🎯 Newsletterul lui Alex #106

Newsletterul acesta există pentru ca alegerea cărților pentru copii să nu mai fie o bătaie de cap. Dacă simți că te ajută, îl poți susține printr-un ABONAMENT PLĂTIT. Așa primești acces la toată arhiva și mă ajuți să-l țin viu. Mulțumesc că ești aici!

Adevărul e că nu ne dăm mereu seama de traumele pe care chiar și cele mai mici schimbări le aduc în viața copiilor. Fata cea nouă e un roman grafic ce se citește repede, dar îți lasă o amintire puternică.

Lia pleacă din România în Canada și, peste noapte, totul se schimbă. Nu doar locul, ci și limba, regulile, felul în care oamenii vorbesc și trăiesc. Iar toate aceste lucruri, puse cap la cap, devin copleșitoare. Cartea face un lucru foarte util pentru cititori: scoate presiunea de pe text și o mută în imagine. Emoțiile nu sunt descrise, ci mai degrabă sunt văzute. Iar pentru copiii care nu au încă răbdare pentru romane mai lungi sau mai introspective, asta contează enorm.

Mi se pare o alegere foarte bună pentru copiii care au trecut printr-o schimbare recentă sau urmează una. Dacă ai copii de 10+ ani, go for it. Dacă ești adult, e o ocazie bună să-ți amintești cum e să ajungi într-un loc unde nu te știe nimeni și cât de greu e, de fapt.

A apărut la Editura Grafic, traducere din limba engleză de Steliana Palade.

Nu orice bibliotecă, ci una plină de cărți care, la un moment dat, au fost interzise, contestate sau scoase de pe rafturi. Proiectul se numește Manifesto Library și e găzduit într-una dintre cele mai spectaculoase librării din lume, Livraria Lello, în Porto. Colecția adună în jur de o sută de titluri care au deranjat cândva pe cineva, adică exact genul de cărți care merită citite, dar care uneori ajung ascunse sub preș sau în flăcări. Biblioteca nu e doar un raft mai fancy, ci o extensie fizică a clubului ei de lectură, Service95. Practic, Dua Lipa a mutat conversația despre cărți într-un spațiu real, ca pe un adăpost al autorilor curajoși și cititori încăpățânați, care nu acceptă să li se spună ce au voie să citească.

Asta e o enciclopedie pentru cei mici, apărută la editura Frontiera, dar, sincer, e o ocazie excelentă să înveți și tu niște lucruri noi. Helen Scales, care e biolog marin, scrie cu entuziasmul cuiva care chiar a bătut plajele ore în șir după cochilii cât unghia, așa că nu simți că citești o lecție de biologie. Ilustrațiile sunt absolut superbe, iar formatul o face super ușor de parcurs. E numai bună s-o iei cu tine pe plajă să încerci să pui în aplicare cunoștințele acumulate.

În studiile și călătoriile mele în jurul lumii, am întâlnit întotdeauna moluște. M-am scufundat în ape populate de scoici uriașe, în vârstă de cel puțin 100 de ani, lungi de aproape un braț. Am văzut cum se adună crabii-pustnic ca să facă schimb de cochilii. Am analizat picături de apă la microscop și am văzut cum mișună micuții fluturi-de-mare cu corp translucid. Oriunde merg, mă uit după moluște. Preferatele mele sunt ghiocurile, mari cât unghia de la degetul mic. Sunt aduse de valuri pe plajă, în apropierea așezării franceze în care locuiesc o parte din an. Durează o veșnicie până le găsesc, dar asta le face cu atât mai interesante.

Helen Scales e cercetătoare și o activă promotoare a cunoașterii și protejării vieții marine. Ilustratoarea Sonia Pulido a fost distinsă cu 20 de premii naționale și internaționale și realizează ilustrații pentru o serie de publicații de notorietate internațională, printre care The Wall Street Journal și The New Yorker.

Traducere din limba engleză, Bogdan Ghiurco, vârsta recomandată: 5+ ani.

Vă recomand acest interviu cu scriitoarea, traducătoarea și blogărița Laura Frunză. Ce mi-a plăcut e că zice lucrurilor pe nume: vorbește cu sinceritate despre fericire, despre scris și tradus, despre viața ei. Și vorbește, sigur, mult despre cărți, dar nu ca să ne spună cât citește ea, ci mai degrabă ca despre lucrul acela care o ține pe linia de plutire.

Trăiesc mereu după principiul „să treacă și asta (un proiect, o amplificare a volumului la jobul de bază, o traducere, să-mi scriu noul roman etc.)” și o să mă odihnesc mai mult, o să respir mai mult, o să mă uit la toate serialele alea salvate pe Netflix, dar la care nu ajung niciodată, o să mă urc în tren să plec o zi la mare, o să ies la cafele cu prietenele mele, o să (re)citesc toți clasicii din facultate, dar timpul trece și vine primăvara și plouă, apoi vara și e prea cald, apoi toamna când încep copiii școala, apoi iarna și e prea frig, și proiectele mele se adună și eu mă trezesc că am trăit doar mici momente furate printre episoade de stres.

Recomandările mele te ajută? Trimite-le unei mame care are nevoie de ele. Sau, și mai bine, unui tată. Până data viitoare, ai grijă de tine!

Share

Mă mai poți urmări pe Facebook, Instagram, Goodreads sau TikTok.