Iranul virează către războiul total împotriva Cultului Morții

Vorbim despre paralizie structurală. Programată meticulos. Inexorabilă. Deja în desfășurare.

Atacarea câmpului gazeifer iranian South Pars, cel mai mare de pe planetă, a fost picătura care a umplut paharul pentru Iran.

Noul Caligula, adică cel cunoscut în a avea cele mai lașe puncte de vedere de pe aplicația Truth Social, în disperare, a și dat repede vina pe amicii săi genocidari din Asia de Vest și s-a scuzat de orice responsabilitate: acesta susține că Israelul a atacat South Pars "din furie" și că SUA "nu a știut nimic despre acest atac special", iar Qatarul nu a fost "în nici un fel sau formă implicat". Iar Iranul cel rău a lovit instalațiile de producere a GNL-ului din Qatar ca represalii "pe baza unor informații greșite".

Asta e tot ce avem?
Atunci să continuăm să dansăm, nu-i așa?

Cu greu putem să ne mai gândim la asta. Este evident că Israelul, alias "Cultul Morții", a folosit în mod deschis mass-media sionistă din S.U.A. pentru a încadra totul ca fiind o operațiune comună, trăgând Imperiul Haosului și Jefuirii și mai mult și mai adânc în mlaștina autodistrugerii. Lumea întreagă este împinsă acum într-un război energetic total cu consecințe devastatoare. Aceste evenimente au avut loc pentru a sili acum petromonarhiile din Golf să intre într-un război deschis împotriva Iranului și este știut că toți aceștia deja făceau campanie împotriva Iranului, în special Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite și Qatarul.

Pe scurt, Noul Caligula cu perucă portocalie se poate lăuda cu ce vrea. Cu toate acestea, este evident că această opțiune de o asemenea sensibilitate și amploare, anume bombardarea South Parsului ca mijloc de "a pune presiune" pe Teheran, necesită o implicare profundă a CENTCOM și aprobare Prezidențială.

Deci, scenariul în vigoare indică încă o dată faptul că Washingtonul a pierdut controlul asupra propriei sale politici externe, presupunând în primul rând că ar fi existat una.

Toți jucătorii implicați acolo, a căror incapacitate de a citi tabla de șah a fost dovedită din nou și din nou, nu au putut să nu creadă că Teheranul nu va renunța în cele din urmă, după un atac asupra prețioasei sale securități energetice.

Răspunsul iranian, previzibil, a fost total opus: escaladare. Lista țintelor pentru contraatac a fost publicată în cel mai scurt timp și va fi urmată la literă. Începând cu rafinăria Ras Laffan din Qatar.


"Trenurile" de  LNG

Este tentant să credem că Noul Caligula încearcă să se distanțeze de "Cultul Morții" scăpat de sub control în totală disperare. Fără îndoială acesta se gândește deja să renunțe oferind o înțelegere "pe sub masă" Teheranului. Este posibil și să înțeleagă în același timp că distrugerea câmpului gazeifer din South Pars este catastrofală, dar totuși nu vă așteptați ca un gangster narcisist megalomanic să fie coerent.

Ceea ce este crucial în joc în tragedia South Pars sunt "trenurile" de gaz lichefiat.

Un "tren" constă din componente concepute pentru procesarea, purificarea și transformarea gazelor naturale în GNL. Aceste echipamente sunt numite "trenuri" datorită dispunerii lor în mod secvențial, această logică fiind utilizată în procesul industrial pentru prelucrarea și lichefierea gazelor naturale.

Proiectul "Qatar 2" din masiva rafinărie Ras Laffan a fost coordonat de Chiyoda și Technip, o colaborare între japonezi și britanici. Aici sunt echipamente care compun cele mai mari "trenuri" GNL din lume.

Aceste "trenuri" sunt operate de Qatar Gas, ExxonMobil, Shell și ConocoPhillips. Pentru toate scopurile practice, acestea sunt instalații americane și occidentale, deci ținte legitime pentru Iran.

Există doar 14 "trenuri" de acest tip în lume și nu este o exagerare să definim că "civilizația occidentală" depinde de perfecta stare a acestora. Este nevoie de peste 10 ani pentru a înlocui un "tren". Iar astăzi toate aceste 14 "trenuri" sunt la îndemâna rachetelor balistice și hipersonice ale Iranului. Cel puțin unul dintre trenuri a fost incendiat de contraatacul iranian. Cam atât de serios este totul.


