De ce n-au făcut chinezii mare brânză

În meniul de azi: Un horror cu Iosif și fiul său, România între 1866 - 1947, o stea care a fost mai aproape de Terra decât sonda Voyager 1, uitata capitală imperială din Germania și de ce n-au făcut chinezii mare brânză.

Felul favorit: Discuția Anei Tepșanu cu Paulina, psiholog, dar și autoare de muzică lăutărească+pop+rock cu adevărat unică în peisajul românesc.

Poftă bună,

Adrian Mihălțianu

Doi actori foarte buni joacă într-un film foarte… cum să-i zic eu, creat de J. J. Abrams. Dacă trailerul te convinge, fuguța la cinema.

Dacă ai chef de o comedioară fără pretenții dar cu ceva acțiune, atunci NU urmări trailerul de mai jos (care-ți povestește tot filmul), ci notează-ți titlul de pe Amazon Prime.

Nicholas Cage e Iosif și are o problemă: fiul său nu e ca toți ceilalți. În plus, știe că nu e, de fapt, fiul său. Iar atunci când fiul său cu puteri divine începe să fie chinuit de un demon, ce poate să facă? Un film deosebit de tensionat, de speriat la cinema.

Dacă încă nu te-ai abonat la Viața Bună, ai un buton mai jos. Iar dacă vrei să ne sprijini financiar, dar nu vrei să te abonezi aici, o poți face la acest link.

O radiografie cinică, dar cât se poate de reală, a lumii literare. Oricine a cunoscut un scriitor român îl va regăsi într-unul dintre personajele de aici, cu toată candoarea sau, mai ales, „geniul” său neînțeles.

„Mi-a plăcut că dincolo de amuzament și umor, poveștile au un substrat serios, care pleacă de la probleme reale. Cât de sensibili sunt autorii? Cât de ușor e să distrugi munca unui scriitor printr-o singură recenzie? Care este locul literaturii române contemporane pe piața de carte de azi? Câți cititori aleg să mai citească autori români? Se poate trăi din scris?” - Casiana Fusu

Istoricul american îndrăgostit de România a mai fost recomandat aici, cu volumul despre istoria românilor între anii 1774-1866. Celor care vor o versiune a istoriei noastre foarte lucidă și lipsită de naționalismele românești, le recomand și această carte, care se concentrează pe cei mai importanți ani ai poporului român. Keith are un stil mai arid, bazat pe foarte multe date, dar reușește să ofere o perspectivă cerebrală acolo unde mulți istorici autohtoni oferă mai degrabă povești (și e bine că există ambele feluri de a spune istoria, ele se completează reciproc).

Hayley Williams e una dintre cele mai cunoscute voci ale muzicii electronice, dar poate că nu o știi în cariera ei solo. Caută-i albumul DARK pe platforma de streaming favorită, nu o să regreți.

De la armonii suave trecem la ceva mai sălbatic, cu un album heavy și metalic și slimy și tot ce vreți voi. De la maestrul Marilyn Manson, aflat parcă mai în formă decât oricând.

Surorile Womack nu se sfiesc să scoată în față numele părinților, unii dintre cei mai renumiți autori de piese R&B. Iată că și albumul lor de debut face fix acest lucru, așa că mie-mi rămâne să-ți recomand să-l încerci pe platforma preferată de streaming: vei da de un R&B clasic și luminos, numai bun de pus pe repeat în miez de vară.

Când Terra era un deșert toxic. În viitorul trecutul îndepărtat al planetei, brusca poluare a atmosferei cu gaze de seră și alte minuni a dus la o perioadă foarte lungă în care viața a suferit enorm. Și, pe alocuri, a dispărut în proporție de peste 80%. Ce avem de învățat de aici? Destule:

Timpurile în care o altă stea a fost mai aproape de Terra decât sonda Voyager 1. Nu, nu-mi amintesc de timpurile alea, orice ați zice unii dintre voi.

Tartă cu lămâie, portocale și mere. Una care se face foarte ușor și destul de repede. O alternativă la înghețată, pentru că de ce nu?

Bamberg, capitala imperială uitată în inima Germaniei. Știu, voi tot cu plajă-n Grecia sau Spania, dar poate vara următoare (sau toamna asta, de ce nu) aruncați un ochi la ce minunății se pot găsi chiar în inima Europei. Culmea, sunt mai accesibile decât multe sejururi din arhicunoscutele locuri bântuite anual de români.

De ce China n-a produs practic brânză, deși restul lumii se dă în vânt după ea? Mii de ani în care chinezii au ignorat și chiar disprețuit brânza. De ce? Răspunsul e mai complex decât pare.

Salariile și pensiile în comunism. Istoricul Petre Opriș arată, cu documente cât se poate de clare, care era realitatea veniturilor românilor în timpul comunismului. De trimis nostalgicilor și nu numai lor.

Paulina e un fenomen unic pe scena muzicală din România: specializată în psihologia traumei, are un stil muzical care combină elemente lăutărești cu cele balcanice și pop, iar asta pentru că provine dintr-o familie de lăutari.

Așa cum a declarat într-un interviu trecut, multă vreme i-a fost rușine cu originile sale, până să-și asume pe deplin background-ul din care face parte. „În școala generală eram bullied pentru că mergeam la nunți cu tata. Nu eram deloc mândră de asta, așa că nu ziceam niciodată că tata e lăutar. [...] Când am mai crescut, mi s-a schimbat perspectiva. Am început să îi admir pe ai mei pentru faptul că au făcut niște lucruri extrem de cool și nu s-au blocat într-un job convențional de la nouă la cinci”, spunea ea la acea vreme.

Încă de când a intrat în industria muzicală, unde activează ca artistă independentă, Paulina a studiat în paralel Psihologia, facultate pe care a și terminat-o. După ce a renunțat la Facultatea de Farmacie, pentru că urmărea foarte multe clipuri despre diverse patologii care o fascinau, într-o clipă în care nu știa în ce direcție s-o ia, a hotărât să meargă pe calea psihologiei. În ziua de azi practică și este specializată în psihoterapia traumei, unde a ajuns, după cum zice, fără să vrea.

Ana Tepșanu a stat de vorbă cu Paulina despre iubire și noul ai album „NON-STOP”, dar și despre condiția femeii din România, provocările prin care a trecut în showbiz, modul în care se descurcă ca artistă independentă la noi în țară, cât și despre depresie sau maternitate.