O prăjitură complicată

Cei dintre dumneavoastră care nu au algoritmii setați pe rețete, farduri și miau, primiți un Millefeuille al abandonului statului român cu o cireașă de emoție speculată de autorități, media și algoritmi.

Ni se apasă toate butoanele. Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (DIICOT)a dat ieri un comunicat neclar, care era ilustrat cu niște cruci. O parte din presă a pus în titlul 401 morți, iar în online, diverși influenceri și-au apărat cauzele și prietenii și au apărut teorii ale conspirației politice.

Ratăm așa discuția de fond, pe care ar trebui să o purtăm ca societate. Graficul Eurostat, pe care l-ați mai văzut, arată că România are una dintre cele mai mici alocări europene pentru îngrijire pe termen lung, în scădere față de anii din urmă.

Raportul de țară al Comisiei Europene subliniază și el problemele cu îngijirea și recomandă României

Datele acestea sunt transpartinice și sunt o fotografie a felului în care ne raportăm la subiect. Nu există PSD, PNL, USR, UDMR (care are acum portofoliul Sănătății)

Toate cheltuielile sociale sunt tratate ca fiind derizorii, ca fiind pomeni, se aruncă termeni, iar problemele se vor accentua în viitor, pentru că speranța de viață crește și mai mulți oameni vor avea nevoie de îngrijiri.

Teoria Statului Gras, cu prea mulți angajați, cu pile, relații, vine și ea să sape fundația a ceea ce ar trebui să reprezinte protecția socială.

Și apare un caz ca cel al lui Viorel-Teodor Pașca , liderul asociației „Dumbrava – Dumnezeu Poartă de Grijă”, și al familiei sale, pe care DIICOT îl acuză de trafic de persoane. El ar fi preluat persoane vulnerabile de la mai multe instituții ale statului, ca să se folosească de banii ce se cuveneau acestora.

El nu avea niciun fel de avize, de certificări, nimic care să-i permită legal să îi ia pe oamenii aceia. Instituții ale statului aruncau niște oameni într-un loc pe care nu-l verificau în niciun fel.

Dacă ar fi avut tot ce îi trebuia, ar fi trebuit controlat. Cum nu avea, nu exista nici autoritatea legală pentru a intra în casa lui, să-l verifici ce face cu bolnavii. Mila nu este și nu poate fi politică publică.

Dragoș Pâslaru, ministrul interimar al Muncii:

O declarație bună, spune ce trebuie, doar că dincolo de zilele acestea, care se vor stinge în emoția pornită, trebuie măsuri și responsabili clari, dincolo de reținerea binefăcătorului și a câtorva membri ai familiei sale.

Georgiana Pascu, de ce la Centrul pentru Resurse Juridice, și Carla Tănăsie de la Digi25 au semnalat de anul trecut că există probleme în îngrijirea oamenilor. Nicio reacție. Dosarul DIICOT nu este despre îngrijiri, ci despre felul în care acești oameni ar fi făcut rost de persoane cu dizabilități sau într-o stare precară de sănătăte.

Și un pic despre DIICOT și autorități. Dosarul este făcut de structura centrală a Parchetului, una dintre cele mai leneșe și ineficiente din țară. Au pus la cale un spectacol mediatic gigantic tratând un caz ca pe o probă de frumusețe. Folosind cuvinte mari, apeluri repetate la emoție și explicând, în fapt, prea puțin.

Acest spectacol nu va duce neapărat la condamnări, la recuperarea vreunui prejudiciu sau la îndreptarea sistemului.

• Autorităţile din Bacău au aplicat sancţiuni pentru 42 din cele 43 de centre rezidenţiale pentru persoane vârstnice şi unităţi de îngrijiri medicale şi medico-sociale din judeţ, care au fost verificate în baza unui ordin al prefectului Andreea Negru. Ea a verificat astăzi, că a fost ieri scandal. Dacă verificările s-ar face constant, dacă s-ar urmări reabilitarea sau închiderea acestora, știrea nu ar exista.

• Dosarul „azilelor groazei” din Voluntari așteaptă de doi ani un termen de judecată. Între timp au expirat sechestrele pe bunuri, iar acuzații sunt liberi. Asta cu liberi e un pic inflamatoare, că nu e uman și legal să ții oamenii în arest la nesfârșit, fără să fie judecați.

