Oile necăjite ale Păstorului plin de compasiune...

Matei 9:36 ‘Când a văzut gloatele, I s-a făcut milă de ele, pentru că erau necăjite și risipite, ca niște oi care n-au păstor’...Am gustat săptămâna asta un pic (foarte puțin!) din acest verset în momentul în care am auzit o întâmplare... Inițial am râs, însă apoi m-am întristat teribil când am înțeles, cu adevărat, însemnătatea ei... Și nu am putut să nu mă întreb, dacă pe mine m-a atins atât de profund cu tot felul de emoții și stări contradictorii, oare inima lui Isus cum a experimentat această priveliște?! Povestea este următoarea: o soră dintr-o anumită biserică, care se luptă de ani buni cu stări de anxietate și probleme de sănătate (pe scurt, este opresată și chinuită în toate felurile de cel rău!), pentru că în comunitatea ei nu a găsit pe nimeni care să creadă toată Scriptura și să pună capăt suferințelor ei în Numele lui Isus (chiar dacă a solicitat de nenumărate ori ajutorul în rugăciune), soluția pe care a găsit-o a fost că si-a făcut o turtă de smochine ca cea prin care Ezechia a fost vindecat (2 Împărați 20:7) și a pus-o pe locurile trupului ei afectate de boală…

Nu știu ce trezește în voi această întâmplare, dar în mine a lăsat multă durere. Câte povești din acestea trebuie să mai auzim ca să ne sensibilizeze cu adevărat și să începem să urmăm modelul lui Isus? Oamenii au nevoie disperată de ucenici care să umble în faptele și puterea lui Isus. Dacă Mântuitorul chiar a fost cine a fost, dacă chiar a făcut lucrările pe care spune Biblia că le-a făcut, iar dacă noi ne numim ucenicii Lui și nu le facem încă, hai să verificăm dacă cumva nu urmăm și credem într-un alt Isus. Ce credem defapt? În cine credem? Da, credința este cheia. Dacă nu avem evidențe că deținem credința corectă, care produce roadele pe care le-a avut Isus și apostolii, suntem pe alte căi. Și chiar e grav dacă ne aflăm aici... Isus ne-a spus clar că în vremurile din urmă credința va fi atacată serios și va fi extrem de rară. Și cred că și un copil cu suzeta de la școala duminicală are descoperirea evidentă că trăim ultimele clipe ale veacului acestuia… Așa că este obligatoriu să ne testăm serios credința. Luca (18:8b) “Dar când va veni Fiul Omului, va găsi El credință pe pământ?” Să începem prin a recunoaște că avem și promovăm o credință surogat. Credem cam ceea ce cred și cei care nu-L au pe Isus ca Mântuitor. Credem normalul, evidentul, moralul, frumosul. Nu există nicio diferență între noi și cel care trăiește într-o moralitate de bun simț. Am redefinit definiția clară a credinței din Evrei 11:1 cam așa: ‘Credinta este o încredere neclintită în lucrurile normale, o puternică încredințare despre lucrurile care se vad’ “Credem” ceea ce vedem împreună cu colegii nostri de birou. Și suntem astfel într-o părtășie minunată cu ei! Diferențele s-au estompat îngrijorător de mult...Iar rândurile astea le scriu în primul rând pentru mine...Nu am ajuns încă la nivelul în care să mă duc la sora despre care v-am povestit să îi dovedesc că Isus vindecă și eliberează de orice și azi, nicidecum turta de smochine! (fără urmă de îndoială că se va întâmpla ceva bun în urma rugăciunii mele!)

Pe scurt, ce ni se întâmplă azi? Știm despre Dumnezeu dar nu Îl cunoaștem intim în Persoana lui Isus. Nu ne cunoaștem Mirele. Și cam așa s-a prezentat orice perioadă de întuneric spiritual care a căzut peste Biserică de-a lungul istoriei.

Știm, cum am zis, că Isus, Mirele, va reveni în curând. Însă, ar trebui să ne uităm în inima noastră să vedem dacă acolo găsim cu adevărat focul de a Îl întâlni. Duhul nostru chiar strigă “Vino, Doamne Isuse!” ? Iar dacă nu găsim acest strigăt, să ne oprim din toate activitățile religioase și să nu mai facem nimic mecanic pentru Dumnezeu până nu auzim cum duhul nostru produce natural, neforțat acest sunet binecuvântat “Vino, Doamne Isuse!”. Acest strigăt nu poate fii fabricat! Nu are cum să fie spus mecanic. Să fim sinceri și să ne întrebăm de ce nu îl avem? Motivele sunt multe, însă, cred că nu putem striga din toata inima Maranatha dintr-un motiv mult mai grav decât chiar orbirea pe care ne-o poate provoca strălucirea efemera a lui aici și acum. Mireasa nu își cunoaște Mirele. Vorbește 24 din 24 despre El. Dar nu știe cum arată!

