Cum să înțelegi creștinismul exact pe dos! Astăzi, secta carpocraților

Zici că am găsit cornul abundenței cu sectele astea, că oricât ai scrie despre ele, nu ai nicio șansă să termini. Dar noi o vom face azi, deși secte numai bune de postat aici erau cu droaia. Nu de alta, dar mai avem și alte teme de cultură generală demne de menționat. Așadar și prin urmare, vom vorbi în cele ce urmează despre o bizarerie numită secta carpocraților, numită astfel după întemeietorul ei... Carpocrates din Alexandria.

Înainte însă de a spune câteva cuvinte elocvente despre carpocrați, e musai să facem o scurtă introducere, ca să nu vă amețim de tot. Respectiv, secta asta a apărut prin secolul al II-lea d.Hr., în aceeași perioadă cu alte câteva milioane de secte de profil, ca dovadă că nimeni nu avea habar care e treaba cu creștinismul.

Pentru lămuriri suplimentare a fost nevoie de faimosul Conciliu de la Niceea din anul 325 d.Hr., atunci când împăratul Constantin a adunat acolo pe mai toți teologii care păreau să fie mai cerebrali și le-a cerut să se pună de acord. Că a fost și un mare diplomat știm toți asta, fapt sugerat de agitarea sabiei către invitați, semn clar pentru toată lumea că e cazul să nu îl mai frece la melodie și să facă ordine, până nu face el.

Acestea fiind zise, să ne întoarcem la haosul de dinainte de Niceea! Mai precis la carpocrați. Ah, vedeți că singurele mențiuni certe despre ăștia vin fix de la doi teologi recunoscuți nu doar pentru imaginația bogată, ci și pentru ardoarea cu care îi înfierau pe cei care nu erau de acord cu ei. Vorbim aici despre Clement din Alexandria și Irineu de Lyon, ambii contemporani cu fenomenul. Noi vom menționa doar părțile în care cei doi scriu similar, adică există și posibilitatea să fie ceva adevărat prin ceea ce relatau.

Deci, ce citiseră, ce auziseră și ce pricepuseră carpocrații din creștinism te cam lasă perplex. Unu la mână, ăștia credeau în reîncarnare. Apoi, ar fi zis ei că, dacă vrei să scapi de reîncarnări și să ajungi direct în Rai, era musai să experimentezi tot ce se poate, atâta timp cât aveai ocazia. Ca să fim mai expliciți, sufletul nu se elibera complet de trup decât dacă încercai tot ce era de încercat în viața lumească. Altfel, o luai de la capăt cu o reîncarnare, ca să nu ratezi ceva. Te doare capul de așa creștinism!

Prin urmare, băieții și fetele alea duceau o viață mai ceva ca adamiții pomeniți în prima parte a acestei mici serii cu secte. Libertinaj sexual, distracție cât cuprinde, băutură, desfrâu, Sodoma, Gomora, căminele studențești de la teologie și nu numai... mai spuneți și voi păcate sau locuri cu păcate capitale, că nu le știm nici noi pe toate! În fine, carpocrații n-ar fi ratat niciunul.

Asta a fost. Nu ar trebui însă să îi judecați prea aspru, căci nici n-au rezistat cine știe ce în istorie. Existau însă n-șpe mii de secte creștine cu practici similare, deci aveai de unde alege în caz că voiai să schimbi nu doar partenerii de prostioare, ci și opțiunile religioase. Ah, și încă ceva! Nu vă grăbiți nici să puneți totul pe seama abramburelii generale anterioare Conciliului de la Niceea. La fel de multe facțiuni din astea au apărut și după. Asta doar așa, în caz că nu știați clar cum a fost cu începuturile și evoluția ulterioară a creștinismului.