E o ediție atipică, mai puțin veselă, dar vă promit că voi încerca să-mi răscumpăr păcatele cu meme și lucruri folositoare sau relaxante.

Fotografia nu e de rău, e de pe terasa pe care m-am sinistrat luni seară din inconștiență.

Încălzirea globală amplifică fenomenele extreme de orice tip și nicio țară nu e pregătită să facă față acestora. Vă amintiți imaginile verii trecute cu inundații în orașele fabuloase ale petrostatelor. Nimeni nu e pregătit pentru ce se întâmplă.

Cu atât mai puțin România, care are infrastructuri învechite și care recuperează târziu visele betonate ale post tranziției. Banii alocați pentru a gestiona efectele se aruncă, după cum ați văzut la domnul Pahonțu, pe monitorizarea mișcărilor ochilor și analiză comportamentală, mașini de spălat și uscătoare. Miliarde de euro au fost alocate firmelor de partid sau pierdute prin inacțiune.

Doi, cu care ilustrez segmentul, este despre responsabilitate personală și înțelegerea pericolelor. Acum, a mea.

Știam ieri că avea să vină furtuna. Am un drum de 10-12 minute între birou și casă, care poate fi făcut parțial prin Cișmigiu. Am ignorat toate semnele de furtună și am plecat târziu de la birou, când începuse deja furtuna. M-am bucurat de ea, udă până la piele. N-am stat niciodată în ploaie și părea simplu. Aveam să ajung repede acasă și aveam luxul acesta. Am vrut, chiar, să o iau prin parc, dar mi-am amintit că se prăbușesc copaci din mai puțin. A fost singura decizie corectă pe care am luat-o. Nu m-am adăpostit, deși zona e plină de clădiri vechi, nereabilitate și zeci de steaguri păreau înfrânte pe jos, după aceea. În cădere, unul ar fi putut lovi.

Am ajuns acasă, m-am schimbat și mi-am păstrat planul. Mă văd cu prietena mea, să bărfim ordinar. Alertele continuau să fie, dar n-avea să ne oprească asta. A lăsat familiei ardeii umpluți și cu determinare a venit și ea să facem nimic împreună, în oraș. Hăhăhă. Nici n-am luat în calcul să rămânem la mine, liniștite, să ne bem apa minerală. Am râs cod cu cod, dar când ne-am gândit să plecăm, bulevardele din jur erau blocate, pomii smulși și noi proaste în ploaia torențială. Am mers și am râs și am mai râs puțin și a rămas să doarmă la mine. La ea era imposibil de ajuns. Avem o amintire nouă și o poveste de care să râdem doar pentru că am avut noroc. Dacă ni se întâmpla ceva era vina lui Raed Arafat, Ciprian Ciucu, Nicușor Dan și Gabriela Firea.

Mica povestire ultra urbană, a privilegiului, e replicată în multe altele. Nu e despre noi, nouă nu o să ni se întâmple nimic, noi avem o pelerină invizibilă pentru orice. Și suntem foarte-foarte-foarte deranjați că sună o alarmă.

Suplimente de informații

• Donald Trump a făcut mai mult de un miliard de dolari din crypto în primul an de mandat.

• Circul politic românesc continuă nestingherit, cu declarații de toate felurile și cu mici șicane judiciare. Tribunalul București a suspendat hotărârea Consiliului Național al PNL de organizare a Congresului Extraordinar. Astăzi a expirat măsura temporară prin care statul a redus acciza pentru carburanți și s-a simțit ușor la pompă, cu o creștere de 30-35 de bani per litru. Premierul s-a întâlnit cu operatorii și au decis nimic pe viitor. Deocamdată. Nu, de fapt, Guvernul e netransparent, nu știm ce s-a hotărât și vor capitaliza cei care au interes să speculeze tema.

• Niște oameni de bine, sper, au făcut un joculeț, să rezolvăm noi problema. Problema premierului. Avem guvern.ro.

• Haideți, că v-am chinuit destul. Se pare că se mărită Taylor Swift și face nunta cum trebuie. Asta și Mondialul ne vor ostoi puțin. Ce trebuie să știți despre dar, nași și alte cutări.

• Incredibila libertate pe care ți-o dă hotărârea de a nu încerca să arăți bine. ( e și recomandare de carte.

Atât s-a putut astăzi, mai încercăm.

Mulțumesc, pe curând.