Haideți să vedem lucrurile de sus, că e mai frumos. De jos, pare că suntem înglodați în probleme. Calul doar se scarpină. Hai sus.
Vom face asta. Trecem prin SUA, Europa și apoi venim acasă, unde se întâmplă te miri ce și mai nimic. Avem filme și înghețată, să ne răcorim. Și o nuanțare importantă pe social media.
Să începem cu Financial Times care spune Odihnă Veșnică Departamentul de Stat, adică Ministerul de Externe american, care a a avut un rol extrem de important în ultimii 60 de ani, cel puțin. Să spicuim.
As of late June more than half of American ambassadorships were vacant, including high-status posts from Germany to Saudi Arabia. For would-be Africa hands there is a particular opportunity: nearly 80 per cent of US embassies on the continent do not have an ambassador.
State department veterans are aghast. Their alarm is not just over the loss of jobs and standing, but over what they see as a weakening of America’s authority through the loss of institutional knowledge and a pivot from diplomacy. “Things are quite bad,” says Bill Burns, who served in the US foreign service for 32 years including as ambassador to Russia and deputy secretary of state before heading the CIA under President Joe Biden.
There is less use for cables back to Washington about atmosphere and local politics than in previous decades, they argue, adding that in the era of social media, 24-hour news cycles and direct communications between world leaders, the on-the-ground observations of a US embassy are less necessary. “The role of an embassy is to be a logistical hub,” says the senior administration official. In this climate, US diplomats are now routinely ignored — and not just by the administration. “The career officers I speak to are reading the newspaper at their desk or turning in circles writing a paper that doesn’t go anywhere,” says a former senior US diplomat.
Politica internă și externă a lui Trump sunt extrem de tranzacționale acum. Gata cu idealurile, gata cu forța stabilizatoare. Cine are să ne dea bani ne e prieten.
În Europa, n-avem încă toate izmenele necesare pe noi.
Germany needs to keep buying proven weapons like jet fighters from the U.S. to counter the threat from Vladimir Putin even as Europe builds up its own long-term defense industry, the country's air force chief told POLITICO.
Și nici exercițiul diplomatic al puterii. The New York Times spun că UE și-a flexat cât de cât mușchii cu Ucraina, dar e încă e pe marginile conflictului SUA-IRAN.
For Europe, the Strait of Hormuz mission has been “a bit of a litmus test” of its ability to defend its interests, said Jeremy Shapiro, a director at the European Council on Foreign Relations, a research group with offices in London and Berlin. “Although there has been some talk about that,” he said, “it has not gotten far.”
On Monday, with a cease-fire between the United States and Iran in tatters, Mr. Trump announced that the United States would impose a 20 percent fee on cargo shipped through the Strait of Hormuz, to pay for its protection of the waterway.
That directly contradicts the purpose of the European mission in the strait — to preserve freedom of navigation — and puts European leaders back at odds with Mr. Trump, after a period in which they believed he had moved toward them on Ukraine. It is not clear what they can do about it.
“He can plausibly threaten that because Europeans need the strait more than Americans, and so he can effectively run a protection racket, as he has tried to in European security,” Mr. Shapiro said. “It doesn’t speak well for their ability to follow through on the European security aspects of greater autonomy.”
Linkul e cadou, taxa pe care o cere Trump e fix ce nu voia să-i lase pe iranieni, iar petrolul a luat-o iar încetișor în sus, peste 85 de dolari pe baril. Nouă ne place sub 80, dacă e.
La Paris, Coaliția de Voință a făcut frumos, poze de familie, trupe la parada de ziua națională a Franței care a găzduit pentru prima dată și soldați ucraineni.
A fost și Nicușor Dan, care ne-a spus nimic despre ce face România.
În cadrul ședinței de ieri a Coaliției pentru Voință am văzut progresele pe care partea militară le-a făcut. S-au împărțit sarcini și s-au definit operațiunile de făcut când ajungem la pace. România are partea sa.
Ce-i al tău e pus deoparte și alte vorbe din popor. Zici că suntem la țară, la poartă.
Nevoia pentru explicații mai detaliate vine din două considerente.
Primul e economic și grevează dezvoltarea per ansamblu.
E o chestiune de construit încredere și de acționat proactiv față de amenințările alea cu dezinformarea, de le tot țipă toată lumea. Cheltuielile României cu sprijinul dat Ucrainei și alte lucruri sunt secrete și au generat valuri de speculații, teorii ale conspirației și vulcani noroioși.
Atitudinea lui cu las că știm noi mai bine o să ne muște pe toți. Din părțile cele mai moi. Problema asta de politică externă și construit încredere fiind deja rezolvată, a mai dat puțin la operație.
Sunt mulțumit spre foarte mulțumit de activitatea parchetelor. Mi se pare că toate trei se mișcă foarte bine.
