Veți fi văzut deja valul norvegian replicat în sute de circumstanțe. E un moment în care putem pune pe replay bucuria altora. Începem cu câteva lucruri pe care ni le arată Campionatul Mondial, dincolo de joc, pentru ca mai apoi să ajungem la fluctuații bursiere, primul proces câștigat de inteligența artificială și la premierul desemnat și valurile sale.
Prima idee e a lui Daron Acemoglu, Nobel pentru Economie, alături de alți doi cercetători, pentru studii asupra modului în care instituțiile se formează și afectează prosperitatea. E unul dintre cei mai citați economiști mondiali și unul dintre autorii volumului De ce eșuează națiunile, tradus și în română.
V-am mai pus din el, pentru că are o umanitate bazată pe cifre și îmi place abordarea asta. Să nu fim umani așa, aiurea. Ieri s-a uitat la echipe.
When the German footballer Deniz Undav, brought in as a sub in the second half, followed his first goal in the 68thminute, with a second in stoppage time to give his national side a 2-1 win over Ivory Coast, there weren’t many German fans who didn’t see him as the hero, epitomizing the spirit of their national team. Undav, the son of a Turkish-born and Syrian-born Kurdish Yazidi parents, didn’t have the classic German look. No matter. He was delivering an exciting victory to the German side and a glimpse of what makes the beautiful game so exhilarating.
Undav was also offering a rebuke to the obsessions of both the hard right and the hard left. Not just him but the entire German squad was a living demonstration that people of very different origins and appearances can be woven into a shared enterprise that, at its best, becomes a source of collective pride rather than a threat to it; and loving your country and welcoming newcomers into it are not incompatible impulses. The right insists the first half of that sentence is dangerous; the left often flinches at the second.
This isn’t the message from just the German team. The World Cup, played this summer across the United States, Canada, and Mexico, puts ethnically-mixed squads in front of billions of fans. Every serious contender in the tournament is fielding players whose families arrived a generation or two ago. And almost every one of them is generating a joyful patriotism shared by their team and supporters alike. The combination of diversity and pride, together, is precisely what the political extremes insist is impossible.
Sport, of course, is not a perfect mirror of society. A national squad is a small, lavishly resourced, intensely managed group united by a single unambiguous goal-– hardly the same as integrating large populations into housing, schools, and labor markets. Nor is sporting integration as frictionless as the cheering suggests. England’s Black players were deluged with racist abuse after losing the Euro 2020 final; France’s “Bleus” are perennially dragged into arguments about who counts as truly French; and the US has an ugly history of racism not just in baseball but throughout many sports. Integration in sport is celebrated by the many and contested by a loud minority – exactly the pattern we see in the wider society. The World Cup does not prove that integration is easy. What it nonetheless shows is something the extremes deny categorically: ethnic integration (rejected as impossible or even undesirable by the hard right) and patriotic pride (often looked down upon by the progressive left) routinely coexist. Most fans, watching their multi-ethnic team carry the national flag, simply experience both at once and think nothing of it.
Sigur, veți spune că e simplist. Că nu se poate. Că nu asta ne arde pe noi. Dar haideți să luăm în calcul. Sau să înlocuim migrația cu altceva.
Financial Times scrie despre întoarcerea fotbalistică a lui Dumnezeu.
Muslim players prostrating themselves before Allah; German and Curaçao players praying on the field together after the former beat the latter 7-1; a prayer circle within the Dutch national team — this is the most overtly religious World Cup in memory. Religion may have a particular appeal to footballers, but these scenes also reveal broader social shifts. “It says something about the comeback of religion in the public sphere,” says Mariecke van den Berg, professor of theology at Amsterdam’s Vrije Universiteit. “But this new religious landscape will look different.”
Articolul e mult mai nuanțat, dar e accesibil doar primilor trei cititori.
România nu s-a calificat, dar are o nevoie imensă de bucurii. Sau măcar de calm. Aseară, în timp ce eu urmăream votul din Parlament, din Piața Revoluției bucuria teraselor ajungea ca un tunet. Era ceva liniștitor în asta.
Vineri mi-am făcut pașii trecând pe la DNA, unde era audiată Denise Rifai, și mai apoi la protestul din Piața Victoriei. Protest e mult spus, era un priveghi al speranțelor. Mesajele erau net în defavoarea lui Nicușor Dan. Șerpișor, ca pe câteva pancarte. Nu era furie, n-avea nimeni nimic de cerut. Era o tristețe animată de reporteri care căutau brownieni sincroane/voxuri, de mine care căutam un personaj care n-avea sens, și de topirea ușoară în weekend a tuturor. Era centrul-centrului-centrului acolo. Dar chiar și fără ieșit în stradă, mișcările politice din ultima vreme nu fac doar să-i îndepărteze pe foștii votanți ai lui Nicușor Dan, ci și să-i ducă pe ceilalți mai aproape de margine.
