Reading · Viitorul pentru TINEri (VpT)

În luna iunie am sărbătorit Ziua Mondială a Oceanelor, un moment dedicat recunoașterii rolului oceanelor în viața noastră, indiferent unde locuim.

Tema din acest an → „Zone marine protejate puternice pentru planeta noastră albastră” se aliniază cu progresele privind protejarea biodiversității marine, realizate la nivel internațional prin ratificarea Tratatului privind marea liberă. Protejarea acestor zone este esențială pentru menținerea echilibrului climatic, conservarea biodiversității marine, susținerea comunităților care depind de ocean și păstrarea unui potențial științific și medical încă insuficient explorat.

🐬 Cum transformăm însă aceste obiective în acțiuni concrete? În această ediție explorăm soluțiile pentru protejarea oceanelor, de la acorduri internaționale și inițiative de conștientizare, până la turism și pescuit sustenabil și implicarea tinerilor în protejarea mediului marin.

Zone de coastă – spațiile de tranziție dintre uscat și mare sau ocean, care includ plaje, faleze, delte, estuare și comunități locale expuse direct la schimbările mediului marin.
Acvacultura – creșterea animalelor și a plantelor acvatice în medii acvatice controlate, în scop comercial sau recreativ.
Economie albastră – activități economice legate de mări și oceane, precum pescuitul, transportul maritim, energia offshore sau turismul, dezvoltate într-un mod care protejează mediul marin.
Ecosisteme marine – ecosisteme acvatice în care organismele vii
interacționează între ele și cu mediul lor: apa sărată (oceane, mări,
estuare). Ele sunt foarte importante, deoarece cuprind o diversitate
considerabilă de plante, animale și microorganisme care trăiesc în
acest mediu complex.
Pescuit sustenabil – pescuit care respectă ritmul de refacere al speciilor marine și reduce impactul asupra ecosistemelor, astfel încât resursele oceanului să rămână disponibile și pentru viitor.
Turismul de coastă – activitatea de călătorie și agrement care are loc
în zonele de coastă. Această formă de turism include vacanțele
tradiționale la plajă, sporturile nautice și croazierele.

Autoarele acestei ediții:

Bianca Pasca, membră a Departamentului de Politici Publice, Tineri pentru Sustenabilitate
Julia Mărăscu, membră a Departamentului de Politici Publice, Tineri pentru Sustenabilitate
Mariana Musteață, membră a Departamentului de Politici Publice, Tineri pentru Sustenabilitate

Editoarea: Delia Aga, membră a Departamentului de Politici Publice, Tineri pentru Sustenabilitate

Programe precum UN Ocean Decade și acordurile internaționale dedicate protejării oceanelor creează cadrul necesar pentru extinderea ariilor marine protejate sau reducerea poluării și reprezintă fundamentul pe care pot fi construite politici și acțiuni eficiente la nivel național și local. Ocean Decade este o inițiativă internațională care sprijină cercetarea, colaborarea și parteneriatele necesare pentru a înțelege mai bine oceanele și pentru a dezvolta soluții sustenabile pentru protejarea biodiversității marine.

Ziua Mondială a Oceanelor este una dintre mișcările globale care pun accent pe participarea tinerilor la protejarea mediului marin și la acțiunea climatică. În aceeași direcție, Ocean Academy Initiative (OAI) este un proiect dedicat promovării educației privind sistemele marine și oceanice în rândul tinerilor.

Pentru a pune în lumină această inițiativă accesibilă și tinerilor din România, am stat de vorbă cu directoarea programului și specialista în politici publice, Cristina Ciobotariu.

Pentru început, ați putea descrie cum a luat ființă programul Ocean Academy și care sunt scopurile acestuia?

Programul IOI Ocean Academy a apărut ca o inițiativă în cadrul International Ocean Institute (IOI) de a extinde alfabetizarea oceanică dincolo de comunitatea de experți, către publicul larg, în special către tineri și persoane fără formare profesională în domeniu. Ideea de bază a proiectului este să ofere module online de 20 de ore, în limba locală, gratuit, care să explice într-un mod accesibil tuturor rolul oceanelor și mărilor în susținerea vieții și a economiei, precum și principalele presiuni asupra acestor ecosisteme.