Și mie mi se pare că-s balerină, dar mă contrazice cântarul. Să le luăm pe rând.
DIICOT- n-au fost incidente la festivaluri ca în anii trecuți, anul acesta am fost bine când vorbim de droguri. Domnule președinte, CO ăla din abreviere vine din criminalitate organizată, nu de la copiii care poștesc o țigară. Capturi și traficanți de droguri de mare risc, portul Constanța-0 cocaină, altă treabă.
La DNA am avut persoane importante anchetate. Nu te ajuți, nu te ajuți deloc. După numire singurul mare nume e Ciprian Ciucu, suprapus cu alte lucruri, care au dus la teorii ale conspirației și șușoteli despre Sistem. Vai de tinerețile noastre.
Țin lungul pomelnic al președintelui, deși așa cum spuneam ieri ar trebui să ne uităm și la alți flăcăi, și pentru că 51% dintre cei care votaserăți ieri încă sperați că vom vedea și altceva.
În fine. Nu discutăm astăzi despre anticipate și multele variante de guvern puse în spațiul public pentru că sunt în acest moment doar o poluare cu vorbe, cu interes național și acronime.
V-am plictisit destul, știu.
N*AI
Internetul nu scoate ce e mai rău în oameni, ci face răutatea mai vizibilă. Asta mai ales în țările sărace și inabile.
Se cuvine o nuanțare la faptul că am zis ieri că raportul Comisiei e apă de ploaie. Politico spune că e mai mult decât se vede și că îndeplinește o cerință crucială a societății civile, academia și așa mai departe. Mută efortul pe rețelele sociale și companiile de AI.
Una dintre dragostele mele, laureatul Nobel Daren Acemoglu și mai mulți prieteni de ai săi, tot universitari unul și unul au semnat o scrisorică numită We Must Act Now.
A Statement on AI’s Transformation of the Economy
1. AI may become radically more powerful over the next 10 years.
2. This could drive an unprecedented transformation of our economy, larger than the Industrial Revolution, but unfolding over a vastly shorter time frame. It could bring risks, including large-scale job displacement, as well as opportunities such as major gains in living standards.
3. Economists, policymakers and technology leaders must act now to understand the economics of transformative AI and to build the incentives, guardrails, and institutions needed to steer AI in a direction that complements humans and benefits society.
Să dați refresh până apare numele lui Remus Pricopie. (Ca să nu ziceți că fac glume interne, el e rectorul SNSPA și se remarcă prin servilism politic și inițiative pentru care studenții n-ar trece anul, cum ar fi propunerea lui Trump la Nobel)
Uite că se adună oamenii și la noi. Partidul UNIT vrea ca inteligența artificială să ia decizii pentru cetățeni.
Suplimente de informații
Tot umblă meme și vorbe că bunica a făcut șapte copii, a trecut prin război și n-a mai avut burnour și drame. Bine, bunica, orice bunică, știa vreo 300 de oameni, 100 erau rude și nu ieșea din sat, dar na. BBC spune că burnoutul exista din Evul Mediu și că aveau și soluții din care putem învăța.
Vox spune că un fel de a gestiona disperarea și tristețea e cântatul cu ceilalți. Spuneți după mine. Miau-miau-miaaaau.
În ultimele patru zile am văzut trei filme în cinematograf. Vă spun părerea mea, dar vă rog și să o ignorați. Faceți ce vă cade bine.
Lionel, un film de debut care a câștigat marele premiu la TIFF. Noi ne-am dus cu așteptări de mare premiu, iar e un film de familie. A plăcut mai mult celor cu copii decât celorlalți, care din minutul 46 se gândeau unde vedem meciul de după. Mie îmi plac filmele de familie, dar m-am dus cu așteptări greșite.
Leonora în lumina dimineții. Voiam să merg la Viking, dar am greșit ora. Ca om care stă lângă cinematograf și avea nevoie să iasă din capul lui, m-am dus, că n-o fi foc și-mi și plac biografiile. Doar masochismul meu m-a ținut în sală până aproape de final. Ceilalți din sala păreau destul de liniștiți. Mă rog, pe lângă mine și un câine turbat pare ceva liniștit.
Franz e, într-un fel, o experiență de învățare umană și generoasă vizual. Nu trebuie să fii un exeget al lui Kafka ca să-ți iei bilet, s-a râs, nu s-a dorit a pleca. Abia își începe drumul prin cinematografe, așă că vi-l puteți pune pe caiet.
Eu merg la cinematograf ca să ies din capul meu, din ticuri și procrastinări, ca să împart cu cineva, ca să mă bucur sau pentru că sunt curioasă de o perspectivă, o imagine, o măslină.
Mă rog, pentru cei care apreciază altceva, 20 de true-crime, cu care merită să ne bem mințile.
Mulțumesc, pe curând.
Comments
Nothing yet. Say the first thing.
Sign in to join the conversation.