E cultivată o paranoia generală, o vânătoare de vrăjitoare. Se pierde încredere într-un ritm neîntâlnit până acum și asta face imposibilă construcția. Nu poți ridica o casă pe un câmp de mine.
Președintele a convocat toate partidele și grupusculele la consultări și va ajunge să desemneze un premier PSD. Cel mai probabil. Au fost trei spre patru oferte de premieri, căci și Ponta fost propus de grupul veselilor liberi.
PSD își asumă guvernarea, inclusiv funcția de premier. Precizarea lui Sorin Grindeanu a fost fără AUR. Nu uitați că PSD i-a dat niște voturi lui Simion la prezidențiale, după cum singuri mărturiseau. Toți i-am dat.
AUR își asumă Guvernarea. Și ar vrea suspendarea. Au fost 10 minute de discuții și mai multe de declarații, în care liderii AUR s-au bucurat de noul val de atenție și putere.
PNL: un guvern minoritar format din PSD sau un guvern minoritar USR-PNL-UDMR. Un pact pentru România. România bărbaților, că tot nu au găsit vreo femeie.
USR: Guvern minoritar de dreapta sau anticipate.
UDMR a prezentat un platouaș de oferte și multă disponibilitate. Un guvern PNL-USR-UDMR, guvernul monocolor PSD susținut de PNL și UDMR și minorități sau o coaliție cu o majoritate foarte fragilă PSD-PNL-UDMR. Pesedeul maghiar spune întotdeauna corect și face greșit.
Diana Șoșoacă i-a cerut demisia, ca tot omul.
Partidul Oamenilor Tineri a venit cu toți membrii la consultări. Toți patru adică și a cerut o formulă pro-occidentală, pro-americană, în care noi să fim partea pro-românească.
Uniți pentru România l-a propus pe Victor Ponta.
Apoi neafiliații, 20 de voturi.
Președintele pleacă în Polonia și lasă timp de negocieri.
Acesta este articolul din Constituție la care președintele face cel mai des referire. Ca o scăpare, nu ca o responsabilitate. Așa sunt eu, mediator.
Președintele are datoria de a-și încălca limitele personale pentru a demina puțin terenul. Este scuzat pe diverse voci cu așa e el, nu se poate altfel, nu ascultă de nimeni, așa vrea el, așa e el. Asta e acceptabil pentru un copil de trei ani, nu pentru un președinte.
Președintele are un rol instituțional, nu e o reprezentare a personalității cuiva. Mie îmi plac modellingul, călătoriile și salvarea balenelor, iar președintelui îi plac spiralele, scoicile cu Pahonțu și să ne spună tuturor că nu știm nimic.
La 18.15, Administrația Prezidențială se gândește dacă să dea un comunicat. Nu dacă președintele se adresează românilor, să le explice cum vede situația după ce s-a încăpățânat să nominalizeze un om cu casa neterminată. Se gândesc dacă să dea un comunicat și cine are drept de editare pe google doc.
Astăzi se împlinesc 10 ani de la Brexit, o mișcare provocată de naționaliști bezmetici și înfăptuită cu minciuni algoritmice. Marea Britanie a pierdut 10 ani și se gândește la o re-aderare.
Peisajul de acum e mult mai rău și noi n-am fost imperiu.
Un specialist în HR avea o datorie de 7.000 de lire de recuperat. N-avea energie să-și recupereze banii, nici resurse pentru avocați adevărați, așa că a dat 400 de lire unei companii de avocați AI și aceasta s-a ocupat de emiterea unei somații și apoi de actele procedurale pentru chemarea în judecată, a pregătit declarațiile martorilor, iar avocatul adevărat doar s-a dus în instanță și a câștigat. Sigur, e un pic de PR pentru firma asta, dar și puțin pentru umanitate.
“The advocacy at trial remained essential and a fundamentally human exercise.”
Entuziasmul pentru companiile AI ar putea să scadă. Pentru investitori, nu pentru rețetele de ciorbă. Astăzi bursele de peste tot au scăzut puțin și asta ar putea fi mesajul.
Ruptura Georgiei Meloni de Trump e și una electorală. A pierdut susținându-l, dar sunt câteva lucruri pe care nu poți risca să le pierzi. Acum va trebui să-și facă prieteni europeni.
40 de francezi au murit înecați de joi încoace, din cauza valului de căldură, care va mai dura. Luni a fost cea mai mare temperatură pe timp de noapte înregistrată vreodată în Franța. Și marile orașe italiene sunt sub coduri. O să auzim știrea asta repetându-se toată vara. E știrea despre subiectele pe care nu le discutăm în alte sezoane.
.
Ultimul viking e în cinematografe și există riscul să râdeți.
Mi-am cumpărat, dar nu și citit ultimul Labatut. Andra Matzal, traducătoarea volumului, a vorbit cu el despre ce ne îngrijorează. Și mi-a făcut poftă să și citesc, nu doar să cumpăr.
Dean Young. Mulțumesc, pe curând.
No posts
Comments
Nothing yet. Say the first thing.
Sign in to join the conversation.