Pentru România, primul curs care începe în iulie 2026, „Protect the Black Sea, become its ambassador! / Protejează Marea Neagră și devino ambasadorul ei!”, pune accent pe protecția ecosistemelor costiere și marine și pe o economie albastră durabilă. Programul combină concepte de „ocean literacy” (înțelegerea oceanului și a impactului nostru asupra lui), guvernanță marină și economie albastră, integrând contextul local al Mării Negre și al comunităților din România. IOI Ocean Academy România își propune să creeze anual cel puțin două cursuri de acest tip. Așa că stay tuned!

Ce cunoștințe științifice noi sau parteneriate între sectoare sau chiar state au fost realizate în urma programelor înființate cu scopul protejării oceanelor (printre care și Ocean Decade)?
Programele desfășurate sub egida UN Ocean Decade au dus nu doar la „mai multă știință”, ci și la un mod nou de a produce și folosi cunoștințele despre ocean: de la „expert science” la „citizen science”, adică cercetarea științifică în care se poate implica orice persoană pasionată. Astfel, foarte relevante au devenit co-producerea cunoașterii și integrarea cunoștințelor tradiționale în managementul marin. De exemplu, cadrul Ocean Decade este folosit în proiecte co-create de comunități indigene canadiene, guverne și universități pentru monitorizarea rezilienței estuarelor și planificarea utilizării mării în zonele de coastă din Pacificul de Nord. În mod similar, inițiative precum MeerWissen, parteneriatul african–german pentru cunoașterea oceanelor, sprijină proiecte în care cercetători, decidenți și societatea civilă dezvoltă împreună date și instrumente utile pentru gestionarea durabilă a resurselor marine, adaptate contextului local.
Ocean Decade a stimulat investiții importante în tehnologie și în acoperirea „golurilor de cunoaștere”.
Inițiative precum All Atlantic Ocean Research and Innovation Alliance și One Ocean Science Congress arată rolul diplomației științifice: recomandările cercetătorilor sunt transformate în acorduri, programe multilaterale și acțiuni educaționale care consolidează cultura oceanului și cooperarea internațională.
În climatul politic instabil din acest moment, ce noutăți pozitive contribuie la speranța că Ocean Decade și programe similare își vor atinge scopurile (până în 2030 și mai departe)?
Un prim motiv de speranță vine chiar din literatura științifică recentă despre conservarea marină: analiza a 217 cazuri verificate de succes arată că pierderea biodiversității marine poate fi inversată și că refacerea ecosistemelor este fezabilă atunci când oamenii își asumă rolul de „stewards”/supraveghetori ai oceanului și când actorii diferiți – comunități, cercetători, autorități, industrie – lucrează împreună spre același scop. Future Seas 2030 arată că scenarii de „viitor mai sustenabil” pentru ocean sunt tehnic realizabile folosind cunoștințele și instrumentele pe care le avem deja, dacă acestea sunt puse în practică prin colaborare interdisciplinară și politici bine gândite (știință, guvernanță, etică, finanțe).
Deși statele au multe diferende și conflicte în curs, un semn pozitiv este că Oceanul începe să fie privit tot mai mult ca o singură entitate la scară globală, nu ca oceane separate, iar faptul că diplomația este din ce în ce mai mult „convinsă” de acest punct de vedere este, în sine, un semn de maturizare a guvernanței oceanice. Cea mai recentă dovadă în acest sens, poate și cea mai importantă, este intrarea în vigoare a BBNJ – Agreement on Marine Biological Diversity of Areas Beyond National Jurisdiction; 145 de state semnatare, printre care China, India, SUA și UE.
Apoi, dacă ne uităm strict la Ocean Decade, semnalele pozitive sunt concrete: la jumătatea perioadei, rapoartele de progres vorbesc despre sute de proiecte de cercetare, o creștere masivă a datelor despre biodiversitate și alfabetizare oceanică, printre care peste 200.000 de persoane din 56 de țări au fost formate. În același timp, portofoliul de „Decade Actions” a ajuns la sute de inițiative, iar conferințele regionale și globale ale Ocean Decade reunesc guverne, comunități științifice, societate civilă și sector privat într-un cadru comun, ceea ce crește legitimitatea deciziilor și reduce riscul ca știința să rămână izolată de politică și economie.

