Salut și bine ne-am regăsit în această zi a cârtiței care este februarie!
Într-o societate care își respectă cetățenii, ediția de azi nu ar trebui să existe. Pentru că tot ce fac e să explic niște modificări și răzgândiri la modificări care afectează milioane de oameni și care, pentru că nu au fost gândite până la capăt, au creat haos atât printre pacienți, cât și printre clinici și laboratoare.
Vorbim despre:
ce înseamnă acel unic RMN sau CT pe care cei din programele MONITOR îl mai pot face peste plafon;
cui îi va fi plătită prima zi de concediu medical (CM) și cui nu, după ce Guvernul s-a răzgândit;
cum poți avea concediu medical dacă ești freelancer
iar la final am două recomandări – de ascultat și de participat.
MONITOR = programe prin care unii pacienți cronici, cu boli extrem de severe (M2 - cancer, M3 - diabet, M4 - boli cardiovasculare, M5 boli rare, M6 - neurologice, M7 - cerebrovasculare și M8 - boală cronică renală) aveau din 2021 niște „facilități” în plus față de restul asiguraților: acces la toate investigațiile necesare bolii lor peste plafon, în cinci zile de când le solicitau. (Am scris despre ele aici, mai demult.)
Doar că, de la 1 ianuarie:
Doar pacienții cu cancer (adică MONITOR 2) mai au toate aceste drepturi.
Cei din MONITOR 3-8 fac o singură investigație de înaltă performanță sau medicină nucleară pe an (CT, RMN, angiografie sau scintigrafie), peste plafon, teoretic în termen de cinci zile (vezi mai jos de ce spun „teoretic”). Iar dacă au nevoie de o a doua, primesc bilet, dar trebuie să găsească clinică sau spital cu fonduri, la fel ca toată lumea.
Idem pentru restul investigațiilor paraclinice (analize, ecografii): cei din MONITOR 3-8 fac doar dacă furnizorul are fonduri în luna respectivă. Dacă nu, caută unul care are.
Justificarea pe care mi-a dat-o președintele Casei Naționale de Asigurări luna trecută a fost că măsura a avut sens doar în perioada pandemiei și că îi „discrimina negativ”, îi „sacrifica” (cuvinte folosite de el) pe cei cu afecțiuni acute, care trebuiau să aștepte și de multe ori să plătească din buzunar.
Pentru mine, ca pacient pe MONITOR, să știu că puteam face acele investigații imediat, fără să caut clinici cu fonduri, era o mare, mare liniște. Acum mi se pare că sunt într-o competiție cu toată lumea ca să găsesc un loc, timp în care afecțiunea mea poate avansa.
Dincolo de (in)echitatea sau moralitatea acestei măsuri, nici ea nu a fost gândită și implementată până la capăt.
În primul rând, deși CNAS a anunțat într-un comunicat de presă că se păstrează acel termen de 5 zile pentru un RMN/CT pe an, iar surse din conducerea CNAS mi-au confirmat, nu am găsit modificarea asta în nicio lege. Și n-au găsit-o nici clinicile private care au contract cu Casa – drept urmare, unele au decis că vor păstra acest termen de cinci zile doar pentru pacienții cu cancer.
Mai mult, am și un răspuns de la CNAS care transmite unui furnizor că cele 5 zile se păstrează doar pentru cancer.
Deci una spune oamenilor care au nevoie de RMN și alta furnizorilor care fac RMN-ul.
Ba mai mult, de teamă că nu le vor fi decontate serviciile, unele clinici nu mai fac deloc această primă investigație peste plafon, ci doar dacă au fonduri în luna respectivă. Consecința: pacienții cu boli cronice sunt loviți de două ori.
S-a decis că se va deconta peste plafon doar o investigație, dar nu există niciun sistem prin care statul (sau clinicile) să verifice dacă pacientul „și-a consumat” acea investigație.
Spune asta tot CNAS într-un răspuns transmis unui furnizor, cu mențiunea că se va putea din vară, odată cu noua platformă informatică:
Practic, eu aș putea face un prim RMN pe Monitor peste plafon, dar după șase luni îi spun altui medic că n-am făcut și primesc iar bilet, fac iar RMN. Nici spitalele sau clinicile nu au de unde să știe dacă eu am mai făcut sau nu, mi le vor face, iar după un timp, riscă să nu le fie decontate de Casă și să rămână cu pierderea.
Consecința pentru pacienți: unele clinici ignoră de tot că biletele sunt pe MONITOR 3-8 și fac RMN-uri doar dacă au fonduri.
Un RMN/CT pe an peste plafon înseamnă o regiune, un segment, nu mai multe.
Cazul meu: trebuie să fac RMN cerebral, de coloană cervicală și toracală = 3 segmente. Dar voi primi: un BT pentru RMN cerebral pe care îl voi putea face peste plafon, deci, teoretic, repede, și încă un BT „obișnuit”, pentru celelalte două, pe care o să-l fac când vor fi bani.