Imaginați-vă cea mai penibilă și tristă situație...O mireasă care intră în biserică în ziua nunții ei, înaintează pe covorul alb, dar, în loc să se uite la altar unde o așteaptă mirele, ochii ei caută printre rânduri să încerce să identifice mirele cu care urmează să se mărite, din simplu motiv că nu îl cunoaște, habar nu are cum arată. Așa că încearcă, stânjenită, să îl dibuiască printre nuntași în timp ce mirele se află înaintea ei! O imagine groaznică, nu? Oare ce durere trebuie să fie în inima mirelui? Însă, pe de altă parte, ce disperare și frământare există în sufletul miresei pentru că nu știe cu cine se va mărita? O situație tragico-comică…Însă, cam acolo suntem mulți din biserică azi. Nu ne cunoaștem Mirele… Și înainte de a te ofensa, gândește-te că dacă L-am cunoaște, am putea dovedi acest lucru la orice ora, oricui prin evidențe de netăgăduit. Așa arată El, așa face El lucrurile, așa iubește El oamenii: mântuind, eliberând, vindecând. Ar trebui să fim ca El și să trăim cum a trăit El. Punct.

Repet ceea ce am tot spus...Bătălia se dă în primul rând la nivelul mesajului. De ce credeți că Scriptura îndeamnă să nu fie mulți învățători? Pentru că dacă nu ești plin de Duhul Sfânt, Duhul Adevărului, vei livra un mesaj dintr-un alt duh. Simplu. Sursa celor proclamate o găsim întotdeauna în spiritul din spatele fiecărui om.

De ce am ajuns să nu Îl cunoaștem pe Mire, să nu facem lucrările Lui și să nu-L așteptăm? În primul rând din cauza învățătorilor lupi care au învățat un mesaj venit dintr-o sursă străină de Duhul Sfânt. Satan s-a concentrat pe clonarea lui Core, a lui Datan și a lui Abiram. I-a plăcut teribil de cei trei și tot îi multiplică de veacuri. Povestea lor o găsim în Numeri 16. Păcatul lor? Nu aveau niciun semn al unei chemări autentice din partea Domnului. Nu erau trimiși. Nu auzeau vocea Domnului cum o auzea Moise (Numeri 12:8), nu aveau semne clare pe toiegele lor că au fost unși de Cel Preaînalt în slujba preoției (Numeri 17:8). Dar voiau și ei să fie gura Domnului. Voiau podium, voiau expunere, voiau apreciere. Din motivații greșite, păcătoase. Invidia clocotea în ei. Interesant e că au uitat atât de repede că Maria s-a ales cu lepră când a râvnit și ea microfonul apetisant (Numeri 12). Dorința acestora mă duce cu gândul instant la tatăl lor. Cine a dorit primul să aibe platformă ilegitimă dacă nu Lucifer? Isaia (14:13) ‘Tu ziceai în inima ta: «Mă voi sui în cer, îmi voi ridica scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu; voi ședea pe muntele adunării dumnezeilor, la capătul miazănopții’ Nu ne putem permite să cochetăm cu același spirit infestat pe care Satan l-a lăsat să prindă prima dată formă în el…

Însă, din păcate, cel rău a reușit să facă din microfon o atracție irezistibilă pentru mult prea mulți din comunitatea creștină. Toți îl vor! Și ne-a făcut să fim de-a dreptul inconștienți de greutatea și responsabilitatea acestei slujbe. Ne-a făcut să uităm că dacă faci lucrurile acestea fără să auzi Vocea Domnului clar și fără ambiguități, ești defapt un recrut al împărăției întunericului. Și faci extrem de mult rău Trupului lui Hristos. Efectiv îl mutilezi! Fie că îți dai seama sau nu că faci un asemenea rău.

Problema creștinismului azi (și vedem că nimic nu e nou sub soare, există încă de pe vremea lui Moise!) este că mulți se ung singuri. Suntem unde suntem cu 1000+ de variante de evanghelii (dar, paradoxal cu 1000+ probleme nerezolvate!) pentru că există prea mulți învățători, contrar indicațiilor Scripturii - Iacov (3:1) Frații mei, să nu fiți mulți învățători, căci știți că vom primi o judecată mai aspră! De ce așa? Ne place sa fim în centru…Exact ca lui Satan. Simplu.

