#96 Capsa care se deschide greu

Astăzi este Solstițiul de vară, cea mai lungă zi a anului. Lumina și căldura sunt maxime și permit revelații practice. Intenționez în această postare să ofer claritate, pentru a folosi eficient puterea zilei de Solstițiu. Energia de Foc a zilei, în anul Calului de Foc 2026, este atât de intensă încât ar fi fost o irosire să o las să treacă precum orice altă zi.

Forțele Soarelui sunt deosebit de active.

Când lumina este intensă, sunt mult mai bine vizibile detaliile. Întunericul se împrăștie, confuzia se clarifică și poți avea revelații și „aha”-uri. Cu lumină multă, devin clare aspectele minuscule peste care sărim, de multe ori, în goana obișnuită a zilei.

Am făcut o călătorie prin România, în câteva dintre orașele care m-au găzduit în trecut. În cursul călătoriilor folosesc un mic rucsac în care am o umbrelă, șervețele, o șapcă de soare și actele.

În această călătorie, în mod special, am constatat că o capsă cu care îmi prind toartele de la rucsac, ca să nu se bălăngăne, a fost mai greu de deschis. Când a fost nevoie să-mi scot cardul sau un șervețel, m-am forțat și chinuit să deschid capsa, am transpirat de mai multe ori încercând să fac asta la o coadă la magazin sau la un chioșc.

Aproape la fiecare ocazie de a umbla în rucsac, am descoperit că este nevoie să fac eforturi mari să pot deschide capsa înțepenită. Inițial, am crezut că degetele mele sunt de vină, că nu au forța sau abilitatea de a prinde capsa în modul în care să o facă să se deschidă mai ușor. Apoi, când l-am rugat pe soțul meu să o facă, am descoperit că și el avea aceleași dificultăți.

Am realizat că este despre capsă, nu despre degete sau pricepere.

Am constatat de-a lungul vieții că există multe mici detalii care mă irită, la un nivel subliminal, dar pe care le tot întâlnesc în programul zilei. Un fermoar care nu se închide. O ușă care scârțâie de câte ori o deschid mai larg. Un colț de gresie care se mișcă. Un scaun pe care mă dezechilibrez dacă nu-l poziționez corect.

Sunt mici detalii, aparent mărunte, și fiecare în parte nu înseamnă mare lucru. Doar un mic disconfort, ce înseamnă o foarte mică reacție emoțională.

Am observat că orice îmi oprește fluxul natural al zilei, mai ales când mă grăbesc, declanșează o mică pierdere de energie, datorită eforturilor de compensare. Tot sistemul de adaptare și ajustare al corpului este folosit pentru a găsi soluții la disconfortul ce apare.

Când se însumează toate aceste mici și mărunte pierderi de energie, mă trezesc că un detaliu, precum o vorbă răstită a cuiva sau un gest nepoliticos al unei persoane, declanșează o reacție emoțională foarte intensă.

Și mă întreb, de multe ori, ce s-a întâmplat? Cum a fost posibil ca ceva mărunt să declanșeze ceva atât de intens?

Răspunsul este deja evident, după povestea cu capsa care nu se deschide. Suma tuturor neplăcerilor care se acumulează într-o perioadă de timp duce la o pierdere suficientă de energie, ce nu se observă la prima vedere, dar devine evidentă când o altă pierdere de energie solicită rezerve de acolo de unde nu mai sunt.

Sigur ai observat și tu puterea detaliilor când ai locuit mai mult cu o altă persoană, cu părinții, partenerul, copiii. Îți plac toți și-i iubești pe cei cu care locuiești. Dar te deranjează plescăitul cuiva la masă, aruncatul ciorapilor sub pat, intratul încălțat cu noroi ca să-și ia telefonul uitat, datul tare al televizorului, râgâitul în momentele inoportune, lăsatul firelor de păr pe chiuveta de la baie și multe altele.

Fiecare în parte este doar un mic amănunt, dar acumularea tensiunilor produse devine, la un moment dat, copleșitoare.

O altă metaforă favorită pe care o folosesc pentru transmiterea ideii este cea conectată cu partea financiară.

Nu îți dai seama că ai tot luat zilnic bani din economii, pentru că pare că încă mai sunt, iar cheltuielile pentru care ai avut nevoie nu au fost chiar mari. La un moment dat, ai nevoie să iei ceva care costă mai scump și constați că nu mai ai bani pentru acesta. N-ai fost atent și n-ai observat când economiile s-au împuținat.

Energia disponibilă proceselor mental-emoționale ține foarte mult de starea suprarenalelor, a rinichilor și a ficatului. Reușim să ne ajustăm și adaptăm la viața pe care o avem în măsura în care principalele glande endocrine de adaptare, suprarenalele, acționează eficient, eliberează adrenalină, cortizol și alți hormoni importanți ce permit funcționarea bună în cursul unei vieți obișnuite.

Suprarenalele slăbesc tocmai din cauza detaliilor mărunte la care reacționează continuu.

Exact ceea ce ne consumă banii zilnic sau consumă curentul electric al casei: micii consumatori. Detaliile de-a lungul zilei care irită, nemulțumesc, necesită ajustare, adaptare și compensare continuă.

