Vibe coding, probleme relevante, istorie

De cand cu agentii LLM (aia de muncesc singuri pe calculatorul tau si pe internet), multi “early-adopters” din lume au luat-o razna (mai ca iti vine sa zici ca e un nou drog). Romero observa ca atunci cand “nerds” primesc o lampa fermecata care le usureaza enorm asa-zisul “how to do it” incep sa o foloseasca din greu, dar, din pacate, pentru tot felul de chestii neimportante, banale, fix-uri simple.

Si asa mentalitatea corporatista este imbibata de slogane precum “better done than perfct” si “move fast and break things”.

Asa a aparut tokkenmaxxing-ul, angajati care au consumat tokens de 500.000$ intr-o luna si management care observa ca au cheltuit o tona de bani in tokens, dar le e greu sa spuna concret care sunt beneficiile.

Anyway astea sunt stirile de ieri, ce mi-a placut cel mai mult in articol e partea cu viata e plina de „probleme care se rezolva cu o abordare algoritmica si un program software” (traducerea mea libera la termenul folosit de “software-shaped problems”) pe care oamenii de rand, adica cei care nu stiu sa programeze, au invatat sa le ignore fiindca a le rezolva implica un efort (timp, bani, invatat) prea mare.

Dar uite ca vibe-coding incepe sa schimbe paradigma asta.

Si acum oricine cu un pic de logica si un abonament la un LLM poate sa rezolve astfel de probleme.

In curand parca vad cum non-programatorii o sa faca mai mult software decat toti programatorii la un loc.

Pe scurt, concluzia lui Romero e ca am trecut de la epoca lui “cum fac asta” la cea a lui “ce vreau sa fac cu adevarat”.

Si mi-a mai placut partea cu lista de aptitudini (skills) de care ai nevoie pentru asta: taste, judgment, agency, decision-making, curiosity. (Intotdeauna cand citesc de skills ma face sa ma gandesc la o scoala axata pe formarea lor si nu pe memorarea de informatii, formule si date.)

Asadar daca ati putea sa faceti un app fara mult efort care sa va rezolve una sau mai multe probleme nerezolvate ce app ati face?

• Nu-i asa ca erati curiosi sa vedeti cum se descurca la jocul Mafia toti acesti tech founders, legends, bloggers, investors etc. plus o jucatoare de poker profesionist?

• Chiar aveam nevoie in dimineata asta sa citesc si despre oameni simpli, care fac un pic de bine, in jurul lor, pentru copii lor. Sa fii parinte vine cu o multime de sacrificii si greutati, dar iti aduce si un fel de bucurie si iubire pe care nu le poti trai intr-o altfel de relatie, si, poate cel mai important lucru, iti da energia si motivatia de a lupta sa schimbi in bine ceva, cat de mic, in lume, pentru copilul tau.

• Daca vrei sa ai o relatie fericita, inchideti amandoi telefonul seara si plimbati-va prin parc, gatiti ceva bun si bucurati-va de cina luata impreuna, dar cea mai sigura solutie e sa va jucati un board game in doi. Si n-o zic eu ca sunt obsedat de jocuri, o zice CNBC... ;)

• Daca va plac pisicile si jocurile usoare de carti va recomand jocul asta, iar in articol aveti ocazia sa intelegeti cum priveste un designer un card game si, mai ales, cum/ce invata din fiecare joc pe care il joaca.

• De cate ori merg la o nunta apare aceeasi intrebare: Cat se mai da la nunta?

  Si uite ca s-a gasit cineva cu initiativa si un pic de gandire algoritmica sa rezolve odata si pentru totdeauna dilema mea. 😂

• Pentru MacOS users, am gasit o extensie gratuita pentru Safari care salveaza articolele ca PDF curat (fara reclame, poti sa stergi manual si usor orice distrageri, comentarii etc.) și include automat URL-ul sursei, autorul, data etc. (adica exact ceea ce nu facea functia nativa de Reader View si Save as).

• Byron Bowers - “Spiritual N**ga” (8/10) nu este pentru pudibonzi, spirite conventionale si suflete inchistate. Restul o sa se amuze, chiar daca pe alocuri o sa se si intristeze.

• Daca erati in cautarea unui standup redneck-neurodivers-ironic-inteligent, l-ati gasit... ;)

• Ma intreaba fiul meu de 13 ani de ce trag de el sa mergem sa vedem asa ceva? Sunt chestii de acum 50 de ani, a fost nasol atunci dar timpurile alea au trecut, ce ne mai pasa de ele? Poate ca am devenit eu prea cinic si am uitat cum este sa fii inocent si plin de incredere in bunatatea oamenilor. Poate ca sunt prea batran ca sa pot uita mizeria, frica si deznadejdea pe care le-am trait in cei 20 de ani pe care i-am prins in comunismul ceausist. Poate ca abia acum, ca parinte, inteleg cat de greu le-a fost parintilor mei sa vada cum imi doresc o jucarie, o ciocolata, o protocala si sa nu poata sa mi-o dea, sau sa fie nevoiti sa isi inghita durerea si sa ma minta ca am dreptate cand ma intorceam de la gradinita spunandu-le ce mult bine ne face tovarasul Ceausescu si ce norocosi suntem ca il avem in fruntea tarii.

  Poate, dar eu tot cred ca prin cunoasterea istoriei, si mai ales a mizeriei umane manifestata in toate atrocitatile facute de-a lungul timpului, te ajuta ca tanar sa intelegi ca aproape toti oamenii astia civilizati si amabili pe care ii vezi toata ziua sunt capabili de orice in anumite conditii. Zic “aproape” toti oamenii, fiindca au existat intotdeauna si unii, extrem de putini, care si-au pastrat principiile si omenia in fata amenintarilor, torturilor, represiunilor. Asa ca mergem la expozitie, chiar daca unui adolescent i se pare plictisitoare si inutila... 🥰😂

  https://www.mnir.ro/exhibition/a-rest-1989-arhiva-video-a-securitatii/

• “The Girl From the Other Side (Totsukuni No Shoujo)” (9/10): Atentie ca e foarte diferit de productiile mainstream. Metaforic, filosofic, dramatic. Nu il intelegi si apreciezi de la prima vizionare. Te face sa te framanti ca sa incerci sa intelegi ce ai vazut. Te face sa gandesti.

• “Her” este unul din putinele filme carora le-am dat 10/10. In 2013 era SF, azi este forecast pe termen scurt ;)

• Pe “Fuuka” (9/10) am decis sa il vad ca eram curios de ce un prieten, fan manga era atat de revoltat de aceasta adaptare anime. Revoltat dar recomandandu-mi totusi sa vad anime-ul. Curios, nu? In fine, fara spoilers va pot spune doar ca daca ati citit manga inainte veti avea surprize, iar daca nu ati citit-o va veti bucura pur si simplu de un anime bun. Adica are de toate, un triunghi amoros cu crize de gelozie si impacari emotionante, multe momente de suspans, crize de identitate si maturizarea personajelor, clasicul cult al camaraderiei, izolarea si deconectarea de la realitate a shounen-ilor de azi (twitter bata-l vina), candoare si romantism.

  Dar ce l-a facut special pentru mine (peste toate cele de mai sus) este coloana sonora excelenta si modul in care devine parte din arcul narativ, adica nu mai este doar un background ci devine parte din poveste. Nu stiu cum sa explic mai bine de atat, dar poate stie Alice Teodorescu daca mai are timp de anime-uri noi 😂🥰