În ciuda progreselor la făcute la nivel diplomatic, mările și oceanele lumii continuă să fie supuse unor presiuni majore generate de activitățile umane. În multe regiuni, pescuitul excesiv și turismul amenință viitorul unor resurse piscicole esențiale - „în fiecare zi, echivalentul a aproximativ 2.000 de camioane de gunoi pline cu plastic ajunge în oceanele, râurile și lacurile lumii.”. De aceea, este important să înțelegem impactul pescuitului și turismului asupra zonelor de coastă.

Zonele costiere sunt unele dintre cele mai vulnerabile spații ale Planetei, fiind în pericol de a fi acoperite de nivelurile în continuă creștere ale oceanelor. Aici găsim industrii de pescuit care durează de milenii, fluxuri tot mai mari de turiști și ecosisteme marine ale căror echilibre sunt puse la încercare de supraexploatare, poluare și efectele schimbărilor climatice. Astăzi, aproximativ 40% din populația lumii trăiește la mai puțin de 100 de kilometri de coastă și este amenințată de distrugerea sau dispariția acestor zone.

Pentru cei care trăiesc aici, industria pescuitului și turismul reprezintă adevărate motoare ale economiei. Recifele de corali, zonele umede și estuarele, care filtrează apa, protejează litoralul și servesc drept casă pentru viața marină, reprezintă, astăzi, ecosisteme cu rezistență limitată, pe fondul creșterii rapide și a schimbărilor climatice care dezorganizează comunitățile locale și reduc biodiversitatea.

Turismul costier și adevăratul preț al peștelui “prins în sălbăticie”

Turismul de coastă vine cu un cost pe care bilanțurile financiare nu îl înregistrează întotdeauna. Comunitățile mici din Norvegia și Islanda se bazau de secole pe resursele din fiorduri, însă odată cu popularizarea turismului de pescuit sportiv, această simbioză a început să se erodeze. Localnicii trebuie acum să împartă resursele cu vizitatori care vin sezonier, consumă și pleacă, fără să trăiască consecințele.

Anual, 26 de milioane de tone de pește sunt extrase ilegal, nereglementat și fără a fi declarate autorităților. Din această cauză, rezervele marine se golesc înainte ca ele să se poată regenera.

Norvegia – Reglementarea riguroasă și dezvoltarea durabilă pot coexista

În Norvegia, deciziile privind pescuitul urmează știința, nu presiunile economice de moment. Institutul de Cercetare Marină stabilește cotele anuale de captură, în colaborare directă cu guvernul, iar când numerele o impun, cotele se reduc, chiar dacă industria este lovită sau protestează. Același principiu se aplică și în acvacultură: regiunile costiere sunt clasificate după capacitatea lor reală de a susține fermele piscicole. Norvegia investește și în sisteme de trasabilitate care permit urmărirea produselor marine de la barcă la raft. Aceste sisteme reduc frauda și suprapescuitul pe piețele internaționale.

Există un echilibrul între turism, pescuit și conservare. Nu trebuie să sacrificăm una în favoarea alteia, ci să le privim ca pe un tablou complet în care totul coexistă.

Am discutat cu Cristina Ciobotariu și despre măsurile care trebuie luate pentru a responsabiliza turismul costier si despre ce pot face tinerii pentru a contribui eforturilor de protejare a marilor si oceanelor.

„Turismul costier responsabil începe cu schimbarea obiceiurilor de zi cu zi și cu crearea unor mișcări locale de conștientizare. Tinerii pot fi nucleul acestor mișcări: pot reduce plasticul de unică folosință, pot alege haine și produse cu impact mai mic asupra mediului, pot alege forme de eco‑turism (de exemplu experiențe de sustenabilitate integrată disponibile prin rețeaua WWOOF), pot face voluntariat în ONG‑uri precum Mare Nostrum (cel mai activ ONG de mediu privind regiunea costieră românească), Greenpeace sau WWF în activități de monitorizarea a biodiversității, campanii de curățare a plajelor și proiecte educaționale.