Însă, dacă vrem să trăim autentic și chiar să avem impact veșnic, trebuie să ne uităm în manual. Vrem cu toții să fim Ioan Botezătorul, dar dacă nu suntem trimiși de Dumnezeu, să fim îngroziți să pozăm că am avea același spirit cu a lui. Ioan a auzit Vocea lui Dumnezeu, a fost trimisul Lui: Ioan (1:6) ‘A venit un om trimis de Dumnezeu: numele lui era Ioan.’ Trimis, nu și-a închipuit la un serviciu divin că ar fi frumos să se apuce de Institutul de Teologie. Nu. Lui Ioan i s-au dat indicații precise. Ioan(1:33) ‘Eu nu-L cunoșteam, dar Cel ce m-a trimis să botez cu apă mi-a zis: «Acela peste care vei vedea Duhul coborându-Se și oprindu-Se este Cel ce botează cu Duhul Sfânt.»’ Nu exista loc de dubii la el. Nu a visat un vis ambiguu și greu de descifrat din care a înțeles ceea ce, defapt, sufletul lui firesc își dorea cu ardoare, fără nicio legătură cu dorința Tatălui pentru viața lui. Nici nu a primit un "‘cuvânt profetic’ de la un frate care ‘performa’ după o seara în care a stat în neștire pe Netflix, nicidecum în compania Duhului Sfânt. Dar pentru că i-a fost drag tânărul care era în primul rând, s-a grăbit să pună cuvinte mari peste el, să îi profețească un destin uriaș în Împărăție. Nu! Ioan a auzit Vocea Domnului. Azi? Merge oricum, doar să fii disponibili! E ok acum să ne avântăm în slujiri cheie în Împărăție fără o verificare la sânge dacă chiar am fost chemați de Domnul sau doar ni s-a părut. Foarte greșit… Iar aici mă refer la roluri care pot perverti atât de grav Adevărul Evangheliei. Și dacă argumentăm că Ioan a aparținut unei perioade tranzitorii între Vechiul și Noul Legământ, iar pentru că în Vechiul Legământ nu era încă trimis Duhul Sfânt pentru călăuzire, era normal ca Dumnezeu să îi vorbească direct, ce mai spunem de Pavel? El a văzut și a auzit chemarea lui Isus pe drumul Damascului. Și nu a fost un moment singular, pe Isus l-a tot văzut pe parcursul vieții în diverse momente. Bine, nu sunt naivă, știu cam toate contra-argumentele a ceea ce tocmai am enunțat...Dar Scriptura este extrem de clară în lucrurile astea. Să nu încercăm să o rescriem doar pentru că nu o mai trăim.

Pavel era focusat pe lupta dintre adevăr și minciună (și nu doar el, majoritatea apostolilor au tras semnanul de alarmă prin scrierile lor). Fapte 20:29 ‘Știu că după plecarea mea se vor vârî între voi lupi înverșunați, care nu vor cruța turma’ Tot Pavel i-a scris lui Timotei în 2 Timotei(2:15-16) ‘Caută să te înfățișezi înaintea lui Dumnezeu ca un om încercat, ca un lucrător care n-are de ce să-i fie rușine și care împarte drept Cuvântul adevărului! Ferește-te de vorbăriile goale și lumești, căci cei ce le țin vor înainta tot mai mult în necinstirea lui Dumnezeu!’ Altfel spus, doar Adevărul trebuie spus. De ce atâtea îndemnuri serioase ce țin de învățătură? Pentru că dacă ce nu este din adevăr nu este îndepărtat tranșant, trupul va avea de suferit. Cuvântul predicat are un impact fabulos! Mai crede cineva asta? Minciuna va roade ca cangrena trupul lui Hristos. 2 Timotei(2:17) ‘Și cuvântul lor va roade ca gangrena.” Definiția medicală a cangrenei sună așa: “reprezintă necroza (moartea) țesuturilor din cauza lipsei fluxului sanguin sau a infecțiilor severe, fiind o urgență medicală care necesită tratament imediat pentru a preveni decesul sau amputația. Tratamentul necesită adesea debridare (îndepărtarea chirurgicală a țesutului mort) sau amputație”. Solutia cangrenei spirituale? Îndepărtarea fără milă a învățătorilor, învățăturii greșite. Da, pare nemiloasă judecata lui Dumnezeu, însă, înțelegem acum de ce a fost necesar ca Core, Datan si Abiram să fie înghițiți de pământ?

