Când Lumea Veche a chemat la ordine Lumea Nouă

Motto: „Dar de-acuș,
Zise el cu glas sfârșit
Ridicând un picioruș,
Dar de-acuș s-a isprăvit...”.

Ustensila denumită simplificator AI e Cristofor Columb a vremurilor noastre: când a plecat la drum, nu știa unde va ajunge, iar când a ajuns, n-a știut ce a descoperit.

Și consumă prea multă apă.

Care, să nu uităm, luați de valul progresului, e sursa vieții. Numai că aceasta e folosită acum în mod primitiv pentru a da viață unei ontologii eronate - în loc să studieze ființa, atributele și principiile existenței, inteligența artificială s-a transformat într-o ramură a pseudo-științei care produce neființa și cercetează non-existența.

AI a devenit generatorul principal de iluzii pentru umanitate, o armată de năluci devansând religiile în topul închipuirilor.

Pe copii îi amăgește că învață ceva dacă le face temele.

Pe adulți, că și-au făcut treaba când le rezolvă cât ai zice pește sarcinile de serviciu.

Pe rătăciții sentimental, că e un confident dacă nu chiar un partener de nădejde.

Pe Lumea Nouă, că poate controla Lumea Veche.

Pe noi, cei care trăim într-o lume cu susu-n jos, pe noi, cei care am ajuns să lucrăm de acasă, pe noi, care ne transformăm numele în mărci ca să avem mai mult spor în cerșitul de atenție, pe noi, care facem public tot ce e privat din proprie inițiativă, pe noi, cei care am lărgit gaura cheii de ni se vede tot, AI-ul ne păcălește că asta e normalitatea.

Or, inteligența artificială e un bumerang scos prematur din cuptor, care se întoarce împotriva omenirii și o lovește în moalele capului. E necopt, adică n-a fost lăsat să ajungă să se coacă singur de către deștepții care l-au proiectat, dar care se vădesc a fi prea proști ca să-i poată calcula consecințele nefaste.

E inventarea focului artificial, creat ca să ne încălzească mâncarea, doar că nu ne-am gândit că va pârjoli tot în jurul nostru în timp ce ne face consumabilă hrana fizică sau spirituală.

Mai avem un pic și inventăm și roata artificială, fără să punem la socoteală că riscă să ne calce - așa cum Henry Ford, trecând la producția în masă a mașinilor prin banda de asamblare, a ignorat atât faptul că petrolul și cărbunele erau limitate, cât și devastatorul efect de seră la scară planetară.

AI e Covidul post-pandemic. A scăpat dintr-un laborator secret al giganților tehnologici care între timp au crescut ca niște țări imense, cu mențiunea că noile formațiuni non-statale sunt lipsite și de legi fără de care societatea modernă e de neconceput, și de transparență (americane sau chinezești, aceste laboratoare sunt la fel de opace, prea strâmte ca să mai încapă în vreun colțișor democrația și cultura organizațională; iar mai nou, AI-ul a devenit marketing mincinos: la orice rebut produs, nu ni se spune că s-a făcut scrum în cuptor, ci că e prea deștept pentru a fi aruncat pe piață).

Dar de-acuș s-a isprăvit, zice micul greier dintr-o celebră baladă scrisă de George Topârceanu: luna aceasta, a fost introdus Regulamentul privind AI, primul cadru juridic pentru această mașinărie care merge pe bază de apă, visul de aur al omenirii, doar că o mai ia prin bălării, fiindcă a fost fabricată în grabă.

De ce această invenție, care se pricepe de minune să flateze omenirea pentru că așa a fost antrenată, este o flatulență?

Pentru că ei le trag și noi le mirosim.

Plus - cum ar scrie roboții - AI presupune riscuri.

De tot felul.

Să iei de bun ce cauți pe Internet (AI s-a vârât în față la coadă, însă te avertizează cu smerenie că s-ar putea să dai de cuie când cauți scame în buric).

Să nu mai gândești în plin proces de modelare a gândirii, adică la școală.

Să nu mai gândești deloc.

Prin Regulamentul (UE) 2024/1689 de stabilire a unor norme armonizate privind inteligența artificială, având drept scop promovarea unei AI de încredere în Europa, Lumea Veche a împărțit riscurile în patru categorii, eu vă propun doar două: foarte mari și deosebit de mari! Las’ că din 2025, oricum erau practici care erau trecute la index ca fiind de „risc inacceptabil”.

