Da, ați ghicit, vorbim astăzi despre summitul de la Ankara și cum evoluăm noi pe scena asta internațională, unde se împiedică extremiștii europeni și despre ce visăm. Spoiler, suntem foarte prozaici.
NATO 3.0
Administrația Trump vrea să se concentreze pe Orientul Mijlociu și Indo-Pacific, pentru că acum China e marele său dușman. Ceea ce îi lasă pe aliați puțin descoperiți. Vreo 10 ani de descoperiți.
De aceea, trebuie făcută tranziția spre un alt fel de Alianță, una în care SUA ocupă o poziție diminuată. La Ankara, el își va susține poziția ca fiecare țară să dea 5% din PIB pentru Apărare. Ori, ele nu duc nici astăzi cheltuielile de 3.5% cheltuite anterior.
European budgets are also stretched. It is unclear when any large country other than Germany and Poland will be able in the next few years to reach NATO’s spending goal of 3.5 percent of national income on core military needs and another 1.5 percent on related military spending, like improving rail transport and emergency services in case of war.
Building up the so-called European pillar in NATO will inevitably take time, and it is not just a question of money, but of developing, buying and integrating sophisticated weaponry that the Americans will no longer provide. Most crucially, these “strategic enablers” include long-range, ground-based missiles, air defense, satellites and intelligence coordination.
Even as the alliance evolves into NATO 3.0, “you still need U.S. leadership, high-end U.S. capabilities, nuclear deterrence and enough American conventional power on the ground to show that the U.S. has skin in the game,” said Matthew Kroenig, a former Pentagon official now at the Atlantic Council, a research group. “There is a connection between troops on the ground and nuclear credibility.”
Citatele sunt dintr-o analiză a The New York Times, pe care v-o fac cadou.
Ne interesează asta în mai multe contexte. Suntem într-o situație economică precară, iar de înzestrarea Armatei nu știm prea multe, în afară de faptul că ne trebuie și tot împrumutăm să cumpărăm. De regulă, o făceam de la americani, de la israelieni, acum nu știm ce să facem, unde să ne lăsăm banii.
“The advantage that Ukraine has is that it knows very well which kind of war it is fighting. It can adapt and respond and develop in real time,” says a senior European military official. “To be honest, we do not know what war we are fighting right now, let alone what war we may be forced to fight in the future, so it is very hard to decide exactly where and how to invest,” the official adds. “But we can try to shape any future war through what we procure.”
Dintr-o analiză Financial Times, disponibilă primilor trei cititori.
Administrația Nicușor Dan se chinuie din răsputeri să facă ce nu a reușit nimănui. Să-l îmbuneze cumva. Singurul cumva pe care președintele american îl înțelege sunt banii. Și noi nu-i avem. Înțelegeți dumneavoastră, lanțul slăbiciunilor.
Toată lumea e conștientă că nu se poate fără americani, dar nimeni nu se închina cu atâta talent. Ministrul belgian al Apărării tocmai i-a luat apărarea lui Meloni, fosta prietenă devenită acum ținta urii lui Trump.
“Of course we need him as an ally, but don't touch Meloni. She's the queen of center-right in Europe. She's the alpha. Leave her alone,”
În plus, Trump a declarat iar că vrea Groenlanda. Pe asta nu i-o putem da noi.
"It was Greenland that, in my opinion - and it continues to be - that should be controlled by the United States, not by Denmark. And when they wouldn't go along with it, and with all the money we spend to help them with Russia, and we don't have to spend any money, we could remove all of our soldiers out of Europe, because, as you probably noticed, Europe's a very different place than it was 20 years ago, lot different, much different, much different, and they better be careful with immigration and energy. If they're not careful with those two things, you're not going to have a Europe anymore."
O să mai avem bucățele despre Ankara, chiar dacă e indigest, chiar dacă pare o problemă din viitor, chiar dacă nu vă arăt tancuri și avioane și nu citez amirali de popotă. Pentru că e important și eu sunt lăutar doar în partea a doua. Și acolo puțin.
Din dimineața nominalizării lui Veștea mă tot gândesc să trimit notele de alcool la Cotroceni. Și pe cele subsecvente de la farmacie.
Oricum, suntem aproape bine.
