🎹 O coloană sonoră pentru newsletter: A stream with bright fish, Brian Eno
Am fost întodeauna fascinată de ceea ce se ascunde dincolo de lucrurile care sunt la vedere. De cum funcționează, de fapt, diferite fenomene și întâmplări și care este cauza lor reală. Dar și de ceea ce numim consecințe neintenționate: facem ceva cu bune intenții și ne trezim că rezultatul e un dezastru. Cum se face?
Deși mi-ar plăcea ca toate lucrurile să fie albe sau negre, nu sunt niciodată așa. Cărțile pe care le-am ales sunt din această categorie: iau o temă (comunități, putere, măsurători, mecanisme de schimbare, fenomene sociale) și se uită la ea printr-o lentilă nouă. Ceea ce rezultă e un fel diferit de a ne vedea pe noi și de a vedea lumea.
Scorul, C. Thi Nguyen
Thi Nguyen este un profesor de filozofie pasionat de gătit și de jocuri, ceea ce este o combinație interesantă pentru un autor.
Pune față în față lumea jocurilor, o lume în care regulile și punctajele ne eliberează pentru a intra într-un univers alternativ, cu lumea reală, în care regulile și procedurile ne sufocă și ne răpesc personalitatea și ceea ce ne face pe fiecare unici.
Acceptăm regulile și scorul în jocuri cu bună știință, pentru a putea intra împreună în această realitate alternativă temporară. Fără ele, nu există posibilitatea de a ne coordona. În lumea reală, însă, ele aplatizează diferențele și fac lucrurile substituibile: de la oameni la materii prime și șuruburi totul poate fi măsurat și înlocuit de altceva exact la fel.
Procedura și măsurătoarea care în joc sunt instrumente, devin în lumea reală stăpâni. Le delegăm valorile noastre - ceea ce Nguyen numește „capturarea valorii” - și uităm de ce le-am creat în primă instanță.
„Metricile nu captează ce contează cu adevărat, ci ceea ce este ușor de măsurat. Prețul clarității este independența noastră.” - Thi Nguyen
Subtitlul cărții este „cum să încetezi să mai joci jocul altcuiva”. E o întrebare bună pentru fiecare dintre noi, oameni prinși între obiective trimestriale, măsurători de „engagement”, sau performanță zilnică de un fel sau altul. Mai ales într-o epocă în care cunatificăm și optimizăm totul, de la somn, la fiecare minut al zilei.
Nguyen explică de ce urmărirea pașilor zilnici într-o aplicație ne face să ne simțim mizerabil, în loc să ne aducă satisfacție. Și de ce există bucurie în a face ceva fără să măsori ingredientele la milimetru, ci învățând să descoperi singur farmecul de a lucra cu ingrediente vii și diferite.
****
Revenge of the Tipping Point, Malcolm Gladwell
Acum un sfert de secol, Gladwell a scris una dintre cărțile care au influențat milioane de oameni. O carte numită The Tipping Point, despre cum acțiuni și detalii mici pot influența mari fenomene sociale și schimba cursul istoriei.
Schimbarea, susține cartea, se întâmplă atunci când o stare de lucruri atinge un nivel critic, un punct de cotitură. Aceste momente de inflexiune funcționează după reguli pe care Gladwell le-a descoperit (sau inventat), precum Legea Minorităților, care descrie cum un număr mic de oameni foarte speciali pot decide soarta unei revoluții sau crea noi curente artistice.
Când s-a așezat să scrie o ediție revizuită pentru aniversarea de 25 de ani a cărții, a constatat că lumea e complet alta și că el însuși nu mai este de acord cu ceea ce scrisese. Așa că a scris o carte nouă.
Dacă prima descria cum câteva lucruri simple pot face lumea mai bună, acesta explorează opusul: cum iau naștere epidemiile negative și care este rolul nostru în ele.
O mică localitate americană populată cu elevi exemplari este și locul unei epidemii de sinucideri în rândul adolescenților. De ce? Cine și cum a creat în Statele Unite dependența de opioide care afectează astăzi o bună parte a americanilor? De câți oameni este nevoie ca să dezechilibrezi un sistem și cine sunt acești oameni?
„Dacă lumea poate fi mișcată fie și de cel mai mic imbold, atunci persoana care știe unde și când să aplice imboldul are o putere reală. Așadar, cine sunt acei oameni? Care sunt intențiile lor? Ce tehnici folosesc? Revenge of the Tipping Point constituie o încercare de a face o investigație criminalistică a epidemiilor sociale.” - Malcolm Gladwell
Malcolm Gladwell spune povești așa cum puțini oameni se pricepe să o facă. Dar, mai mult decât atât, se pricepe să sape după povești în cele mai neobișnuite locuri. Unele se dovedesc simplificări care nu trec testul timpului sau al științei. Dar ce îmi place la cărțile lui este că, la final, lumea nu mai pare la fel ca atunci când am început cartea.
****
Vigil, George Saunders
Acesta este o carte stranie. Nu neapărat ca subiect, ci din punct de vedere al felului în care este scrisă. Și, spre deosebire de restul recomandărilor, e un roman.
K.J. Boone, un magnat american din industria petrolului, este pe patul de moarte. A făcut de-a lungul vieții o mulțime de lucruri mărețe, dar și reprobabile, iar acțiunile lui au consecințe catastrofale asupra lumii. Spre disperarea tuturor însă, nu regretă absolut nimic.
În noapte în care urmează să moară, în jurul lui se adună îngeri și fantome, spirite ale morților și duhuri din altă lume, care încearcă să lămurească o întrebare esențială: poate cineva care a făcut mult rău să moară împăcat doar pentru că a „reușit” în viață?