Lumea Veche spune azi că jucăria dezvoltată de Lumea Nouă prezintă „risc ridicat” privind sănătatea, siguranța, drepturile fundamentale (toate, ale omului - sublinierea mea!). Și enumeră dintre cazurile prezentând „un grad ridicat de risc” (preiau câteva copy/ paste, cu mâna mea):

- componentele de siguranță ale AI în infrastructurile critice (de exemplu, transporturi), a căror defectare ar putea pune în pericol viața și sănătatea cetățenilor

- soluții de AI utilizate în învățământ, care pot determina accesul la educație și parcursul vieții profesionale a unei persoane (de exemplu, notarea examenelor)

- componentele de siguranță ale produselor bazate pe AI (de exemplu, aplicația AI în chirurgia asistată de robot)

- instrumente de AI pentru ocuparea forței de muncă, gestionarea lucrătorilor și accesul la activități independente (de exemplu, software de sortare a CV-urilor pentru recrutare)

- anumite cazuri de utilizare a AI oferind acces la servicii publice și private esențiale (de exemplu, notarea creditelor care le refuză cetățenilor posibilitatea de a obține un împrumut)

- sisteme de AI utilizate pentru identificarea biometrică la distanță, recunoașterea emoțiilor și clasificarea biometrică (de exemplu, sistemul de AI pentru identificarea retroactivă a unui hoț din magazine)

- cazuri de utilizare a AI în asigurarea respectării legii care pot interfera cu drepturile fundamentale ale persoanelor (de exemplu, evaluarea fiabilității probelor)

- cazuri de utilizare a AI în gestionarea migrației, a azilului și a controlului la frontiere (de exemplu, examinarea automată a cererilor de viză)

- soluții de AI utilizate în administrarea justiției și a proceselor democratice (de exemplu, pentru pregătirea hotărârilor judecătorești).

Așadar, Lumea Nouă și-a vârât nasul peste tot în Lumea Veche. Neștiind ce să facă cu această invazie, Lumea Veche i-a asigurat un cadru juridic. Indubitabil, e o formă elegantă de a întoarce și celălalt obraz, după ce Lumea Nouă a distrus ce mai rămăsese din credibilitatea presei, nu mare lucru, la capătul a decenii de guvernanță algoritmică în care i-a condamnat pe păzitorii independenți ai cetăților să nu mai scrie pentru oameni, ci pentru roboți, dacă vor să vadă cineva ce naiba dezvăluie ei acolo.

Și ce face Lumea Nouă în acest timp?

Ce știe cel mai bine. Sau măcar pretinde că știe.

Priponește niște boi artificiali care au dat iama în vecinii la fel de sintetici, distrugând tot ce au prins în stânga și-n dreapta.

Retrage un instrument de inteligență artificială la doar câteva ore după lansare, deoarece le permitea utilizatorilor să creeze imagini false pe Google Earth. „Părea să încalce politicile noastre”, a sunat motivația oficială a chemării la vatră a unei funcții create, chipurile, să ajute studenții să vizualizeze trecutul, însă care îi îngăduia oricui să mintă cu satelitul. Astfel, aplicația de cartografiere care facilitează explorarea globului prin imagini din satelit a dat un rateu planetar. Experți citați de „The Independent” au dezvăluit proporțiile tâmpeniei unei jucării ajunse pe mâinile cui nu trebuie. „Oportunitățile de abuz și [dezinformare] sunt literalmente nelimitate”, a scris Evan Hill, reporter la „The Washington Post”. „Am încercat refugiați la granița cu Mexicul, o centrală nucleară din Iran, un accident în Amsterdam, un spital cu un crater de bombă în Gaza. Nimic nu a fost refuzat”, a declarat pentru NPR cercetătorul Henk van Ess.

Fix când intră în vigoare în Europa cadrul juridic actualizat al AI, niște sclavi de corporație de peste Ocean, tocmiți ca încărcători de conținut, rup fără discernământ cotoarele unor cărți și scanează filă cu filă, după ce au încărcat deja căruța inteligenței artificiale cu toate buruienile crescute pe Internet.

Sigur, nu e nimic constructiv în acest articol anti-AI. Ignor beneficiile potențiale (vindecarea cancerului, elucidarea misterelor omenirii etc) presupuse de colaborarea cu această sculă care scoate prea mult fum și taie morcovii în patru, deși a fost creată ca să îi taie în cinci. Risc să fiu asemănat cu luddiții din Anglia care au distrus acum două secole mașinile de țesut fiindcă se temeau că le vor lua pâinea de la gură.

Să fie păcatele mele, de om născut, crescut și maturizat în Lumea Veche, care nu privește cu ochi buni chiar tot ce vine din Lumea Nouă.

Deși nu cred că reglementarea europeană a AI e acul Lumii Vechi de cojocul Lumii Noi, e, totuși, o reacție cât se poate de umană la amenințarea artificială. Mai încercăm și noi, chiar și cu frecții la picior de lemn (învață-i de mici pe oameni să trișeze, să se eschiveze de la ce au de făcut, și zi-le apoi că nu se mai poate așa!) mai încearcă și ei, așa-i în viață.

Uite, dacă e cazul, îmi cer și scuze față de AI pentru că am pomenit de viață. Ceea ce el, marele locțiitor al gândirii, habar n-are ce e. Oricât ne-am rafina prompturile pentru niște modele lingvistice de mari dimensiuni ivite pe lume fără trup, fără suflet și cu o minte slabă.

Ilustrație: Pixabay