confirmă ceea ce  am intuit încă din momentul ieșirilor publice ale Denisei Golgotă: că scandalul nu este doar sportiv ci are un profund substrat conflictual și revanșard. 

Acum îmi permit să mai pun două întrebări: „Scurgerea” filmărilor este  o infracțiune? Obținerea frauduloasă prin accesarea neautorizată a unui dispozitiv electronic este o infracțiune? Înregistrarea fără drept într-un spațiu privat și divulgarea fără drept este o infracțiune?

Există 3 ipoteze. Care îmi vin acum în minte:

1.Dacă într-adevăr filmările se aflau în arhiva instituției, au putut fi  accesate de persoane cu funcție și au putut fi folosite ulterior în afara mandatului, în scopuri personale sau revanșarde.

Atunci apare o problemă juridică serioasă.

     Difuzarea unor materiale interne, obținute în context profesional, poate ridica probleme precum încălcarea confidențialității, folosirea informațiilor la care ai avut acces prin funcție, prejudicierea imaginii unor minori, posibil abuz în serviciu (dacă se dovedește intenția și prejudiciul), violare a dreptului la viață privată.

2.O persoană interesată și din anturajul apropiat al Sabrinei  sau Simonei Voinea a accesat telefonul mobil al acestora sau alte dispozitive electronice pe care era stocată filmarea. 

Conform Codului Penal este un cumul de infracțiuni grave:

·       acces ilegal la un sistem informatic – art. 360 

·       extragere/copiere de date fără drept – art. 361 

·       Divulgare neautorizată / violarea vieții private – art. 302 sau art. 226 

3. Scurgerea a fost făcută chiar de persoana care a realizat filmarea. O filmare fără acordul protagoniștilor, într-un spațiu privat.

Din punct de vedere legal, o filmare făcută fără acordul persoanelor și apoi difuzată fără permisiune poate reprezenta o infracțiune în România. Codul Penal sancționează atât înregistrarea neautorizată, cât și distribuirea imaginilor obținute în aceste condiții.

Dar puțin de crezut ca acea persoană a făcut acest gest după 12 ani.

Nu pot afirma că este vorba de vreo infracțiune, asta o stabilește doar o anchetă penală. Și nu ar fi foarte greu. Cercul suspecților este foarte restrâns. 

Dar asta numai dacă FRG sau familia Voinea sesizează organele de cercetare penală.

Sau dacă organele competente se autosesizeazǎ.

Putem spune ca scopul scuză mijloacele, dar nu putem demasca un abuz prin alt abuz, nu mai spun printr-o infracțiune.

În orice instituție, când materiale sensibile sunt scoase la iveală exact în momentul în care situația se schimbă, apar inevitabil suspiciuni.

Cum am mai spus nu vreau să minimizez acuzele Denisei Golgota, dar vreau să evidențiez încă odată că nu mai este vorba doar de abuzuri sportive, ci și de manipulare instituțională.

Indiferent cine a comis actele surprinse în filmări, responsabilitatea este dublă pentru comportamentele condamnabile și pentru modul în care fosta conducere a gestionat materialele timp de ani de zile.

De ce nu a declanșat mecanismele instituționale aflate la dispoziție? De ce a mușamalizat acest incident?

Scurgerea lor exact acum mă face să pun o întrebare pertinentă: au fost ascunse pentru protejarea sportivilor sau pentru protejarea imaginii fostei conduceri și incriminarea actualei conduceri?

Este un scandal cu mai multe ramificații decât pare la prima vedere. Și de aceea am spus să ne uităm și la ceea ce nu se vede.

Cat despre Ioan Suciu rămâne de văzut dacă în calitatea sa de vicepreședinte a avut cunoștință despre asceste filmări sau despre astfel de acuze și dacă avea responsabilități pe linia gestionării acestor sesizări conform statutului FRG.

De obicei responsabilitățile vicepreședintelui unei federații sportive sunt limitate și de cele mai multe ori formale.

Cea mai mare responsabilitate și putere de decizie o are președintele și din punct de vedere tehnic, administrativ secretarul general.

O altă coincidență a fost momentul sesizării oficiale de către Denisa Golgota.

În august 2025, exact luna în care Ioan Suciu devenea de drept președintele FRG ca urmare a deciziei Tribunalului București. Și momentul din care avea drept de semnătură și implicit responsabilitatea de a dispune măsuri.