Consecința: oamenii vor face investigații imagistice incomplete, le vor amâna sau chiar vor renunța, or la afecțiunile cronice, tocmai asta era ideea monitorizării: să vezi dacă ți-au apărut leziuni cerebrale noi sau cât de mult s-au mai îngustat arterele, de exemplu, ca să îți modifici tratamentul.
Și se vede deja în cifre: Patronatul Furnizorilor de Servicii Medicale PALMED a spus că în ianuarie s-au făcut pe MONITOARELE 3-8 cu 47% mai puține investigații imagistice față de ultimul trimestru din 2025.
Din comunicarea PALMED și pentru că am sunat la șase clinici mari, expunând situația mea: RMN pe MONITOR, trei segmente, prima investigație din an.
Doar trei știau noile reglementări și m-ar fi putut programa în 2-3 săptămâni peste plafon pentru un segment, iar pentru restul – în vreo două luni.
Alții au spus că doar pacienții cu cancer mai pot face peste plafon. Să sun pe 20 ale lunii, când se deschid programările pentru luna următoare, dar așteptarea e de două-trei luni.
Dacă ar fi să plătesc: între 2.700 și 4.400 de lei.
Și nu doar furnizorii de servicii medicale au interpretat noile prevederi astfel încât să se protejeze, ci și Casele Județene de Sănătate. Aflu că se fac controale în țară și că regulile se aplică diferit. Și furnizorii, și Casele așteaptă clarificări de la CNAS. Au trecut aproape două luni.
Și nu doar că nu există comunicare, dar acolo unde există, uneori e și greșită. De exemplu, pe 17 februarie, CJAS Călărași posta pe Facebook că Toate investigațiile pe Toate MONITOARELE se fac în 5 zile – asta sigur nu mai e valabil.
*Vreau să subliniez că nu susțin RMN-uri și CT-uri pentru orice, oricând, uneori inutil. Nevoia e strict justificată medical. Dar aici vorbesc de RMN-uri și CT-uri pentru anumite boli cronice.
Înainte de a discuta orice despre concediul medical, vreau să lămuresc că el nu vine la pachet cu statutul de asigurat „la stat”. CM „by default” au doar angajații, cărora li se rețin bani din salariu pentru asta (CAM - contribuție asiguratorie de muncă).
Cei care nu sunt salariați trebuie:
să-și declare veniturile (ex: din chirii sau drepturi de autor) prin declarația unică și să plătească contribuția la sănătate (CASS)
să încheie separat un contract cu Casa de Asigurări de Sănătate (vezi model aici)
să plătească 1%/lună din „venitul ales”, care e obligatoriu minimum un salariu minim brut pe economie (4.050 de lei) și maximum trei.
IMPORTANT:
Inclusiv pacienții cu cancer, dacă nu sunt angajați, trebuie să facă asta.
Nu poți să închei doar contract pentru CM, e obligatoriu să plătești și CASS.
Ca să primești indemnizația de CM trebuie să fi cotizat 6 luni în ultimele 12.
Sunt sigură că ați văzut că de la 1 februarie prima zi de concediu medical nu mai este plătită, în urma unei Ordonanțe de Urgență publicate – când altcândva – decât pe 31 decembrie, sub pretextul (n-o să zic „argumentul”) că ar limita concediile fictive date pentru punțile de sărbători, făcând astfel economii la buget.
Realitatea este însă că România cheltuiește pentru concediile medicale de nouă ori mai puțin decât media statelor UE, a calculat și a explicat Radu Stochița aici.
Modificarea afectează pe toată lumea – și pe tine, care răcești o dată pe an, dar și pe femeile în risc maternal, pe cei care îngrijesc un copil sau un adult bolnav și pe bolnavii cu boli cronice, care au nevoie să meargă constant la analize, să-și ridice sau să-și facă tratamentul.
Dau exemplu cazul meu: merg lunar la spital ca să-mi iau tratamentul, deci jumătate de zi nemuncită, care ar trebui să se traducă într-o zi de concediu medical, dacă n-aș fi freelancer și nu mi-aș face singură programul. (Sunt fericită că stau la 30 de minute de spital, dar mulți vin din alte județe, pentru că, pentru unele boli, tratamentele nu se pot ridica de la orice spital, ci doar de câteva centre specializate, deci ei sigur trebuie să-și ia concediu).
Până anul trecut puteam lua pentru trei luni, deci mai puține zile de CM/an, dar, pentru că nu sunt bani, spitalele trebuie să-și drămuiască altfel bugetele, deci eu merg de trei ori mai des, asistentele fac de trei ori mai des documentele pentru internare de zi, aglomerația e mai mare și tot așa.
Adaug și că tratamentul de dinainte 1. Avea efecte adverse care făceau munca imposibilă cel puțin o zi după administrare și 2. Trebuia să-l fac de două ori pe lună. Deci cel puțin 4 zile de CM/lună x 12 = 48 de zile/an. Nu, nu mi-am luat acele zile fie pentru că m-am înțeles cu angajatorul și am recuperat altfel, fie pentru că am lucrat pe cont propriu și, din nou, am recuperat altfel. Dar ambele cazuri sunt un lux.