Soluția la tot ce am scris? Să avem grijă să nu ne regăsim niciodată în papucii lui Core, Datan si Abiram. Trebuie să recâștigăm Adevărul care s-a pierdut. Cât mai avem vreme... Fiecare la nivelul și chemarea pe care o are. Dacă ești lider spiritual, oprește-te din a mai da copy paste la ce zice altul despre Isus. Hotărăște-te odată să plătești tot prețul ca să Îl întâlnești pe Mântuitorul pentru a-L putea zugrăvi corect în fața celorlalți. S-a făcut măcel în Trupul lui Hristos. Circulă nestingherit o caricatură a lui Isus, se prezintă fără opreliști un Isus fals sau pe jumătate adevărat (=tot fals!) și oamenii necăjiți alergă după el. Multe destine au fost frânte în felul acesta. Oamenii suferă pe bune și aleg turtele cu smochine ca să le aline suferințele… Cât îmi doresc să se stârpească acest neam de învățători lupi! Nu sunt naivă, știu că nu se va întâmpla asta. Scriptura mi-o spune clar… Dar măcar mi-am mai spus, din nou, of-ul!

Care este soluția oilor? Să deschidem Biblia și să Îi cerem Duhului Sfânt să Îl reveleze pe Isus. Să alegem să fim înțelepți și să nu mai urmăm pe oricine rostește numele Isus și recită chiar toată Scriptura pe dinafară. Fariseii cunoșteau Tora chiar mai bine decât mulți doctoranzi în teologie de azi și totuși nu L-au recunoscut pe Isus ca Hristos și L-au răstignit.

Dar nu mă pot opri aici pentru că aș spune jumătate de adevăr… Este extrem de important mesajul, însă un mesaj curat nu va garanta rodul…

De ce nu primim putere să facem aceeași lucrare pe care a făcut-o Isus? Dacă am primit învățatura corectă, foarte bine! Suntem binecuvântați, nu mulți au parte de luxul acesta! Însă, mai avem de trecut câteva obstacole. Sfințenia este obligatorie însă, surprinzător, nu e suficientă! Dacă nu Îl lăsăm pe Duhul Sfânt să nască în noi milă și compasiune pentru oameni, nu ne vom califica printre cei chemați și trimiși de Isus, indiferent cât de sfinți am fi, indiferent cât am striga după putere, indiferent câte jertfe de post, rugăciune și dărnicie am aduce pe altarele noastre! Lucrarea de vindecare și eliberare este extrem de periculoasă dacă nu vine dintr-un duh de compasiune și mila. Ne va spulbera mai devreme sau mai tarziu! Am văzut filmul ăsta trist din nou și din nou la atâția lucrători... Este o dovadă de Dragoste din partea lui Isus că încă nu ne-a dat o anumită măsură de putere tocmai pentru că, momentan, nu L-am lăsat să cultive în noi ingredientul indispensabil: MILA!

Scriptura ne arata extrem de clar calea pe care trebuie să o urmam în lucrurile Împărăției. Găsim în ea absolut tot ce ne trebuie pentru a nu ne rătăci și a ne împlini menirea. Trebuie doar să ne uităm atent, asistați de Duhul Sfânt. Vedem în Matei că Isus își trimite ucenicii în lucrarea de predicare, eliberare și vindecare, după ce Își deschide Inima înaintea lor și le spune că Îi este milă de oameni Matei (9:36) ‘Când a văzut gloatele, I s-a făcut milă de ele, pentru că erau necăjite și risipite, ca niște oi care n-au păstor.’ Așadar, Mila reprezintă secretul naturii Lui care L-a împuternicit să facă lucrările pe care le-a făcut. Mai apoi, le vorbește despre Rugăciune, unicul instrument prin care Împărăția nevăzută se poate manifesta în cotidianul nostru Matei (9:38) ‘Rugați-L dar pe Domnul secerișului să scoată lucrători la secerișul Lui!’. Abia apoi, în pasul trei, îi trimite în lucrare Matei (10:1) ‘Apoi Isus i-a chemat pe cei doisprezece ucenici ai Săi și le-a dat putere să scoată duhurile necurate și să tămăduiască orice fel de boală și orice fel de neputință.’ Așadar, avem milă-rugăciune-lucrare. Nu încercați să schimbați ordinea. Nu săriți la pasul trei direct. Nu va funcționa. Iar dacă funcționează, trebuie să verificăm serios duhul din spatele lucrării noastre! (aka vrăjitorie)

Matei 9:36-38 NTR ‘Când a văzut El mulțimile, I s-a făcut milă de ele, pentru că erau necăjite și risipite, ca niște oi care n-au păstor. Atunci le-a zis ucenicilor Săi: „Secerișul este mare, dar lucrătorii sunt puțini. Prin urmare, rugați-L insistent pe Domnul secerișului să trimită lucrători la secerișul Său!“ Acel ‘necăjit’ în original înseamnă obosit peste măsură, extenuat, disperat. O descriere perfectă a sorei despre care v-am vorbit la început...