Prezenta postare mi-a fost inspirată de Andreea, o cititoare ce mi-a pus următoarea întrebare:

Andreea: Un copil care s-a născut cu suprarenale și rinichii slăbiți, introvertit, dar foarte atent la detalii și emoții, mimică și gesturi, ce tip de activitate (balet, înot, pian etc.) ar trebui să facă astfel încât să mențină starea de sănătate în echilibru, dar să se integreze și să dezvolte abilități de comunicare și să devină dezinvolt? Sensibilitatea rinichilor și a suprarenalelor poate accentua starea de introvertire? Mulțumesc.

Apreciez mult această întrebare, Andreea, pentru că îmi dă ocazia să fac niște clarificări și să răspund detaliat la întrebări pe care mi le-am pus de o viață, fiind la rândul meu un copil care s-a născut cu suprarenale slăbite.

Și descoperind de foarte devreme faptul că părinții mei ar fi dorit să fiu altfel decât am fost și m-au împins să devin cine s-ar fi așteptat ei să fiu. N-au avut nici înțelepciunea, nici energia să se poată conecta și să mă cunoască real, pe mine, cea care eram venită pe lume.

Conform tradiției primite de la proprii lor părinți, ei au trăit cu teoria că pot să „mă educe” și să mă transforme în versiunea cu care să se simtă ei confortabil și să fie validați de restul socialului că sunt „părinți buni”.

Pentru că nu am apucat să le spun vreodată părinților mei că au făcut o treabă grozavă cu mine, forțându-mă în felurile în care au știut ei să o facă, provocându-mă să lucrez cu mine și să mă descopăr real, drept cine sunt, am să folosesc această postare să îți arăt ce mamă extraordinară ești, Andreea, doar și pentru faptul că-ți pui deja întrebări prin care cauți să înțelegi real cu ce se confruntă fiul tău.

De Solstițiul de vară, cu maxim de lumină și capacitate mentală de a vedea lucrurile mai clar și fără cosmetizări, de a înțelege mai bine detalii minuscule, dar semnificative, despre propriul corp, doresc să dedic postarea tuturor părinților care sunt angajați în cea mai solicitantă misiune a vieții: ghidajul unui suflet tânăr.

Fiecare părinte face cât poate și știe el mai bine, pentru a-și susține copilul în descoperirea de sine. De aceea este foarte important să aibă și o perspectivă a copilului, dar exprimată printr-un creier suficient de matur și care are ceva informații plus experiențe proprii.

Te aștept în partea dedicată Abonaților Premium, să descoperim împreună caracteristicile copiilor născuți cu suprarenale slăbite, descoperind totodată ce putem să facem pentru a-i susține și a-i ghida către părți ale vieții unde pot trăi mai eficient.

💬 Dacă ai o întrebare care te preocupă, o poți lăsa oricând în tabel. Răspunsurile vin treptat, în ritmul în care pot fi integrate cu sens și coerență în temele abordate.

Spațiul tău pentru întrebări

🟢 Sâmbătă, 27 iunie 2026 | Atelierul „Claude pentru începători” cu Silvia Soescu

Inteligența Artificială poate să fie un partener de nădejde, când o înțelegi într-un mod funcțional. Un atelier online practic, ghidat de Silvia, pentru a învăța să lucrezi cu Claude în lucrurile tale de zi cu zi. Ne întâlnim pe Zoom, între orele 16.00 și 18.30.

Silvia explică în atelier cum funcționează AI-ul la bază, ce poate face și, la fel de important, ce nu poate face. Nu este nevoie de cunoștințe tehnice. Participanții lucrează pas cu pas pe varianta gratuită a lui Claude: construim împreună primul proiect, îi dăm context despre felul în care lucrăm și despre ce avem nevoie, ca răspunsurile să fie mai puțin generice și mai apropiate de stilul fiecăruia.

👉 Detalii și înscriere la Atelierul „Claude pentru începători”

🟢 6, 13 și 20 iulie 2026, ora 19.00 | Mini-curs live „Să ne împrietenim cu propria greutate”

Trei întâlniri online cu Alexa Event despre creșterea în greutate, privită dincolo de promisiunile rapide. Discutăm ce se întâmplă metabolic și emoțional, cum se așază obiceiurile și ce soluții realiste există, pornind de la observații din practica clinică, mai ales la femei. Fiecare întâlnire are circa 60 de minute de prezentare și 30 de minute de întrebări, iar înregistrările rămân disponibile participantelor.

👉 Detalii și înscriere la mini-cursul din iulie

🟢 Cursuri online la Alexa Event, la reducere în iunie

Toate cursurile înregistrate pe care le-am realizat împreună cu Alexa Event sunt la reducere întreaga lună iunie. Ocazie potrivită să revezi programele despre suprarenale, rinichi și ficat, exact temele din postarea de azi.

🟢 Cărțile „Oboseala cronică” și „Pur și simplu... vindecare”

Unele dintre primele cărți în care s-a discutat mult despre suprarenale. Aici am prezentat conexiunile dintre adaptarea la stres, digestie și starea de energie a corpului. Te invit să le folosești ca lecturi de vacanță, pentru a reuși să înțelegi sau să-ți reamintești cât de complex este corpul pe care îl avem.