Ca să înțelegi modificările, citește o ediție trecută despre care medici pot să acorde cât CM și cum e el plătit. Am detaliat și niște situații particulare, precum ce faci dacă ai fost tratat în străinătate.
Dacă ai nevoie de 3 zile, iei banii pentru 2, dacă ai nevoie de 10, iei banii pentru 9 și tot așa. Iar dacă ai nevoie de una singură, evident, nu mai ești plătit deloc. Hotnews a calculat ce înseamnă asta: cu 59 de lei mai puțin pentru un CM de max. 7 zile pentru cineva cu salariul minim pe economie sau 141 pentru cineva cu salariul mediu, și suma tot crește.
Mai mult decât atât, prima zi de concediu va fi neplătită pentru fiecare certificat de concediu medical, nu pentru fiecare episod boală – concret, medicul de familie, primul la care te duci pentru o boală „obișnuită” (să zicem gripă), e obligat să îți dea concediul fracționat: întâi 4 zile, apoi, dacă nu te-ai făcut bine, mai mergi o dată pentru încă 3, maximum cât poate el să dea.
E o măsură introdusă în 2021, tocmai pentru a mai limita concediile „umflate”, pentru mai mult decât ar fi fost nevoie. Deci 7 zile în total, dar 2 certificate de CM, deci 2 zile neplătite, adică 2 x 59 de lei pentru cineva cu salariul minim.
La presiunea absolut justificată a oamenilor și asociațiilor de pacienți, pe 6 februarie Ministerul Sănătății a pus în transparență decizională o altă Ordonanță de Urgență care o modifică pe cea din decembrie și care mai face puțină dreptate:
prima zi va fi din nou plătită:
femeilor însărcinate sau în risc maternal și celor care îngrijesc un copil bolnav;
celor în în spitalizare de zi (care pleacă acasă în aceeași zi, după analize și tratament) și spitalizare continuă (internați peste noapte);
bolnavilor cu boli cronice din Programele Naționale de Sănătate (ex: diabet, cancer, boli neurologice, ortopedie).
2. prima zi va rămâne neplătită doar pentru primul certificat în cadrul aceluiași episod de boală. Deci pentru gripa de 7 zile de mai sus, „doar” 1 zi neplătită.
Motivul: „corectarea urgentă a unor efecte neintenționate”.
Chiar dacă OUG-ul va trece și se vor corecta aceste prevederi, mă sperie ușurința cu care decidenții fac și desfac niște măsuri care ne afectează pe toți și nonșalanța cu care revin asupra lor.
Nu poți să faci o asemenea modificare fără să te gândești la toate categoriile afectate, ca după 5(!) zile de la intrarea în vigoare să vii cu modificare la modificare pentru „corectarea urgentă a unor efecte neintenționate”.
Credeți-mă, nu e vreo subtilitate care le-a „scăpat” aici. Orice om care calculează salariile la final de lună într-o firmă putea ști cine și cu cât va fi afectat. Iar faptul că n-au explicat și „detaliul” cu o zi neplătită/certificat de concediu medical mi se pare de-a dreptul meschin, pentru că tocmai asta e o informație pe care nu o știe toată lumea.
Știu că iar sună a deznădejde newsletter-ul ăsta. Nu asta vreau, evident, ci încerc să explic de unde vin toate confuziile și greșelile și ce trebuie să știi ca pacient (uneori și ca medic, că nici unora dintre ei nu le e clar), când mergi să-ți faci investigațiile.
Podcastul Prea Sărac, găzduit de fosta mea colegă de la DoR, Andreea Vîlcu. O serie de 6 episoade despre ce înseamnă să trăiești cu prea puțin, despre bani – ca emoție, nu ca matematică –, despre rușinea de a fi sărac, despre cum ajungi să faci datorii ca să închizi alte datorii și despre cum banii au devenit o oglindă într-un sistem, teoretic, meritocratic. Sunt povești ale unor oameni ca noi și situații prin care cu toții am trecut cel puțin o dată. Ascultați toate episoadele și recomandați-l și prietenilor.
The Power of Storytelling (PoS), 21-22 martie, București. Mi-e greu să descriu această conferință internațională la organizarea căreia lucrez de la prima ediție, din 2011. E construită în jurul storytelling-ului ca mod de a explora realități sociale, politice sau artistice complicate, în domenii diverse, de la jurnalism și film, la artă și activism.
A adus la București peste 80 de invitați, unii dintre ei premiați cu Pulitzer, Emmy sau Peabody Award, iar lineup-ul de acum e absolut special. Dincolo de toate însă, PoS e un spațiu din care ieși cu speranță și încredere în ceilalți și în lume, pentru că, în cele din urmă, speranța e o alegere (hope is a choice) – aceasta e ideea cu care am încheiat ediția de anul trecut și pe care am construit anul acesta. Are loc doar o dată pe an și mai avem mai puțin de 50 de locuri.
Foaia de observație este o publicație susținută de PPC.
Comments
Nothing yet. Say the first thing.
Sign in to join the conversation.