Scandalul Pașca se stinge ușor, dincolo fondul pe care l-am discutat în ultimele ediții, dincolo de uitatul și către cei care trimiseseră oameni. Astăzi, aproape toată lumea și-a dat silința să găsească o persoană mutată și s-a redus discuția la faptul că ministrul Muncii a zis că nu a fost anunțat el, ci doar președinta Autorității Naționale pentru Protecția Drepturilor Persoanelor cu Dizabilități (ANPDPD). Pâslaru e proaspăt PNL cu o imagine bună de pe vremea USR/Reper, președinta ANPDPD a fost înfierată ca pesedistă, s-a rezolvat problema. Apartenența la un partid sau altul nu-i face pe niciunul bun sau rău. Faptul că Pâslaru nu a fost anunțat e o problemă pentru el, dar nu verticală, ci orizontală. Dar, dacă mai vorbim mult în termenii ăștia, vom adânci conspirațiile și atât.
Premierul a zis astăzi ce vă băteam eu la cap ieri. Că avem niște priorități, că trebuie să le trecem, că PNRR. A pus și el Legea Salarizării prima, bravo, tot frumos. Problema e că timpul e foarte scurt și o trecere forțată ar putea însemna dizlocări urâte în sistemul de stat. Și iar numărăm mai puțini de 10 la anul.
În plus, prietenul Radu Stochița are un obicei prost. Mai întâi bagă frica în mine la suc, apoi îmi dă grafice și zilele acestea o să și scrie la el, despre contracția mare a unei industrii esențiale.
Premierul maghiar a închis televiziunile care dezinformau. Nu este o bucurie și nu este un model. Ba chiar e antieuropean.
Suplimente de informații
O antologie de vise arată că europenii sunt cam prozaici. “Europeans seem to dream quite prosaically,” said Wolfram Lotz, a German playwright, poet and author of Dreams in Europe. “Of course dreams are always fantastical and ambiguous, but many of the dreams I have collected seem to lack imagination.” Putem visa mai mult.
Asta a fost lingurița aceea de miere, ca să înghițiți cât de cât și celelalte trei linkuri meh. Sau să le știți.
Două sunt despre extremiștii lor, care au niște legături cel puțin dubioase cu banii. Marine Le Pen, lidera extremei franceze, a fost condamnată pentru că delapidat bani europeni. Condamnarea însemna și că nu mai putea candida. A atacat și instanța i-a redus pedepeapsa, dar o pune să poarte brățară electronică, ceea ce ar fi cam inestetic și nepractic pentru un președinte. Le Pen spusese că nu va candida, dacă rămâne cu astfel de măsură asiguratorie, dar politica e politică.
Și extremistul britanic Nigel Farage face niște mânării pe bază de bani. E bănuit și el că s-a bucurat de foloase necuvenite, așa că își dă demisia și candidează iar. Vedeți, nu doar la noi e circ.
Banca Angliei spune că un crash al AI ar băga țara în recesiune.
Ultima așa și așa, dar vine și serialul pe Netflix. Știți că săptămâna trecută se speriase Monacoul de un atentat la un mogul ucrainean. Fost, dar mă rog. Atacatoarea a fost ucisă la Kiev.
Acum e acum. E un fel de Revelionul de vară. Cică e un moment bun să ne fixăm țeluri noi.
Point e un spațiu bun pentru diverse. Are o piesă de teatru pe care vreau să o vânez când se întoarce și filme ce merită văzute sau revăzute. Această serie începe pe 15 iulie și ar putea fi o soluție pentru serile topite.
Vă recomand doar lucruri pe care aș vrea să le văd sau să le fac și eu. Săptămâna trecută vă spusesem de cele două filme românești din cinematografe și un documentar scandalos.
Malul vânăt nu e un feel-good movie, nu o să vă ducă nicăieri să visați. E un decupaj al realității, filmat minunat. Simțeai cum miroase fiecare scenă. Cred că trebuie văzut, dar nu așteptări, ci cu curiozitate.
Mă rog, să nu aveți niciodată așteptări de la mine, că nu-s critic. Vă vândusem săptămâna trecută Bang my box cu star porno și invitația la sex. E, de fapt, cald și liniștit, despre libertate de exprimare, despre educație, despre dragoste. Nu are sex explicit și nici vreo nuditate de care să vă rușinați. E pe HBO.
The Atlantic are o listă de documentare pentru fanii ficțiunii, în cazul legitim în care gusturile mele vă par îndoielnice.
Mulțumesc, pe curând.
Comments
Nothing yet. Say the first thing.
Sign in to join the conversation.