Primul război total din Asia de Vest care se referă la resursele globale

Escaladarea din South Pars a fost inevitabilă după ce noile reguli stabilite de Iran în Strâmtoarea Hormuz au înnebunit Sindicatul Epstein.

Paranoia asigurătorilor de risc occidentali a fost cea care a închis strâmtoarea mult mai mult decât potențialul defensiv al combo-ului iranian de drone/rachete balistice.

Apoi, IRGC a anunțat că Strâmtoarea Hormus este deschisă Chinei și pentru oricare alte națiuni care se angajază în negocieri, cum deja a făcut-o Bangladeshul și pentru națiunile din Golf în cazul în care acestea urmau să expulzeze ambasadorii si aparatele diplomatice ale SUA de pe teritoriile lor.

Și apoi, în cele din urmă, a fost impus un nou set de reguli care funcționează după cum urmează:

Dacă încărcătura dumneavoastră este facturată în Petroyuan, obțineți trecere liberă, nu trebuie să plătiți taxă, sunteți liberi să navigați în apele teritoriale iraniene, aproape de Insula Qeshm și nu prin mijlocul Strâmtorii Hormuz.

Ministrul Iranian de Externe Abbas Araghchi nici nu ar putea fi mai clar:

"După încheierea războiului, vom proiecta noi mecanisme comerciale pentru strâmtoarea Hormuz. Nu vom mai permite dușmanilor noștri să folosească această cale navigabilă."

Orice s-ar întâmpla în continuare, Strâmtoarea Hormuz va fi controlată de Iran.

Profesorul Fouad Azadi, pe care am avut plăcerea să-l întâlnesc în Iran cu ani în urmă, a anunțat deja că navele care călătoresc prin strâmtoare vor trebui să plătească acum o taxă de 10%. Acest lucru ar putea genera peste 70 de miliarde de dolari pe an, suficient pentru a compensa daunele provocate de război și de sancțiunile americane.

Iranul este băgat deja adânc în ceea ce putem numi ca fiind Primul Război Total High-Tech din Asia de Vest.

Din punct de vedere strategic, așa cum definesc analiștii iranieni acest nou război, totul este definit de noi terminologii strategice.

Obiectivulele militare ale Iranului au trecut de la Forțele de Apărare Israeliene (IDF) la prăbușirea însăși a structurii societății civile israeliene.

Apoi, există rachetele hipersonice între care superstarurile tehnologice sunt rachetele Khorramshahr-4 și Fattah-2, care ating viteze terminale de Mach 16 și care călătoresc cu 5,5 km pe secundă. În traducere, pe măsură ce un computer inamic calculează un vector de interceptare, focosul de rachetă, un blockbuster de o tonă, deja a avut  impact, creând un paradox de apărare cu sumă zero: Israelul cheltuiește milioane de dolari încercând o interceptare cu o probabilitate de eșec de 100%, în timp ce Iranul cheltuiește o fracțiune din acești bani pentru a obține o lovitură certificată.

Urmează o doctrină axată în jurul celor patru "organe vitale".

Cei 9 milioane de oameni din Israel supraviețuiesc datorită a doar două porturi principale de apă adâncă.

Acest lucru a determinat Teheranul să treacă la modul de paralizie structurală, concentrându-se sistematic pe patru noduri hiperconcentrate ale infrastructurii israeliene care, dacă vor fi tăiate, vor transforma "Cultul Morții" într-o cușcă întunecată, însetată și înfometată.

Asediul asupra celor patru "organe vitale" este realizat prin deprivarea de apă potabilă, pentru că 85% din apa potabilă a Israelului sosește din cinci instalații de desalinizare, al doilea subpunct este protocolul "Blackout", adică distrugerea centralei electrice Orot Rabin din inima rețelei naționale a Israelului, urmează asediul alimentar rezultat în urma lovirii repetate a porturilor Haifa și Ashdod, esențiale pentru importurile alimentare israeliene și se termină cu decapitarea energetică care este axată pe rafinăriile din Haifa, singura sursă israeliană de petrol rafinat, acum chiar și mai mult țintă cheie după atacul asupra South Pars.

Vorbim despre paralizie structurală. Programată meticulos. Inexorabilă. Deja în desfășurare.

https://strategic-culture.su/news/2026/03/19/iran-moves-to-total-war-against-the-death-cult/