RSS Amplifier

Neurostiinta Iluminarii · Mar 15, 2026

Temple Grandin (ni #101)

0
Sign in to vote or save

Bogdan Iftemie · Neurostiinta Iluminarii

Recent am vazut pe HBO un film biografic superb, cu multe lectii si mesaje in el. Chiar asa se numeste - Temple Grandin, este bazat pe o poveste reala, povestea unei copile autiste care a avut ambitia si puterea sa razbata prin societate, si sa ajunga om de stiinta, inventatoare si experta in comportamentul animalelor. Are profil pe wikipedia, cititi, este impresionant.

Temple este nascuta in 1947, in copilaria ei in societate nu era cunoscut si inteles autismul, si deci a avut parte inca de mica de foarte multa respingere, pt ca era etichetata ca fiind o ciudata. Poate ca a avut si un pic noroc, pentru ca a avut o mama educata, absolventa de Harvard, care s-a straduit cat a putut sa o ajute, si pentru ca s-a nascut intr-o familie bogata.

“ Nu vreau ca gandurile mele sa moara o data cu mine… Nu inteleg multe, dar vreau ca viata mea sa aiba sens"

In film sunt multe scene foarte puternice si de impact, una care m-a impresionat pe mine este ce in care Temple merge la o ferma de vaci si incearca sa ii convinga pe cowboys de acolo cum sa gestioneze mai bine vacile, sa nu le mai streseze. Doar incercati sa va imaginati - o copila autista cu comportament ciudat, incercand sa le spuna ce sa faca unor cowboys plicitisiti si autosuficienti…

Share

  • În adolescență, la o fermă a mătușii sale, Grandin a observat un “squeeze chute” folosit pentru a imobiliza vitele la vaccinare.

  • A remarcat că presiunea aplicată pe corp calma animalele anxioase.

  • A cerut să încerce ea însăși dispozitivul și a descoperit că presiunea profundă o liniștea în timpul atacurilor de anxietate.

După experiența de la fermă, ea:

  • a construit propriul aparat din scânduri și un compresor de aer;

  • dispozitivul avea două panouri capitonate care se închideau în jurul corpului;

  • presiunea putea fi controlată de utilizator.

Grandin spunea că atunci când intra în aparat se simțea imediat mai calmă și îl folosea frecvent pentru a reduce suprastimularea senzorială.

  • L-a folosit ani de zile și chiar a făcut studii științifice despre efectul presiunii profunde asupra oamenilor.

  • Mai târziu a spus că nu îl mai folosește, deoarece s-a stricat și între timp a devenit mai confortabilă cu îmbrățișările umane.

Ideea ei a inspirat ulterior terapii senzoriale pentru persoane cu autism (de exemplu veste cu presiune sau pături cu greutate).

Filmul este pur si simplu genial si captivant in a crea o imagine superba a frumusetii naturii umane. Adica, o fiinta aparent neajutorata, foarte diferita, cu o minte ce gandeste si lucreaza in imagini, cu un repertoriu emotional foarte diferit, cu multe comportamente ciudate in raport cu cele pe care noi le consideram normale, reuseste totusi sa invinga multe bariere sociale si birocratice si de multe alte feluri, pentru a realiza ceea ce si-a dorit, pentru a implini o viziune, aceea de a ajuta animalele.

Si atunci, intrebarea care imi vine in minte, oare nu ar fi mai bine sa ne uitam diferit la oamenii de langa noi, si cu mai multa ingaduinta? Si sa incercam sa vedem dincolo de aspectul lor exterior, sau de comportamentele lor? Sa incetam sa mai etichetam oamenii ca albi sau negri sau gay sau grasi sau autisti sau unguri sau tigani, si sa cautam sa vedem frumusetea lor interioara? Pentru ca, in final, suntem de fapt doar niste suflete, temporar intrupate pe aici, venite sa experimenteze cate ceva, si apoi sa plece inapoi de unde au venit… Daca am judeca mai putin, si am accepta mai mult, oamenii din jurul nostru, cu siguranta ca lumea noastra ar fi una mult mai buna…

Mesajul e foarte simplu. Daca iti doresti cu adevarat ceva, poti realiza, si nimic nu te poate opri. Temple este o dovada vie. Sa fii autist si totusi sa reusesti sa treci prin scoli, sa promovezi, sa iti dai un doctorat in animal science, si sa devii profesor universitar la Colorado State University, parca e ceva. In viata totul tine de motivatie, de cat de mult iti doresti cu adevarat sa realizezi ceva. Desigur, daca ne uitam cu atentie in jur, putem vedea o multime de oameni cu realizari remarcabile - ca Nick Vujicic de exemplu, care au pornit din contexte extrem de nefavorabile, si si-au depasit conditia. Insa imi place in mod deosebit povestea lui Temple, asa ca am ales sa v-o impartasesc!

Pace si iubire sa aveti!

No posts

Read the original on bogdaniftemie.substack.com

Comments

Nothing yet. Say the first thing.

    Sign in to join the conversation.