În același timp, este necesară democratizarea accesului la cunoaștere și a protecției mediului. Tinerii pot acționa ca „supraveghetori” ai deciziilor legate de litoral: prin participare la dezbateri publice, voluntariat și folosirea instrumentelor formale – petiții, solicitări de informații, sesizări, inițiative legislative cetățenești sau plângeri către instituțiile UE – atunci când standardele de mediu sunt încălcate. Ei pot crea proiecte de tip școală‑comunitate, campanii de colectare a deșeurilor și conținut online despre Delta Dunării și Marea Neagră și pot face vizibile problemele locale și soluțiile, într‑un mod ușor de înțeles și de replicat în comunitățile lor.

În sfârșit, cred că e important ca tinerii să privească obiectivele de dezvoltare durabilă și protecția oceanelor ca pe procese continue, nu ca pe „deadline‑uri” care se termină în 2030. Munca pentru un ocean curat, rezilient și bine guvernat nu se va opri atunci; ideal ar fi ca din 2030 aceste obiective să devină parte normală din politicile statelor, la toate nivelurile de guvernare.

Bibliografie:

Drive Magazine. (2023, aprilie 11). Care sunt țările cu cele mai lungi coaste. https://drivemagazine.ro/destinatii/litoral-coasta-lungime-record/
Clark, J. R. (1992). Integrated management of coastal zones (FAO Fisheries Technical Paper No. 327). Food and Agriculture Organization of the United Nations. https://www.fao.org/4/T0708E/T0708E00.htm
FAO. (2022). The state of world fisheries and aquaculture 2022: Towards blue transformation. https://openknowledge.fao.org/items/11a4abd8-4e09-4bef-9c12-900fb4605a02
Norad. (2025, iunie 9). Norway leading the way for a healthier ocean. https://www.norad.no/en/news/news/2025/norway-leading-the-way-for-a-healthier-ocean/
McBride, O. (2026, ianuarie 6). Norway's 2025 seafood sales surge on mackerel and crab boom. The Fishing Daily. https://thefishingdaily.com/norwegian-fishing-industry-blog/norways-2025-seafood-sales-surge-on-mackerel-and-crab-boom/
Msakni, M. K., & Schütz, P. (2024, decembrie 9). Decarbonising the Norwegian fishing fleet: Strategic renewal for a sustainable future. SINTEF Blog. https://blog.sintef.com/energy/decarbonising-the-norwegian-fishing-fleet-strategic-renewal-for-a-sustainable-future/
Oppenheimer, M., Glavovic, B. C., Hinkel, J., Van de Wal, R., Magnan, A. K., Abd-Elgawad, A., Cai, R., Cifuentes-Jara, M., DeConto, R. M., Ghosh, T., Hay, J., Isla, F., Marzeion, B., Meyssignac, B., & Sebesvari, Z. (2019). Sea level rise and implications for low-lying islands, coasts and communities. In IPCC special report on the ocean and cryosphere in a changing climate. Intergovernmental Panel on Climate Change. https://www.ipcc.ch/srocc/chapter/chapter-4-sea-level-rise-and-implications-for-low-lying-islands-coasts-and-communities/
OECD. (2024, noiembrie). Mitigating the impact of fisheries on climate change. https://www.oecd.org/content/dam/oecd/en/topics/policy-sub-issues/fisheries-sustainability/mitigating-the-impact-of-fisheries-on-climate-change-nov-2024.pdf
Food and Agriculture Organization of the United Nations. (n.d.). Illegal, unreported and unregulated (IUU) fishing. Retrieved July 5, 2026, from https://www.fao.org/iuu-fishing/en

➡️ Vrem să înțelegem mai bine cum ți-ai dori să te implici în protejarea oceanelor și ce măsuri crezi că ar putea fi implementate la nivel național și internațional în acest scop.

Răspunde aici ⬇️

Starea oceanului: Inițiative globale de conservare și oportunități 🌊

Comments