Jill „Doll” Blaine, îngerul a cărui sarcină este să îl aducă pe calea cea bună și să-i ofere alinare în ultimele momente, eșuează lamentabil: Boone nu poate fi consolat, pentru că nu regretă nimic.
Jill a făcut acest lucru de 343 de ori de când ea însăși a murit, și toți cei care i-au fost încredințați au fost consolați în ultimele lor momente. Dar nu și Boone. El a trăit o viață curajoasă, maiestuoasă, epică, iar lumea este un loc mai bun datorită lui. Sau nu?
În ultima sa noapte, acest om se confruntă cu toți cei care îl vizitează și îl confruntă cu consecințele a ceea ce a făcut în viață. De la doi petroliști pe care i-a cunoscut odată și care pun la cale un plan îngrozitor pentru viața de după moarte a lui Boone, până la un vițel negru care paște pe o canapea din cameră.
E cum, spuneam, o carte stranie, plină de umor și de teme serioase. Sauders are un stil fermecător de a scrie și o imaginație destul de neobișnuită și le folosește pentru a explora teme mari precum lăcomia marilor corporații, partea mai puțin luminoasă a capitalismului și prețul progresului.
+++ O conversație cu George Saunders despre carte.
****
Flourish, Daniel Coyle
Daniel Coyle este autorul câtorva cărți interesante despre sport, talent și influența normelor culturale. Flourish este, însă, despre o temă foarte diferită, dar teribil de actuală: care sunt condițiile care fac un grup de oameni sau o comunitate nu doar să supraviețuiască, ci să prospere împreună și să iasă mai buni și mai puternici din încercări?
De la un grup de mineri blocați mai bine de o lună în subteran, la o comunitate olandeză dintr-un mic loc uitat de lume, până la unul dintre cele mai creative spații din istoria tehnologiei, cartea este o călătorie în lumea a ceea ce Coyle numește „arta de a construi sens, bucurie și împlinire”.
Una dintre părțile cărții care mie mi-a „vorbit” cu deosebire este cea despre știința de a crea conversații adânci, care aduc oamenii împreună. Dar cred că veți găsi multe alte povești cu care veți rezona, așa cum rezonăm cu ceva de care avem nevoie, dar pe care nu-l punem încă numi.
Pentru cei dintre noi prinși în eterna căutare de productivitate și eficiență, cartea propune ceva mai simplu și mai greu deopotrivă: apartenența nu se optimizează, ci se cultivă cu răbdare și atenție reală la ceilalți.
Secretul acestor comunități care prosperă, descoperă Daniel Coyle, stă în două ingrediente. Primul dintre ele este atenția sau prezența: felul în care oamenii pun întrebări și ascultă într-un mod deschis și receptiv care îi conectează unul cu celălalt și cu lucrurile care dau sens vieții. Cel de-al doilea ingredient este ceea ce Coyle numește „group flow”, un fel de explorare comună care ține cont de nevoile și individualitatea fiecăruia și care generează noi realități.
„Crearea sensului nu depinde de mai multă informație. Ci stă în a deschide o portiță de conectare ascunsă, folosind limbajul nu ca pe un instrument pentru a descrie lumea, ci ca pe o punte care ne permite să ne creăm drumul către ea.” - Daniel Coyle
****
The Inner Game of Work, Timothy Gallway
Gallwey este uneori considerat „bunicul” coachingului. A scris în 1974 o carte care este încă o referință, și în lumea sportului și mult dincolo de ea: The Inner Game of Tennis.
Ideea centrală este că cel mai mare inamic al nostru - și pe teren, și în viață - nu sunt condițiile externe, ci o voce critică din interior care judecă și subminează ce suntem, de fapt, capabili să facem.
Sinele 1, această voce care judecă și compară și emite în permanență instrucțiuni, acoperă Sinele 2, care are o inteligență intuitivă și face lucrurile cu mult mai mare ușurință, atâta timp cât are repere clare și este lăsat să experimenteze direct realitatea și să se adapteze.
Gallway nu a lucrat doar cu sportivi, ci și cu mari organizații de business. The Inner Game of Work este rezultatul acestei munci și a principiilor pe care le-a aplicat în companii de la AT&T, până la Coca Cola. Deși a fost publicată acum mai bine de două decenii, cartea e foarte actuală pentru temele cu care ne confruntăm azi: cum să readuci umanitatea și sensul înapoi în muncă, ce variabile merită și nu merită măsurate, de ce experiența directă este cel mai bun profesor. În esența ei, este o carte despre schimbare.
„Primul pas în acest fel mai bun de a face o schimbare stă într-o observare lipsită de judecată a felului în care lucrurile sunt deja. Paradoxal, această acceptare conștientă a cine suntem și a acțiunilor noastre este ceea ce eliberează și motivația și capacitatea pentru schimbare.” - Timothy Gallway
Ceea ce îmi place la carte este că poate fi citită și ca o filozofie a unui nou fel de a face lucrurile, dar poate fi folosită și ca un manual sau un îndrumător personal. Am descoperit în ea principii care mi-au dat un soi de prospețime și entuziasm în relația cu munca mea.
Ce carte v-a impresionat sau v-a fost de folos în ultimul timp? Dacă ați citit vreunul dintre titlurile de mai sus, ce idee a fost importantă? Ce ați spune altcuiva despre el?
Alte selecții de cărți:
Scriu constant despre cărți și, în timp, am creat o mică bibliotecă organizată pe diverse domenii. Le găsiți oricând aveți nevoie în arhiva Vast&Curious, dacă aveți un abonament plătit.
Comments
Nothing yet. Say the first thing.
Sign in to join the conversation.